Foto captura Panorama.ro
Disclaimer de la bun început: când vorbim despre bani și siguranța zilei de mâine, românii chiar sunt altfel. Nu este un clișeu, nici n-am căzut în patima lui „Ce țară frumoasă, păcat că e locuită”. Ne-au confirmat-o psihologi, sociologi, economiști, literatura de specialitate și un studiu pe un eșantion de o mie de persoane.
Pe baza lor, Panorama.ro a realizat un documentar cu o temă ce poate părea seacă: relația românilor cu banii. Ne-am concentrat pe cauze și efecte și am vrut să încheiem optimist, cu lucrurile care se schimbă în bine. Am vrut, dar nu ne-a ieșit. Pentru că încă suntem expuși unor riscuri financiare uriașe și - încă o deosebire fundamentală între noi și alte popoare - deși le conștientizăm, nu facem nimic să ne punem la adăpost. Și nu-i de la „Miorița”, ci de la tot ce am trăit în ultimii 50 de ani. Noi, părinții și bunicii noștri.
Istoria democrației românești este strâns legată de parcursul economic al țării. După privațiunile de neconceput din anii ‘80, am luat anii ‘90 în plin, cu o serie de șocuri economice nemaiîntâlnite: șomaj-record, inflație de 300%, devalorizarea leului, scheme piramidale, 12 falimente bancare într-un singur an. Și a fost doar începutul. Au venit anii 2000, cu privatizările marcate de corupție, credite cu buletinul, IFN-uri, împrumuturi în franci elvețieni, bula imobiliară și culminând cu austeritatea girată de Fondul Monetar Internațional.
Am ieșit însă din toate aceste lovituri economice cu propriile mecanisme de educație financiară. Astăzi, arată studiul, atunci când ne raportăm la bani și siguranța zilei de mâine, 70% dintre români au atitudini extreme, nesănătoase, care variază de la o frică excesivă, la un apetit prea ridicat pentru risc.
Spre deosebire de alte popoare, noi facem lucruri pentru a evita pedepsele, nu pentru a căuta câștiguri, explică Daniel David, rectorul UBB.
În același timp, avem un apetit pentru risc mult mai ridicat decât occidentalii, spune Cristian Sima, supranumit „Brokerul fugar” după ce a pierdut cel puțin trei milioane de euro din banii clienților în numele cărora investea la Bursă.
Când l-am rugat pe psihiatrul Eugen Hriscu să diagnosticheze aceste tipare financiare ale românilor, a vorbit despre „o tulburare de personalitate, undeva între zona narcisică și Borderline”.
Am discutat cu păgubiți FNI și promotori Caritas despre milioanele de români care au pierdut bani în primele scheme piramidale, apărute imediat după Revoluție. „Nu știam că se putea întâmpla așa ceva și în România”, ne-a spus Theodor Stolojan.
Concluzia tuturor a fost că astfel de jocuri ar avea și astăzi un succes uriaș în România. De cealaltă parte, calculele specialiștilor arată că, dacă românii ar începe să economisească mai mult, reușind să ajungă la nivelul altor țări din Europa Centrală, efectele acestor „bani albi pentru zile negre” s-ar traduce într-un potențial sporit al Produsului Intern Brut de 575 de miliarde de euro în următoarele trei decenii.
Practic, cu o populație în declin și un deficit în creștere la sistemul de pensii, ar fi ca și cum am avea cu 10% mai multă populație activă în această perioadă. Și, în acest fel, am putea proteja generația pe care o creștem acum de traumele financiare prin care am trecut noi, dar și de responsabilitatea de a ne suplimenta nouă veniturile, după ce vom ieși la pensie.
Citiți mai mult pe panorama.ro
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De unde stim daca din putinul castigat, reusind sa punem deoparte si mai putin, vom evita nu stiu ce traume ale unui viitor pe care nu-l cunoaste nimeni? Nici nu stiu cati vor mai apuca pensia, la modul in care se traieste azi in Romania din toate punctele de vedere: situatie financiara, sanatate, calitatea vietii, fericire, bunastare, stres. Romanii castiga putin si platesc la nivel de Europa Occidentala. Dar asta se stie foarte bine, repetam la nesfarsit aceleasi clisee.
Cati romani sunt platiti la nivel de salariu minim? Cati romani sunt platiti cu bani negri (si nici acestia foarte multi) peste salariul minim declarat pe hartie? Cati bani pierde Romania pentru ca acesti bani negri, pe care eu ii iau si apoi ii cheltuiesc la magazin, nu sunt impozitati?
Pensiile care se vor plati peste 10-15-20 de ani, vor fi mici si foarte mici pentru ca si contributiile sunt mici, cele la salariul minim.
De economisit nu ai ce economisi si mi se pare un lucru urat sa tot dati sfaturi cum si ce sa facem. Oricine isi doreste sa aiba niste economii, cati reusesc? Nu toata lumea lucreaza in IT, multinationale sau sunt influenceri pe net.
De cate ori citesc articole economice toate se refera la categoriile astea de fite care acopera probabil 10-15% din totalul angajatilor din tara, cu venituri mai mari.
Si as vrea sa mai intreb: ce va tot framanta economiile oamenilor si de ce ii certati ca sunt iresponsabili si arunca banii pe geam? Care bani? Cei 500-600 de euro castigati pe luna? Pe bune? Iar cei care primesc doar salariul minim au 300 de euro pe luna. Nici nu stiu cum se pot descurca.
Stiu ca salariul minim, in principiu, e un fel de reper pentru economia unei tari, nu se abuzeaza de el. In tarile civilizate salariile minime (care pornesc de la 1000 de euro) se acorda angajatilor foarte tineri, cei aflati la primul job, fara experienta. Apoi ofertele salariale se diversifica si bineinteles sunt din ce in ce mai mari.
Elena Dumitru, stiati ca in tarile civilizate firmele acorda bani de vacanta, tichete de masa, al 13-lea salariu, sporuri, prime, plata ore suplimentare? Ca salariile se indexeaza automat la fiecare 6 luni? Cati romani beneficiaza de asa ceva? La noi primesc doar cei de la stat. Aproape nimeni nu plateste nimic peste salariu sau dau un salariu mai mic si il completeaza cu bonuri de masa.
Deci, romanul sta doar in cele 500-600 de euro la care se mai adauga o prima de Craciun si uneori si de Pasti.
Si atunci ce sa se puna deoparte? 10 euro pe luna? Cu 3600 de euro stransi in 30 de ani sigur vei putea infrunta traumele viitorului si vei ajuta si nepotii si nepotii nepotilor. Vei avea ce sa le lasi mostenire, nu gluma. Cred ca se vor parui la citirea testamentului.
Concluzia: nu ne apără nimeni de vicisitudinile vieții, dar nici nu știm ce ne rezervă viitorul. Astea sunt premizele. Depinde de fiecare dintre noi cum se gândește la viitor și cum îl abordează. Totul e subiectiv, nimic nu e bătut în cuie, nimic nu e total previzibil, nu există o soluție universal corectă. Doamne ajută!