De ce merg eu la muncă? Pilda femeii de serviciu de la NASA care a fost întrebată de Barack Obama ce face

Foto: Getty Images

Petrecem mare parte din timpul nostru activ muncind. Probabil avem o fișă a postului, niște sarcini și niște criterii după care ne sunt analizate performanțele și pe baza cărora suntem plătiți suplimentar sau suntem penalizați. Însă dincolo de aceste repere palpabile, cum vedem fiecare dintre noi munca pe care o facem?

Cu alte cuvinte, dacă suntem salariați, fie la stat ori la privat, și ne întreabă cineva „Care îți este scopul pentru care muncești?” Oare cum am răspunde? În cazul antreprenorilor ne punem întrebări diferite: De ce vin oamenii să muncească aici? Dincolo de clasicele „am nevoie de un loc de muncă”, „să plătesc facturi”, „să asigur traiul familiei mele”… mai sunt și alte răspunsuri, alte motivații? 

În cartea Revoluția Sensului găsim următoarea povestire: Christopher Wren, marele arhitect care a proiectat catedrala St. Paul din Londra, se plimba printre oamenii care lucrau la construcția acesteia. Nu l-a recunoscut nimeni. Când Wren l-a întrebat pe unul dintre muncitori ce face, acesta i-a răspuns “Tai o piatră”. Aceeași întrebare, alt muncitor, alt răspuns: “Câștig 2 șilingi pe zi”. Un al treilea muncitor i-a spus: „Îl ajut pe Sir Christopher Wren să construiască o catedrală frumoasă.”

Vedeți diferența dintre cele trei răspunsuri? De fapt sensul vieții noastre se suprapune adesea cu sensul muncii noastre. Iar sensul muncii noastre slujește întotdeauna viețile celor din jurul nostru, fie că realizăm asta sau nu. Dacă ar fi fost un profesor? Ar răspunde „predau istorie”, „câștig un salariu stabil” sau „mă asigur că generațiile viitoare nu repetă greșelile trecutului”?

Dacă ar fi un medic? Ar răspunde „scriu tratamente”, „câștig bani pentru casa mult visată” sau „fac tot ce pot pentru ca fiecare pacient să aibă cea mai bună șansă la o viață decentă alături de cei care i-ar duce dorul”? Și dacă ar fi mecanic? Ar răspunde „înlocuiesc piese”, „am nevoie de bani pentru o mașină nouă” sau „mă asigur că șoferii ajung la destinație în siguranță pentru ei și familiile lor?”

Indiferent de munca noastră, există o misiune pe care o îndeplinim în comunitățile din care facem parte. Însă trebuie s-o identificăm pentru a ne reconsidera valoarea muncii pe care o depunem zilnic. Din păcate, de multe ori, nu știm care este aceasta. Nu știm de ce muncim dincolo de asigurarea nevoilor de bază. Amintesc anecdota muncitorului care a lucrat 40 de ani în același loc de muncă și care, aflat pe patul de moarte, a avut o singură întrebare înainte de a muri: „Aș vrea să știu de ce puneam eu piulița aia pe șurubul ăla?!”

Nu în ultimul rând, amintesc un episod celebru povestit de Barak Obama, fostul președinte american. Aflat într-o vizita la NASA, a întrebat o femeie de serviciu ”How are you? / „Ce faci?” Răspunsul ei a fost: „Pregătim lansarea unei noi misiuni spațiale.”

Toate aceste perspective diferite compun împreună cultura organizațională. Aceasta nu este un document birocratic de bifat că există. Dimpotrivă, cultura conține esența misiunii pe care o îndeplinim în societate și în slujba căreia ne dedicăm viețile noastre.

Vă invit să răspundem la această întrebare: De ce facem, ceea ce facem, în fiecare zi? Cunoaștem răspunsul? Ne mulțumește? Dacă nu îl știm, să-l căutăm fără amânare. Dacă nu este mulțumitor, să-l schimbăm. Dacă îl știm, să îl facem cunoscut și colegilor. Iar dacă suntem lideri, inclusiv în spațiul public, să ne asigurăm că este clar transmis și înțeles de toată echipă. Apoi să-i întrebăm și pe ei - de ce fac, ceea ce fac, în fiecare zi? Să-i ajutăm să-și definească scopul și să ne asigurăm că întreaga organizație susține o misiune cu adevărat importantă pentru noi toți.

Un scop clar va crește coeziunea și implicarea oamenilor, două calități vitale pentru vremurile pe care le traversăm. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp