Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

De ce trăiesc românii de pe o zi pe alta chiar și atunci când și-ar permite să economisească

Panorama

Foto captura Panorama.ro

Disclaimer de la bun început: când vorbim despre bani și siguranța zilei de mâine, românii chiar sunt altfel. Nu este un clișeu, nici n-am căzut în patima lui „Ce țară frumoasă, păcat că e locuită”. Ne-au confirmat-o psihologi, sociologi, economiști, literatura de specialitate și un studiu pe un eșantion de o mie de persoane.

Pe baza lor, Panorama.ro a realizat un documentar cu o temă ce poate părea seacă: relația românilor cu banii. Ne-am concentrat pe cauze și efecte și am vrut să încheiem optimist, cu lucrurile care se schimbă în bine. Am vrut, dar nu ne-a ieșit. Pentru că încă suntem expuși unor riscuri financiare uriașe și - încă o deosebire fundamentală între noi și alte popoare - deși le conștientizăm, nu facem nimic să ne punem la adăpost. Și nu-i de la „Miorița”, ci de la tot ce am trăit în ultimii 50 de ani. Noi, părinții și bunicii noștri.

Istoria democrației românești este strâns legată de parcursul economic al țării. După privațiunile de neconceput din anii ‘80, am luat anii ‘90 în plin, cu o serie de șocuri economice nemaiîntâlnite: șomaj-record, inflație de 300%, devalorizarea leului, scheme piramidale, 12 falimente bancare într-un singur an. Și a fost doar începutul. Au venit anii 2000, cu privatizările marcate de corupție, credite cu buletinul, IFN-uri, împrumuturi în franci elvețieni, bula imobiliară și culminând cu austeritatea girată de Fondul Monetar Internațional.

Am ieșit însă din toate aceste lovituri economice cu propriile mecanisme de educație financiară. Astăzi, arată studiul, atunci când ne raportăm la bani și siguranța zilei de mâine, 70% dintre români au atitudini extreme, nesănătoase, care variază de la o frică excesivă, la un apetit prea ridicat pentru risc.

Spre deosebire de alte popoare, noi facem lucruri pentru a evita pedepsele, nu pentru a căuta câștiguri, explică Daniel David, rectorul UBB.

În același timp, avem un apetit pentru risc mult mai ridicat decât occidentalii, spune Cristian Sima, supranumit „Brokerul fugar” după ce a pierdut cel puțin trei milioane de euro din banii clienților în numele cărora investea la Bursă.

Când l-am rugat pe psihiatrul Eugen Hriscu să diagnosticheze aceste tipare financiare ale românilor, a vorbit despre „o tulburare de personalitate, undeva între zona narcisică și Borderline”.

Am discutat cu păgubiți FNI și promotori Caritas despre milioanele de români care au pierdut bani în primele scheme piramidale, apărute imediat după Revoluție. „Nu știam că se putea întâmpla așa ceva și în România”, ne-a spus Theodor Stolojan. 

Concluzia tuturor a fost că astfel de jocuri ar avea și astăzi un succes uriaș în România. De cealaltă parte, calculele specialiștilor arată că, dacă românii ar începe să economisească mai mult, reușind să ajungă la nivelul altor țări din Europa Centrală, efectele acestor „bani albi pentru zile negre” s-ar traduce într-un potențial sporit al Produsului Intern Brut de 575 de miliarde de euro în următoarele trei decenii.

Practic, cu o populație în declin și un deficit în creștere la sistemul de pensii, ar fi ca și cum am avea cu 10% mai multă populație activă în această perioadă. Și, în acest fel, am putea proteja generația pe care o creștem acum de traumele financiare prin care am trecut noi, dar și de responsabilitatea de a ne suplimenta nouă veniturile, după ce vom ieși la pensie. 

Citiți mai mult pe panorama.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din experienta personala, de cate ori am economisit o suma mai importanta de bani, inflatia a facut ca eforturile noastre sa fie aproape in zadar. Incerci sa faci economii, sa renunti la unele lucruri bune din viata ta si dupa o vreme vezi ca tot ce ai reusit sa agonisesti nu prea mai are valoarea pe care ai mizat initial. Poate si asta este o explicatie pentru atitudinea noastra fata de economisire.
    • Like 1
  • "... Și, în acest fel, am putea proteja generația pe care o creștem acum de traumele financiare prin care am trecut noi, dar și de responsabilitatea de a ne suplimenta nouă veniturile, după ce vom ieși la pensie."
    De unde stim daca din putinul castigat, reusind sa punem deoparte si mai putin, vom evita nu stiu ce traume ale unui viitor pe care nu-l cunoaste nimeni? Nici nu stiu cati vor mai apuca pensia, la modul in care se traieste azi in Romania din toate punctele de vedere: situatie financiara, sanatate, calitatea vietii, fericire, bunastare, stres. Romanii castiga putin si platesc la nivel de Europa Occidentala. Dar asta se stie foarte bine, repetam la nesfarsit aceleasi clisee.
    Cati romani sunt platiti la nivel de salariu minim? Cati romani sunt platiti cu bani negri (si nici acestia foarte multi) peste salariul minim declarat pe hartie? Cati bani pierde Romania pentru ca acesti bani negri, pe care eu ii iau si apoi ii cheltuiesc la magazin, nu sunt impozitati?
    Pensiile care se vor plati peste 10-15-20 de ani, vor fi mici si foarte mici pentru ca si contributiile sunt mici, cele la salariul minim.
    De economisit nu ai ce economisi si mi se pare un lucru urat sa tot dati sfaturi cum si ce sa facem. Oricine isi doreste sa aiba niste economii, cati reusesc? Nu toata lumea lucreaza in IT, multinationale sau sunt influenceri pe net.
    De cate ori citesc articole economice toate se refera la categoriile astea de fite care acopera probabil 10-15% din totalul angajatilor din tara, cu venituri mai mari.
    Si as vrea sa mai intreb: ce va tot framanta economiile oamenilor si de ce ii certati ca sunt iresponsabili si arunca banii pe geam? Care bani? Cei 500-600 de euro castigati pe luna? Pe bune? Iar cei care primesc doar salariul minim au 300 de euro pe luna. Nici nu stiu cum se pot descurca.
    Stiu ca salariul minim, in principiu, e un fel de reper pentru economia unei tari, nu se abuzeaza de el. In tarile civilizate salariile minime (care pornesc de la 1000 de euro) se acorda angajatilor foarte tineri, cei aflati la primul job, fara experienta. Apoi ofertele salariale se diversifica si bineinteles sunt din ce in ce mai mari.
    Elena Dumitru, stiati ca in tarile civilizate firmele acorda bani de vacanta, tichete de masa, al 13-lea salariu, sporuri, prime, plata ore suplimentare? Ca salariile se indexeaza automat la fiecare 6 luni? Cati romani beneficiaza de asa ceva? La noi primesc doar cei de la stat. Aproape nimeni nu plateste nimic peste salariu sau dau un salariu mai mic si il completeaza cu bonuri de masa.
    Deci, romanul sta doar in cele 500-600 de euro la care se mai adauga o prima de Craciun si uneori si de Pasti.
    Si atunci ce sa se puna deoparte? 10 euro pe luna? Cu 3600 de euro stransi in 30 de ani sigur vei putea infrunta traumele viitorului si vei ajuta si nepotii si nepotii nepotilor. Vei avea ce sa le lasi mostenire, nu gluma. Cred ca se vor parui la citirea testamentului.
    • Like 4
    • @ Daniela Damian
      LIKE. Românii, ca un popor cu școla vieții ce este, știu că ”soccoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. E o copilărie să credem că dacă punem bani deoparte acum, îi vom putea sigur-sigur valorifica peste 20-30-40 de ani. Sigur, e bine să ai niște bani de ”tampon”, pentru o urgență de orice fel, dar a economisi strict pentru bătrânețe e pueril. Până atunci se poate întoarce lumea cu susul în jos și nu o singură dată. Viitorul nu e așa cum ne imaginăm noi. Cu siguranță nu e o extrapolare, o continuare liniară a prezentului. Cine oare credea în toamna lui 1989 că sfârșitul acelui an va fi într-o altă lume? De asemenea cine credea la începutul acestui an că ne vom prăbuși în această nebunie din prezent? Și cine știe ce ne mai rezervă viitorul? Finanțiștii merg pe judecăți liniare, fără ruperi de ritm. Dar lumea e imprevizibilă și cu evoluții uneori șocante. Are dreptate românul să fie circumspect pentru viitor și să se bucure cât poate de prezent. Sunt puerili cei care își planifică strict viitorul bazându-se doar pe prezent. Crezi că ai un serviciu bun pe termen lung și faci un credit imobiliar? Ghinion, uite că acum ratele explodează și nu se știe dacă le mai poți duce. Te simți întreprinzător și vrei să deschizi o firmă? Iar ghinion, că acum te omoară facturile la utilități, dacă nu te omorâse deja lock-down-ul din pandemie. Îți faci cu mari sacrificii o casă? Nu e exclus ca la un moment dat să cadă o bombă peste ea și la revedere. Cotizezi la pensii private? Nasol. Poate la momentul scadenței vei vedea că a fost o țeapă la care statul ridică din umeri. Sau dacă n-a fost țeapă poate nu vei ajunge să beneficiezi de pensie, sau poate vei beneficia doar puțin timp. La stilul nostru nesănătos de viață nu m-ar mira să avem o speranță de viață mică. Consider că și aceste pensii private sunt un măr otrăvit. Trecem peste satira lui Mircea Badea de acum mulți ani în care spunea, referitor la pensiile private obligatorii, că el înțelege doar că noi ”trebuie să dăm niște bani la niște băieți” - foarte trist dar posibil adevărat, zic și eu. Dar hai să ne gândim concret la cum procedează cineva care a marșat doar pe pensiile private. Ajunge la o vârstă la care vrea să se retragă din activitate și e în cumpănă: ce să facă, să se retragă sau să mai stea încă un an să cotizeze în continuare? Dacă se retrage prea repede, poate va trăi mulți ani cu puțini bani pe care nu va ști cum să-i împartă. Dacă se retrage prea târziu poate se stinge prea repede și nu ajunge să se bucure de banii economisiți. Mie îmi pare o reală problemă asta. Problemă care nu există la pensiile de stat, din simplul motiv că acestea sunt concepute să funcționeze STATISTIC. Deci odată ce ai ieșit la pensie (mică-mare cum e aceasta, e altă discuție) ești sigur că poți să trăiești și 150 de ani, că nu vei rămâne fără bani. Unul trăiește mai mult, altul mai puțin și totul se reglează statistic. În schimb dacă sunt doar eu cu banii mei în cuantum finit, ca la pensiile private (și mă mândresc eu ca prostul că n-am nicio treabă cu statul) e posibil să-mi blestem zilele la un moment dat, la bătrânețe. Dar sigur că statul încurajează deplasarea către pensiile private, că își ia de-o grijă și apoi ”băieții” respectivi au mare foame de bani.
      Concluzia: nu ne apără nimeni de vicisitudinile vieții, dar nici nu știm ce ne rezervă viitorul. Astea sunt premizele. Depinde de fiecare dintre noi cum se gândește la viitor și cum îl abordează. Totul e subiectiv, nimic nu e bătut în cuie, nimic nu e total previzibil, nu există o soluție universal corectă. Doamne ajută!
      • Like 2
    • @ Dan Cojocaru
      Asa e. Si noi ne-am facut de la primul job tot felul de asigurari si bineinteles, pensie privata. Cum altfel? Deja cotizam de vreo 12 ani. Asa ca ne simtim mult mai bine cand ne gandim la viitor. Suntem asa de plini de speranta si incredere... Ce mai, debordam de optimism. Mai spre batranete o sa stam numai pe insule in Pacific. Sic!
      • Like 2


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult