Foto: imdb.com
Despre ce e filmul Bohemian Rhapsody? Exact despre aceleași lucruri ca și piesa muzicală, pe care membrii formației au refuzat mereu să o decripteze: despre ce înțelege fiecare om din public. O să vă spun ce am înțeles eu.
Am mers la film după o săptămână de adunat emoții. Îi iubesc pe Freddie Mercury, Brian May, Roger Taylor și John Deacon de când aveam 10 ani. Le cunosc mare parte din biografie, știu aproape fiecare vers Queen care a fost scris vreodată, am ținut minte până și numărul spectatorilor de la Rio, Live Aid sau Wembley ‘86. Concertul de la București, din 2016, a fost una dintre marile bucurii pe care le-am împărțit cu tatăl meu și am povestit despre asta aici. Queen a făcut parte mereu din coloana sonoră a vieții mele și nu există vreo piesă de-a lor care să fi ajuns să mă plictisească fie măcar și pentru o secundă.
În săptămâna dintre lansarea filmului în cinematografe și ziua în care mi-am luat bilet, m-am gândit la Freddie aproape în fiecare zi. În newsfeedul de Facebook, se strângeau în fiecare zi statusuri în care prietenii mei, bărbați și femei, scriau cât au plâns atunci când au văzut filmul. Sau cum au cântat și aplaudat împreună cu cei din sala de cinema. Sau cum au fost dezamăgiți de lipsa de acuratețe a unor întâmplări redate pe ecran. Dar, chiar și așa, aveau ochii încă umezi atunci când au ieșit din sală. Eram deja la fel de sigură că nu am scăpare și că o să plâng și eu.
Și am ajuns în sală. Și a început filmul. Și am zâmbit de la primul cadru. Da, cel în care Freddie se trezește tușind. Și am continuat să zâmbesc timp de peste două ore. A fost primul film din viața mea pe care l-am văzut cu un surâs pe care nici cele mai dramatice scene nu mi l-a putut lua de pe față. Aproape de final, mi-am dat seama de asta și m-am întrebat de ce. Și mi-am dat seama că plânsesem destul pentru moartea lui Freddie. Și pentru faptul că nu am avut vreodată șansa de a-l vedea în concert. Și pentru toate prejudecățile și judecățile care l-au înconjurat. Și pentru că n-o să mai compună vreo melodie. Și pentru cât a suferit. Și pentru câtă durere e în unele versuri de-ale sale. Și pentru acel final ”I still love you” care i se citește pe buze la sfârșitul ultimului videoclip pe care l-a filmat: ”These Are the Days of Our Lives”. Am avut aproape 30 de ani să plâng pentru toate astea.
Dar, acum, Freddie are primul film care îi onorează memoria. Care vorbește despre viața sa, cu tot pachetul: muzică, prietenie, iubire, curaj, trădare și generozitate. Ai cărui producători au avut curtoazia de a cere acordul lui Roger, Brian și John, înainte de a filma. Și l-au găsit pe senzaționalul Rami Malek și i-au oferit toate resursele, inclusiv antrenor de mișcare și de microgesturi, pentru a-l reda pe Freddie la nivel de detaliu. E adevărat, nu i-au pus și lentile colorate peste ochii albaștri pentru a-i face negri ca ai lui Freddie. Dar s-ar putea să fie exact decizia prin care producătorii și Rami ne transmit că nu și-au dorit să creeze un „avatar” al lui Freddie și că știu că nimeni nu-l va putea recrea sau copia perfect vreodată. Că este omul pe care până și arta filmului este obligată să îl recunoască drept imposibil de reprodus.
Freddie Mercury, legenda ”larger than life”, nu primește de la cinematografie un documentar și nici măcar o docudramă. Primește o reverență de 134 de minute. Și, chiar dacă este realizată abia la 27 de ani după moartea lui, nu este una întârziată. Acest film a venit exact în epoca în care societatea îl poate primi și aplauda deschis, pentru că discuția despre SIDA sau homosexualitate nu mai este un tabu, așa cum era, chiar și în Occident, atunci când Freddie se stingea.
Atunci când pe ecran rula genericul de final, iar oamenii din sală încă erau așezați pe scaune, chiar dacă sosiseră cei de la curățenie, mi-am dat seama că mai există încă un motiv pentru care am zâmbit. A fost primul film de „oameni mari” pe care copilul meu de aproape șase ani l-a văzut împreună cu mine. Iar în ultimele 20 de minute, adică în timpul în care rula momentul Live Aid, a rămas cu ochii lipiți de ecran, hipnotizată de muzică, de atmosferă și de Freddie. Cu tata văzusem concertul, cu ea filmul. Este, probabil, cel mai important lucru pe care Bohemian Rhapsody îl reușește: ajută alte generații să se îndrăgostească de Queen.
Freddie Mercury s-a născut pentru a deveni o legendă vie. Și nici măcar moartea nu l-a putut împiedica să rămână așa. După ce am văzut acest film, mi-am dat seama că, oricine ar fi încercat să îl reînvie ar fi eșuat, pentru că prezența reală a lui Freddie continuă să trăiască și să vibreze chiar și la aproape trei decenii după ce lumea i-a spus „adio”.
Marele merit al lui Bohemian Rhapsody este că a vrut doar să aplaude faptul că Freddie Mercury și Queen au existat. Și să se asigure că vor exista și pentru copiii de azi.
And they will rock you, darlings!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
2. Ce inseamna 'plm'?