De ce ne dorim cu ardoare să achiziționăm un autoturism rulat, cu peste 150.000 km la bord, condus de către „un bătrânel”, de acasă, la magazinul din cartier

Foto: Profimedia Images

Prima mașină a familiei are 8 ani și 144.000 km, motor pe benzină, 1600 cmc și 105 cp. Cea de-a doua mașină a familiei are 4 luni, 3500 km, motor pe benzină, 898 cmc și 75 cp. Ambele au fost cumpărate noi. Cumulat au costat sub 20.000 euro.

Mulți dintre noi, mai ales cei cu o educație economică solidă, nu cumpără niciodată mașini scumpe. Dacă printr-o minune fac asta, acele mașini vor fi lăsate moștenire și vor fi întreținute perfect. Cei ce au educație economică știu că o mașină achiziționată pentru a ne deplasa la muncă sau in concediu nu este o investiție, ci o cheltuială. O mașină de marfă poate reprezenta o investiție, un tractor, o combină, folosite pentru a produce, dar nu un autoturism. Asta dacă nu cumva îl folosim pentru servicii de taximetrie.

O mașină foarte scumpă se va deprecia extrem de rapid și își va pierde din valoare peste 30% în primul an. Cu cât sunt mai scumpe, cu atât mai mult se vor deprecia, economiștii știu asta.

Ar trebui să ne intereseze lunga lista de dotări și faptul că fiecare dintre acestea adaugă câteva mii de euro la prețul final? Nu, pentru că foarte multe dintre dotările suplimentare sunt inutile. În mod normal, orice mașină care costă peste 15.000 de euro este prea scumpă. Singurele dotări de la care nu trebuie să facem rabat sunt cele de siguranță.

Achiziția unei mașini premium, rulată peste 100.000 km, care costă peste 20.000 euro? De ce nu am achiziționa cu aceeași sumă de bani un autoturism mai convenabil la preț, cu garanție, nou? Iar dintre autoturismele noi, ar trebui să alegem cea mai bună ofertă, nu o companie anume. De ce am alege un „brand”, o marcă anume și nu produsul cu gradul cel mai înalt de utilitate, oferit la cel mai bun preț?

Legat de culoare, iar aici dau exemplul economiștilor, care se uită cu multă aplecare sufletească la două culori. Prima este culoarea alb, cea de-a doua este negru. Bine, acestea nu sunt culori, dar economiștii le adoră. Singura culoare pe care ar putea-o alege economiștii, în afară de cele două prezentate anterior, gri metalizat! Superb. Rezistă în timp, ușor de întreținut, ce să mai, pe sufletul nostru. Ne plac non-culorile.

Când auzim că un cunoscut și-a achiziționat un autoturism pe care a plătit o sumă de ordinul zecilor de mii de euro, primul gând care ne vine în minte este: „În principiu, nu ne interesează, doar că noi, economiștii, nu am fi făcut asta”. Iar asta se întâmplă pentru că știm că acel autoturism este o cheltuială, nu aduce niciun fel de randament. Mai exact, bani aruncați pe geam pentru satisfacerea unei emoții. Poate cu diferența de bani puteam finanța studiile copilului sau am fi făcut niște concedii împreună cu familia. Un cost de oportunitate uriaș și o risipă de bani!

A apărut modelul nou, super dotat și care rupe gura târgului? Permiteți-mi să nu fiu deloc mișcat, asta pentru că modelul anterior, care este foarte fiabil, beneficiază de o promoție și tocmai îl putem achiziționa cu 3000 de euro mai puțin decât costa în urmă cu 3 luni. Și surprinzător, culoarea, de data aceasta albastru metalizat, este oferită bonus. Dar nu ne putem abține și întrebăm reprezentantul de vânzări: „Aveți și gri metalizat?”.

În principiu, economiștii nu cumpără niciodată mașini în funcție de notorietatea mărcii, de fapt suntem indiferenți la numele mărcii, criteriile noastre de achiziție sunt raționale. Și niciodată nu cumpărăm o mașină rulată, mai ales dacă știm că avem posibilitatea de a achiziționa un autoturism nou cu aceeași sumă.

Ce s-ar întâmpla dacă toți am proceda la fel? În primul rând, țara în care trăim ar avea un parc auto mai nou și aerul respirat ar fi mai puțin poluat. Și apropo, care este logica achiziției unei mașini premium de peste 20.000 euro când am putea achiziționa o mașină nouă cu cel mult 15-16.000 euro? Și aceea bine dotată, în cazul în care ne mișcă sufletește vreo funcție mai „flashy”, mai ales dacă beneficiem și de o ofertă a reprezentanței auto.

România s-a umplut de rable

În 2019, au fost importate 440.000 de autoturisme rulate. În 2018, au fost importate peste 460.000 de autoturisme rulate. După ce s-a renunțat la timbrul de mediu, în 2017, au fost importate peste 1,4 milioane autoturisme rulate.

Aceste 1,4 milioane autoturisme, majoritatea diesel, rulate sute de mii de km în străinătate, reprezintă în primul rând un cost pentru sănătatea noastră, pentru mediul înconjurător, dar și un cost financiar.

Străzile României gem de autoturisme diesel, rulate în străinătate, cu o vârstă de peste 10 ani. Valoarea medie de achiziție este de peste 12.000 euro. Nu o să înțeleg niciodată motivația achiziției unui autoturism rulat în străinătate, având o valoare medie de 12.000 euro. Cu aceeași sumă de bani putem achiziționa un autoturism nou. La sume de sub 14-15.000 euro sunt oferte demne de luat în seamă.

Dar facem asta? De cele mai multe ori, nu. Pentru că ne dorim acea mașină condusă de o bătrânică, de acasă, la magazinul de peste drum. Ne dorim acel model premium condus de un bătrânel, în Germania, între palatul în care locuia singur, spre clubul pensionarilor.

Ce ghinion pentru acele autoturisme, ce destin tragic, că au nimerit în parcarea unui bloc cu apartamente confort 2, unde proprietarul locuiește cu chirie. Ce dramă ateniană că acel bolid german este nevoit să fie condus pe străzi neasfaltate, iar cel mai frumos drum pe care îl face este cel spre banca ce a finanțat creditul de nevoi personale prin intermediul căruia a fost achiziționat.

Only in Romania…

Articol publicat pe site-ul Project-e.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp