Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce nu am plâns la Bohemian Rhapsody

Bohemian Rhapsody

Foto: imdb.com

Despre ce e filmul Bohemian Rhapsody? Exact despre aceleași lucruri ca și piesa muzicală, pe care membrii formației au refuzat mereu să o decripteze: despre ce înțelege fiecare om din public. O să vă spun ce am înțeles eu.

Am mers la film după o săptămână de adunat emoții. Îi iubesc pe Freddie Mercury, Brian May, Roger Taylor și John Deacon de când aveam 10 ani. Le cunosc mare parte din biografie, știu aproape fiecare vers Queen care a fost scris vreodată, am ținut minte până și numărul spectatorilor de la Rio, Live Aid sau Wembley ‘86. Concertul de la București, din 2016, a fost una dintre marile bucurii pe care le-am împărțit cu tatăl meu și am povestit despre asta aici. Queen a făcut parte mereu din coloana sonoră a vieții mele și nu există vreo piesă de-a lor care să fi ajuns să mă plictisească fie măcar și pentru o secundă.

În săptămâna dintre lansarea filmului în cinematografe și ziua în care mi-am luat bilet, m-am gândit la Freddie aproape în fiecare zi. În newsfeedul de Facebook, se strângeau în fiecare zi statusuri în care prietenii mei, bărbați și femei, scriau cât au plâns atunci când au văzut filmul. Sau cum au cântat și aplaudat împreună cu cei din sala de cinema. Sau cum au fost dezamăgiți de lipsa de acuratețe a unor întâmplări redate pe ecran. Dar, chiar și așa, aveau ochii încă umezi atunci când au ieșit din sală. Eram deja la fel de sigură că nu am scăpare și că o să plâng și eu.

Și am ajuns în sală. Și a început filmul. Și am zâmbit de la primul cadru. Da, cel în care Freddie se trezește tușind. Și am continuat să zâmbesc timp de peste două ore. A fost primul film din viața mea pe care l-am văzut cu un surâs pe care nici cele mai dramatice scene nu mi l-a putut lua de pe față. Aproape de final, mi-am dat seama de asta și m-am întrebat de ce. Și mi-am dat seama că plânsesem destul pentru moartea lui Freddie. Și pentru faptul că nu am avut vreodată șansa de a-l vedea în concert. Și pentru toate prejudecățile și judecățile care l-au înconjurat. Și pentru că n-o să mai compună vreo melodie. Și pentru cât a suferit. Și pentru câtă durere e în unele versuri de-ale sale. Și pentru acel final ”I still love you” care i se citește pe buze la sfârșitul ultimului videoclip pe care l-a filmat: ”These Are the Days of Our Lives”. Am avut aproape 30 de ani să plâng pentru toate astea.

Foto: imdb.com

Dar, acum, Freddie are primul film care îi onorează memoria. Care vorbește despre viața sa, cu tot pachetul: muzică, prietenie, iubire, curaj, trădare și generozitate. Ai cărui producători au avut curtoazia de a cere acordul lui Roger, Brian și John, înainte de a filma. Și l-au găsit pe senzaționalul Rami Malek și i-au oferit toate resursele, inclusiv antrenor de mișcare și de microgesturi, pentru a-l reda pe Freddie la nivel de detaliu. E adevărat, nu i-au pus și lentile colorate peste ochii albaștri pentru a-i face negri ca ai lui Freddie. Dar s-ar putea să fie exact decizia prin care producătorii și Rami ne transmit că nu și-au dorit să creeze un „avatar” al lui Freddie și că știu că nimeni nu-l va putea recrea sau copia perfect vreodată. Că este omul pe care până și arta filmului este obligată să îl recunoască drept imposibil de reprodus.

Freddie Mercury, legenda ”larger than life”, nu primește de la cinematografie un documentar și nici măcar o docudramă. Primește o reverență de 134 de minute. Și, chiar dacă este realizată abia la 27 de ani după moartea lui, nu este una întârziată. Acest film a venit exact în epoca în care societatea îl poate primi și aplauda deschis, pentru că discuția despre SIDA sau homosexualitate nu mai este un tabu, așa cum era, chiar și în Occident, atunci când Freddie se stingea.

Rami Malek (Foto: Guliver Getty Images)

Atunci când pe ecran rula genericul de final, iar oamenii din sală încă erau așezați pe scaune, chiar dacă sosiseră cei de la curățenie, mi-am dat seama că mai există încă un motiv pentru care am zâmbit. A fost primul film de „oameni mari” pe care copilul meu de aproape șase ani l-a văzut împreună cu mine. Iar în ultimele 20 de minute, adică în timpul în care rula momentul Live Aid, a rămas cu ochii lipiți de ecran, hipnotizată de muzică, de atmosferă și de Freddie. Cu tata văzusem concertul, cu ea filmul. Este, probabil, cel mai important lucru pe care Bohemian Rhapsody îl reușește: ajută alte generații să se îndrăgostească de Queen.

Freddie Mercury s-a născut pentru a deveni o legendă vie. Și nici măcar moartea nu l-a putut împiedica să rămână așa. După ce am văzut acest film, mi-am dat seama că, oricine ar fi încercat să îl reînvie ar fi eșuat, pentru că prezența reală a lui Freddie continuă să trăiască și să vibreze chiar și la aproape trei decenii după ce lumea i-a spus „adio”.

Marele merit al lui Bohemian Rhapsody este că a vrut doar să aplaude faptul că Freddie Mercury și Queen au existat. Și să se asigure că vor exista și pentru copiii de azi.

And they will rock you, darlings!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • FAIN articolul! după ce am vazut filmul am ascultat (reascultat) pe Ozzy,Plant,Mick,Gillan și apoi Freddie și iar Freddie...a fost genial!
    • Like 0
  • Exceptional articol ! Felicitari !... / N-am vazut inca filmul, dar imi place mult muzica celor de la "Queen", asa ca abia stept sa-l vizionez !...si datorita acestui articol !...
    • Like 0
  • Nici eu nu am plans dar in schimb am cantat si m-am simtit foarte bine. Desigur sunt fan Queen si stiu fiecare vers al acestei formații. La sfarsit mi-a dat o lacrima de crocodil cand am vazut ca a fost tradat de oamenii care tinea cel mai mult la ei si la care nu se astepta!
    • Like 0
  • Pai nici eu n-am plins pentru ca nu era nimic de plins. Filmul nu a avut deloc intentia sa fie lacrimogen ci sa redea cit mai fidel personalitatea marelui Freddy Mercury, ceea ce a reusit cu brio. Acest Rami Malek, care s-a remarcat in serialul Mr Robot, a fost fantastic la modul cum a reusit sa-l potretizeze pe Freddy Mercury in special in imaginile din concerte. Un film care si-a atins scopul fara a fi melodramatic.
    • Like 0
  • Ma detasez de liga plangaciosilor si marturisesc ca, dupa 30 min de vizionat Bohemian Rhapsody, l-am oprit l-am sters definitiv din computer. In general dau sanse si nu sterg, in ideea ca voi revedea, si voi vibra mai bine data viitoare, dar nu a fost cazul boemei romantate excesiv.. Despre rock blues and stuff ar trebui sa faci numai filme documentare asa cum face Scorsese. Oricum, mie nu-mi pac Queen si - mai ales - mi-e antipatic Mercury. Asta nu inseamna ca este o parere valabila, este doar una personala. Nu, nu am nimic cu viata lui personala, dar Queen a venit pe pickup-ul meu cand déjà ascultam Zeppelin, Sabbath si alte chestii. Formatia asta s-a dorit inca de la bun inceput sa fie muzica de discoteca, insa a avut suficiente motivatii de marketing, ca sa-si calce pe inima si sa produca 4 albume din zona de 'rock select'. Queen de pana in anii ’80 au multe productii valoroase (Mercury era pletos si parea finut, si era de undeva de acolo). Totusi, nu era nici rock, nici hard, nici heavy, nici muzica progresiva, doar o chestie destul de funny cu unul care canta ca la opereta. Dupa aia au obosit, si a urmat perioada de ‘happy metal’ in care s-au incadrat perfect. Freddie s-a tuns, si-a lasat mustata de tinichigiu. Implinindu-si visul initial: sa cante muzica de discoteca (‘gaga’ si alttele) cu ceva ramasite din genul rock dar cu voce pronuntata de opereta. Fun it!. P.S. Va rog sa ba abtineti sa va adresati mitocaneste, ca va reclam, pam pam !
    • Like 0
    • @ Valentin Stütz
      Si pt ce plm l-ai mai si piratat daca nici nu-ti plac?
      • Like 1
    • @ Cristian Băluță
      1. Mi te adresezi cu dvs.
      2. Ce inseamna 'plm'?
      • Like 0
    • @
      Nu am fost in sala, pt ca nu-mi place sa vibrez alaturi de analfabeti ca tine carora le place sa foloseasca fara judecata cuvinte puternice. Ce inseamna 'hot'? Ce te-a determinat sa scrii chestia aia?
      • Like 0
    • @ Valentin Stütz
      Nici macar nu stii ce inseamna hot, dar altii sunt analfabeti? Pai pune mana pe carte. Si nu, nu pe 2-ul de trefla.
      • Like 1
  • Am vazut filmul. L-am asteptat! M-am dus la avanpriemera insa fara sa am asteptari anume. Nu am plans. Nu am plans poate pentru ca am vrut sa ma abtin, dar da, mi-a venit sa plang. Nu conteaza ca exista critici aduse acestui film, pentru nu stiu ce momente neevocate sau ca nu respecta cronologia reala a faptelor. E un film mare, muncit de fiecare persoana implicata in realizarea lui. Daca se vorbeste atat de mult despre acest film, inseamna ca e valoros si e genul ala de film care merita si trebuie vazut.. E un film emotionant si lacrimile dau navala in momente in care intelegi cat de cruda e viata uneori cu cei despre care crezi ca au totul si de fapt le lipseste ce e mai important in viata: dragostea adevatata. Pleci de la film cu convingerea ca Fredie era un geniu. Stiai ca era un munte de talent si adorai muzica lui dar nu realizasesi ca fusese cu adevarat un geniu. Si stim cu totii ca geniile, aproape intotdeauna, au o viata scurta... Plangi, vizibil sau nu, pentru ca filmul iti arata si o serie de aspecte mai putin stiute, ce tin de omul care a fost Fredie, ceea ce iti starneste durere. M-am intrebat de ce i-o fi dat Dumnezeu, pe de o parte, atata talent si pe de alta asa o sexualitate controversata, (pe care a acceptat-o, a aratat-o si a trait-o cu toate accentele sale distructive). Nu am mai vazut un alt film la care lumea sa nu se ridice cand incepe sa curga pe ecran genericul de final. Pleci de la film cu dorinta vie de a revedea filmul! CLAR! Aaa, e ceva ce mi-a placut extraordinar: la un moment dat Lucy Boynton apare purtand o superba ie romanesca cu maneca trei sferturi. A mai sesizat asta cineva?
    • Like 0
  • Wall-T check icon
    In schimb, eu am plans. Din greu. Daca stau sa ma gandesc bine insa, multe au fost lacrimi de bucurie. Minunat film si felicitari pentru articol!
    • Like 0
  • Mulțumesc pentru articol, Oana. Exact asta am simțit și eu, multă bucurie și recunoștință pentru existența lui Queen în ultimii 25 de ani din viața mea. Îmi pare rău de cei care au hiper-analizat și nu au lăsat spațiu pentru toată bucuria asta.
    • Like 2
  • Mda...înafara faptului că unii se iau la harţă pe aici - probabil de aceea lipsa de unitate a adus în pragul falimentului toată naţia română - queen a fost una dintre formaţiile pe care le+am ascultat şi încă o mai fac - rar,e adevărat - cu plăcere. Cuvântul de bază ORIGINALI,pentru că au adus un stil de muzicalitate îmbind genul rock cu ceva ce este doar al lor.De aceea mă repet ORIGINALI...insă nu vreau să dau apă la moară închinării în faţa lor.Articolul aproape constituie începutul unei noi religii.Toată cavalcada de elogii nu face decât să strige la final"Mântuieşte-ne Fredie"...nu mai vorbesc de mizeria morală în care a trăit şi din care autoarea încearcă să îl scoată.apelând la timpul de astăzi când asistăm neputincioşi la o legalizare model englezesc,olandez,etc...Indiferent cât de mult place un personaj,cred că ar trebui să reuşim să vedem obiectiv viaţa şi opera respectivului,fără să le amestecăm şi să idolatrizăm...Asta este opinia mea.Alţii s-ar putea să fie de altă părere.
    • Like 1
  • <3 <3 QUEEN
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult
sound-bars icon