Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

De ce le e greu bărbaților să își ceară scuze

Regret

Foto: Guliver Getty Images

Cu siguranță, există nenumărate sfaturi pentru cum să devii un om de succes – indiferent că ne referim la rolul de lider, cel de partener sau de părinte, de participant activ la viața comunitară sau, efectiv, la statutul nostru de prieten într-o relație de încredere care chiar contează. Eu, însă, vreau să evidențiez o trăsătură a bărbaților de succes despre care evităm să vorbim prea mult și cu atât mai puțin îndrăznim să o practicăm.

Știți care este inițiativa numărul 1 (în ordinea importanței) pe care o ratează cei mai mulți dintre noi, bărbații? Și despre care studiile recente ne arată că pare să fie esența relațiilor sănătoase și una dintre abilitățile oamenilor cu inteligență emoțională și relațională? Ei bine, nu este nici exprimarea iubirii, nici a aprecierilor sau a laudelor, nici „critica constructivă” – cum, probabil, ar crede mulți dintre șefii instituțiilor din România. Ci este vorba despre asumarea vulnerabilității de-a ne cere scuze, atunci când este evident că am greșit (cu sau fără intenție). Cuvintele de genul: „Da, am înțeles. Am făcut ceva greșit și are logică faptul că te simți rănit(ă).“ Sau clasicul: „Îmi pare rău!“ Asemenea expresii nu sunt nici vorbe de umplutură și nici dovezile demasculinizării. 

Spre deosebire de femei – sau mai ales față de unele dintre ele, care au tendința de-a se scuza excesiv – cercetările din sfera psihologiei relaționale și a stării interpersonale de bine arată că bărbații au tendința de-a face un mare pas înapoi, când e vorba să-și ceară scuze. E o realitate ce pare că transcende diferențele de cultură, vârstă sau statut profesional. Și chiar dacă popularitatea lui James Bond a scăzut semnificativ în rândul bărbaților, trebuie să recunoaștem că nici nu ne înghesuim la a ne exprima masculinitatea ghidați de vulnerabilitate relațională și de bunătate asumată.

Sunt de acord cu faptul că educația își spune cuvântul, că pentru mulți dintre noi, bărbații, simplul gând de-a ne cere scuze ori doar rostirea cuvintelor „am greșit“, „am dat-o în bară“, „regret ce-am făcut“ ne poate trezi o senzație puternică de disconfort, dacă nu chiar de dezgust sau panică. Dar nu cred că ne mai putem ascunde după aceste scuze relativ confortabile, când știința a evoluat atât de mult și ne oferă aproape mură-n gură tot ce avem de făcut pentru a păstra sănătatea relațiilor noastre personale și profesionale. Da, vulnerabilitatea este o trăsătură profund umană – o putem retrăi din plin atunci când avem de spus cele mai importante trei cuvinte („îmi pare rău“), dar asta nu înseamnă că suntem mai puțin bărbați sau că facem ceva sub demnitatea noastră. A cere scuze unei alte ființe umane (părții vătămate) înseamnă transpunerea în acțiune a bunăvoinței noastre în ceea ce privește păstrarea relației. Și este calea cea mai potrivită pentru a restabili încrederea și siguranța, în legătura emoțională pe care o avem cu celălalt. 

Ar mai fi de subliniat și că o scuză sinceră, asumată și vindecătoare este lipsită de „dar” și „dacă” – aceștia sunt indicatori ai intrării în defensivă sau ai unei tentative de-a ieși basma curată. Scuzele de genul: „Îmi pare rău că am strigat la tine, DAR fusesem la rândul meu certat de șefi“ sau „Scuze că am făcut acea glumă care te-a ofensat la ședință, DAR, DACĂ nu te băgai în seamă, nu ziceam nimic“ sunt departe de-a fi dovezi ale faptului că știm cum să exprimăm scuze. Un regret autentic, venit din inimă, înseamnă să ne acceptăm responsabilitatea pentru ceea ce am făcut sau nu am făcut, fără a ne piti după scuze și justificări inutile. Această recomandare este valabilă chiar și în cazurile în care știm că suntem doar parțial vinovați.

Mai apoi, este de reținut că procesul iertării înseamnă și să ne deschidem mintea față de experiența emoțională a părții ofensate: a-i asculta emoțiile, a-i valida realitatea și a ne exprima respectul față de persoana sa. Ceea ce are nevoie persoana rănită este să vadă regretul nostru și faptul că-i înțelegem perspectiva, fără minimalizări sau exagerări (cum se întâmplă în cazul acelora care cer scuze excesiv).

Dr. Harriet Lerner, autoarea cărții de mare succes De ce nu vrem iertarea? Cum să vindeci marile trădări și micile supărări, ne reamintește și că abilitățile unui lider (la muncă, acasă ori în comunitate) se măsoară, în special, prin străduința acestuia de-a percepe realitatea cât mai obiectiv, de a-și asuma responsabilitatea față de propria imperfecțiune și de-a avea curajul să repare o relație lezată. Nivelul de respect pe care ne așteptăm să-l primim din partea celorlalți, dar și nivelul propriu de maturitate psihologică și emoțională sunt oglindite de lentila obiectivității noastre – sau, mai exact, de claritatea cu care vedem felul în care purtarea noastră îi afectează pe cei din jur și de bunăvoința cu care ne ajustăm comportamentul, alegând relația în locul confortului emoțional de moment.         

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Serios, cine esti esti? De unde ai apărut aici? De ce nu îl blochează nimeni?
    • Like 0
  • Ideile de felul acesta fac parte din curentul neofeminist, foarte influent acum in SUA. Deci se recomanda barbatilor sa nu le fie frica de emotii si vulnerabilitate, iar femeilor li se recomanda sa fie mai asertive. Ma intreb totusi oare cui foloseste toata aceasta propaganda a apropierii intre sexe si de formare a unei culturi unisex. Nu poti sa dai peste cap intreaga biologie si sa o inlocuiesti cu cutume sociale. In caz contrar exista riscul abrutizarii individului, violentarii naturii sale de barbat sau femeie.
    • Like 0
  • O femeie este atat de naiva incat da sfaturi despre cum sa fii barbat. Mai mult, in ignoranta ei scrie si carti in care ii invata pe barbati cum sa isi traiasca viata.

    Iar autorul o citeaza si venereaza pe acea autoare, astfel validandu-i iluziile.

    Cred ca ambii ar trebui sa isi ceara scuze pentru asemenea aberatii.
    • Like 3
    • @ Liviu Dazdrasmygda Lagshmivara
      De obicei nu las comentarii rautacioase, dar pentru oamenii speciali fac exceptie. Stii vorba aia cu “prostul nu e prost destul daca nu e si fudul”? Atat de mult te duce capul incat: 1) nu vezi ca citatul din cartea respectiva nu mentioneaza ca se refera In mod special la barbati; chiar daca e un articol despre barbati, problema ta ar trebui sa fie cu autorul articolului cel mult (side note: lideri pot fi si femeile, sexist mic ce esti) si 2) daca te uiti mai cu atentie, doamna respectiva are o titulatura de Dr in fata numelui, asa ca sa nu crezi ca femeia aia a scris o carte cu sfaturi, observatii si concluzii bazata pe ce viseaza ea noaptea si cum crede ea ca ar trebui sa se comporte un barbat - oricum din titlu si citat chiar nu cred ca e doar pentru barbati cartea. Asa ca hai sa ne folosim nitel creierul si sa gandim inainte de a ne formula si exprima opiniile, ce zici? Poti? Hai sa evoluam si noi un pic si sa nu mai fim misogini si mai citeste o data articolul ca nu ai inteles nimic din el. Asta daca vrei sa evoluezi, daca nu, sanatate!
      • Like 2
    • @
      Cand nu poti mai mult, nu poti. Nu toata lumea poate si e ok si normal sa fie asa. Eu am inteles. Poate o sa intelegi si tu, dar ma indoiesc, ca in Romania zgomotul pe care il face cetateanul e invers proportional cu inteligenta individului. P.S. Iti mai explic o data ca la oameni cu IQul care tinde spre minus infinit: doamna aia nu a scris sfaturi pentru barbati, deci eu nu sunt inca o femeie care da sfaturi despre cum sa fii barbat, pentru ca cealalta femeie despre care mentionezi nu a dat (e greu cu logica). Ca sa nu mai zic ca mare parte din mesajul meu nu se focuseaza pe sfaturi cum sa fii barbat ci cum sa fii inteligent (in concluzie, mi-am irosit timpul). Singurele sfaturi pe care ti le-am dat pentru ca esti barbat sunt sa nu mai fii misogin si sexist, ceea ce mi se pare si normal.
      • Like 1


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult