Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

De ce merg eu la muncă? Pilda femeii de serviciu de la NASA care a fost întrebată de Barack Obama ce face

Sediul NASA

Foto: Getty Images

Petrecem mare parte din timpul nostru activ muncind. Probabil avem o fișă a postului, niște sarcini și niște criterii după care ne sunt analizate performanțele și pe baza cărora suntem plătiți suplimentar sau suntem penalizați. Însă dincolo de aceste repere palpabile, cum vedem fiecare dintre noi munca pe care o facem?

Cu alte cuvinte, dacă suntem salariați, fie la stat ori la privat, și ne întreabă cineva „Care îți este scopul pentru care muncești?” Oare cum am răspunde? În cazul antreprenorilor ne punem întrebări diferite: De ce vin oamenii să muncească aici? Dincolo de clasicele „am nevoie de un loc de muncă”, „să plătesc facturi”, „să asigur traiul familiei mele”… mai sunt și alte răspunsuri, alte motivații? 

În cartea Revoluția Sensului găsim următoarea povestire: Christopher Wren, marele arhitect care a proiectat catedrala St. Paul din Londra, se plimba printre oamenii care lucrau la construcția acesteia. Nu l-a recunoscut nimeni. Când Wren l-a întrebat pe unul dintre muncitori ce face, acesta i-a răspuns “Tai o piatră”. Aceeași întrebare, alt muncitor, alt răspuns: “Câștig 2 șilingi pe zi”. Un al treilea muncitor i-a spus: „Îl ajut pe Sir Christopher Wren să construiască o catedrală frumoasă.”

Vedeți diferența dintre cele trei răspunsuri? De fapt sensul vieții noastre se suprapune adesea cu sensul muncii noastre. Iar sensul muncii noastre slujește întotdeauna viețile celor din jurul nostru, fie că realizăm asta sau nu. Dacă ar fi fost un profesor? Ar răspunde „predau istorie”, „câștig un salariu stabil” sau „mă asigur că generațiile viitoare nu repetă greșelile trecutului”?

Dacă ar fi un medic? Ar răspunde „scriu tratamente”, „câștig bani pentru casa mult visată” sau „fac tot ce pot pentru ca fiecare pacient să aibă cea mai bună șansă la o viață decentă alături de cei care i-ar duce dorul”? Și dacă ar fi mecanic? Ar răspunde „înlocuiesc piese”, „am nevoie de bani pentru o mașină nouă” sau „mă asigur că șoferii ajung la destinație în siguranță pentru ei și familiile lor?”

Indiferent de munca noastră, există o misiune pe care o îndeplinim în comunitățile din care facem parte. Însă trebuie s-o identificăm pentru a ne reconsidera valoarea muncii pe care o depunem zilnic. Din păcate, de multe ori, nu știm care este aceasta. Nu știm de ce muncim dincolo de asigurarea nevoilor de bază. Amintesc anecdota muncitorului care a lucrat 40 de ani în același loc de muncă și care, aflat pe patul de moarte, a avut o singură întrebare înainte de a muri: „Aș vrea să știu de ce puneam eu piulița aia pe șurubul ăla?!”

Nu în ultimul rând, amintesc un episod celebru povestit de Barak Obama, fostul președinte american. Aflat într-o vizita la NASA, a întrebat o femeie de serviciu ”How are you? / „Ce faci?” Răspunsul ei a fost: „Pregătim lansarea unei noi misiuni spațiale.”

Toate aceste perspective diferite compun împreună cultura organizațională. Aceasta nu este un document birocratic de bifat că există. Dimpotrivă, cultura conține esența misiunii pe care o îndeplinim în societate și în slujba căreia ne dedicăm viețile noastre.

Vă invit să răspundem la această întrebare: De ce facem, ceea ce facem, în fiecare zi? Cunoaștem răspunsul? Ne mulțumește? Dacă nu îl știm, să-l căutăm fără amânare. Dacă nu este mulțumitor, să-l schimbăm. Dacă îl știm, să îl facem cunoscut și colegilor. Iar dacă suntem lideri, inclusiv în spațiul public, să ne asigurăm că este clar transmis și înțeles de toată echipă. Apoi să-i întrebăm și pe ei - de ce fac, ceea ce fac, în fiecare zi? Să-i ajutăm să-și definească scopul și să ne asigurăm că întreaga organizație susține o misiune cu adevărat importantă pentru noi toți.

Un scop clar va crește coeziunea și implicarea oamenilor, două calități vitale pentru vremurile pe care le traversăm. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Abordarea Dvs este vindecătoare, dragă domnule Adrian Vascu! Ar trebui diseminată în școli! Mulțumesc!
    • Like 1
  • Sper totusi ca intrebarea retorica "ce faceti" sa nu aiba raspunsul simplu ironic "VAND FAN" pur romanesc si supra-intalnit in toate fonctiile si institutiile....pentru ca sigur aceasta intrebare este adresata acelora care chiar fac ceva cu greutatea faptului in importanta sa cat si in responsabilitate nu doar "vopsesc gardul" si zic ca fac. In idiologia dv. visatoare spre reper tip model ati uitat sa faceti diferenta...si de sistem si de oameni cat si de promovare a unei campanii de imagine pur politice occidentale !
    • Like 3

  • By John Nemo – Contributing Writer,
    Dec 23, 2014, 1:58pm EST
    During a visit to the NASA space center in 1962, President John F. Kennedy noticed a janitor carrying a broom. He interrupted his tour, walked over to the man and said, "Hi, I'm Jack Kennedy. What are you doing?"

    "Well, Mr. President," the janitor responded, "I'm helping put a man on the moon."

    https://www.bizjournals.com/bizjournals/how-to/growth-strategies/2014/12/what-a-nasa-janitor-can-teach-us.html
    • Like 0
  • Ahaaaa.....
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
sound-bars icon