Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

De ce merg eu la muncă? Pilda femeii de serviciu de la NASA care a fost întrebată de Barack Obama ce face

Sediul NASA

Foto: Getty Images

Petrecem mare parte din timpul nostru activ muncind. Probabil avem o fișă a postului, niște sarcini și niște criterii după care ne sunt analizate performanțele și pe baza cărora suntem plătiți suplimentar sau suntem penalizați. Însă dincolo de aceste repere palpabile, cum vedem fiecare dintre noi munca pe care o facem?

Cu alte cuvinte, dacă suntem salariați, fie la stat ori la privat, și ne întreabă cineva „Care îți este scopul pentru care muncești?” Oare cum am răspunde? În cazul antreprenorilor ne punem întrebări diferite: De ce vin oamenii să muncească aici? Dincolo de clasicele „am nevoie de un loc de muncă”, „să plătesc facturi”, „să asigur traiul familiei mele”… mai sunt și alte răspunsuri, alte motivații? 

În cartea Revoluția Sensului găsim următoarea povestire: Christopher Wren, marele arhitect care a proiectat catedrala St. Paul din Londra, se plimba printre oamenii care lucrau la construcția acesteia. Nu l-a recunoscut nimeni. Când Wren l-a întrebat pe unul dintre muncitori ce face, acesta i-a răspuns “Tai o piatră”. Aceeași întrebare, alt muncitor, alt răspuns: “Câștig 2 șilingi pe zi”. Un al treilea muncitor i-a spus: „Îl ajut pe Sir Christopher Wren să construiască o catedrală frumoasă.”

Vedeți diferența dintre cele trei răspunsuri? De fapt sensul vieții noastre se suprapune adesea cu sensul muncii noastre. Iar sensul muncii noastre slujește întotdeauna viețile celor din jurul nostru, fie că realizăm asta sau nu. Dacă ar fi fost un profesor? Ar răspunde „predau istorie”, „câștig un salariu stabil” sau „mă asigur că generațiile viitoare nu repetă greșelile trecutului”?

Dacă ar fi un medic? Ar răspunde „scriu tratamente”, „câștig bani pentru casa mult visată” sau „fac tot ce pot pentru ca fiecare pacient să aibă cea mai bună șansă la o viață decentă alături de cei care i-ar duce dorul”? Și dacă ar fi mecanic? Ar răspunde „înlocuiesc piese”, „am nevoie de bani pentru o mașină nouă” sau „mă asigur că șoferii ajung la destinație în siguranță pentru ei și familiile lor?”

Indiferent de munca noastră, există o misiune pe care o îndeplinim în comunitățile din care facem parte. Însă trebuie s-o identificăm pentru a ne reconsidera valoarea muncii pe care o depunem zilnic. Din păcate, de multe ori, nu știm care este aceasta. Nu știm de ce muncim dincolo de asigurarea nevoilor de bază. Amintesc anecdota muncitorului care a lucrat 40 de ani în același loc de muncă și care, aflat pe patul de moarte, a avut o singură întrebare înainte de a muri: „Aș vrea să știu de ce puneam eu piulița aia pe șurubul ăla?!”

Nu în ultimul rând, amintesc un episod celebru povestit de Barak Obama, fostul președinte american. Aflat într-o vizita la NASA, a întrebat o femeie de serviciu ”How are you? / „Ce faci?” Răspunsul ei a fost: „Pregătim lansarea unei noi misiuni spațiale.”

Toate aceste perspective diferite compun împreună cultura organizațională. Aceasta nu este un document birocratic de bifat că există. Dimpotrivă, cultura conține esența misiunii pe care o îndeplinim în societate și în slujba căreia ne dedicăm viețile noastre.

Vă invit să răspundem la această întrebare: De ce facem, ceea ce facem, în fiecare zi? Cunoaștem răspunsul? Ne mulțumește? Dacă nu îl știm, să-l căutăm fără amânare. Dacă nu este mulțumitor, să-l schimbăm. Dacă îl știm, să îl facem cunoscut și colegilor. Iar dacă suntem lideri, inclusiv în spațiul public, să ne asigurăm că este clar transmis și înțeles de toată echipă. Apoi să-i întrebăm și pe ei - de ce fac, ceea ce fac, în fiecare zi? Să-i ajutăm să-și definească scopul și să ne asigurăm că întreaga organizație susține o misiune cu adevărat importantă pentru noi toți.

Un scop clar va crește coeziunea și implicarea oamenilor, două calități vitale pentru vremurile pe care le traversăm. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Abordarea Dvs este vindecătoare, dragă domnule Adrian Vascu! Ar trebui diseminată în școli! Mulțumesc!
    • Like 1
  • Sper totusi ca intrebarea retorica "ce faceti" sa nu aiba raspunsul simplu ironic "VAND FAN" pur romanesc si supra-intalnit in toate fonctiile si institutiile....pentru ca sigur aceasta intrebare este adresata acelora care chiar fac ceva cu greutatea faptului in importanta sa cat si in responsabilitate nu doar "vopsesc gardul" si zic ca fac. In idiologia dv. visatoare spre reper tip model ati uitat sa faceti diferenta...si de sistem si de oameni cat si de promovare a unei campanii de imagine pur politice occidentale !
    • Like 3

  • By John Nemo – Contributing Writer,
    Dec 23, 2014, 1:58pm EST
    During a visit to the NASA space center in 1962, President John F. Kennedy noticed a janitor carrying a broom. He interrupted his tour, walked over to the man and said, "Hi, I'm Jack Kennedy. What are you doing?"

    "Well, Mr. President," the janitor responded, "I'm helping put a man on the moon."

    https://www.bizjournals.com/bizjournals/how-to/growth-strategies/2014/12/what-a-nasa-janitor-can-teach-us.html
    • Like 0
  • Ahaaaa.....
    • Like 1


Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Festivalul Untold anunță a 12-a ediție Blood Network. Donează sânge, salvează o viață și îi vezi gratuit pe Sting, Chainsmokers și James Hype

Organizatorii festivalului Untold One, care se va desfășura în perioada 6-9 august 2026 la Cluj Napoca, anunță startul celei de-a 12-a ediții a Blood Network. Dacă donezi sânge la caravana mobilă care va fi prezentă în 10 orașe, vei primi un bilet gratuit pentru prima zi a festivalului.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult
sound-bars icon