Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

De la corporatist la caricaturist – Cele trei filtre de autoevaluare ale lui Scott Adams

Purtaţi de mersul lucrurilor, de multe ori ne lăsăm cariera în voia sorţii. Sau, mai concret, a şefului.

Abilităţile pe care ni le cultivăm vin numai din proiectele care ni se pun pe masă. Şi pe care noi le acceptăm, căci aşa ne-a fost înţelegerea la angajare. Aşa încât, după ani şi ani, cariera noastră începe să arate că albia unui râu sculptat de torentele capricioase din amonte.

Dar, în ciuda rutinei şi a timpului puţin la dispoziţie, avem și momente de luciditate, de revoltă împotriva inerţiei profesionale. Poate tocmai am văzut un film autobiografic în care personajul a ajuns în culmea succesului prin forţe proprii. Sau am ascultat un podcast de self-help aşteptând în trafic, pe şoseaua care ne aduce la serviciu în fiecare zi. Sau puncte, puncte…

Sub influenţa unui izvor interior de entuziasm luăm un pix şi o foaie de hârtie şi începem să ne notăm toate înclinaţiile şi abilităţile noastre, într-un efort de a ne înnoi motivaţia. Foaia se umple, mintea începe să expandeze în toate direcţiile. Suntem plini de speranță.

O speranță însă nedefinită, iar din cauza lipsei de strategie lăsăm să scape acest moment preţios. Foaia începe să ia în complexitate. Dorinţele, motivaţiile, abilităţile, talentele, interesele, aşteptările se amestecă într-un amalgam încurcat. Ne oprim. De unde să ştim ce să alegem? Ce cale să urmăm pentru a avea mai mult success? Atâtea opțiuni posibile…Analiza ne paralizează și punem foaia deoparte. Vom reveni noi mai târziu...

Dar dacă există o cale de a da înainte în acest proces? Dacă putem să evaluăm care dintre aceste abilităţi ne pot duce viața profesională la un nivel superior de satisfație?

Meet Scott Adams

Scott Adams este creatorul seriilor de caricaturi Dilbert şi autor al best-seller-ului How to Fail at Almost Everything and Still Win Big. După decenii în care a lucrat în posturi de toate felurile şi în care a pornit şi a eşuat în zeci de afaceri, Adams şi-a (re)descoperit o înclinaţie pe care o uitase de mult şi a ajuns prin asta la un succes internaţional. Acum locuieşte în Silicon Valley, la marginea pădurii, de unde îşi conduce mini-imperiul lui de caricaturist, scriitor şi podcaster Periscope cu peste 10 000 de fani pe care îi învaţă despre ştiinţa persuasiunii, cum să ai succes în ce-ți propui şi cum să foloseşti tehnici de hipnoză în dezbateri politice.

Din experienţa lui vastă de expert în eşecuri, Scott Adams şi-a construit un sistem de filtre personale prin care a învăţat să-şi evalueze propriile abilităţi. Care au cu adevărat potenţial de a-i aduce succes? Pe care, odată alese, le va urma cu plăcere până în pânzele albe? Care merită ignorate? Pentru Adams, cel mai important lucru atunci când îţi autoevaluezi profesia este: Cum ştii care dintre abilităţile tale vor ajunge să-ți fie cu adevărat folositoare în carieră?

Iată cele trei filtre ale lui Scott Adams:

1. Obsesiile copilăriei.

Ce eram pasionați să facem când eram copii, înainte de vârsta de zece ani?

Conform lui Adams, „există o legătură între ce te interesează şi la ce eşti priceput. Oamenii sunt natural înclinaţi către lucrurile pe care le pot face cu uşurinţă. Uşurinţa într-o activitate este o marcă a talentului.”

În cazul lui Adams, el era obsedat de a desena tot felul de caricaturi fără un sens anume. Nu a avut un talent extraordinar în acest domeniu, dar ar fi stat ore în şir pur şi simplu mâzgălind foile de caiet. Când a crescut, Adams s-a pierdut într-un labirint de profesii şi a uitat de această înclinaţie. Decenii mai târziu, într-un moment de luciditate şi-a adus aminte. Şi s-a apucat din nou de desenat. Acum peste 200 de ziare îi publică caricaturile.

Tu de ce erai obsedat când erai mic? Te-ar putea ajuta să-ți ducă viața profesională într-o nouă direcţie?

2. Riscul meseriei

Ce abilităţi ne-am exersat în ciuda riscurilor?

Când era elev, în timpul orelor Adams crea benzi desenate ad-hoc în care îşi ridiculiza profesorii, şi-i făcea pe colegii lui să râdă.

Steve Jobs şi Bill Gates au ieşit chiar în afara legii pentru a-şi exersa abilităţile. Gates a șterpelit timp pe un server mainframe, iar primul produs inventat de Jobs le permitea oamenilor să acceseze ilicit apeluri internaţionale.

Oamenii nu acceptă riscuri decât atunci când se aşteaptă la o răsplată mare.” Care erau răsplăţile lui Adams, Gates şi Jobs? Satisfacția de moment. Atât de multă plăcere le făcea să-i facă pe alţii să râdă, să creeze programe sau produse inovatoare, încât şi-au asumat riscuri serioase.

Tu ce risc ţi-ai asumat sau îţi asumi în viaţă, numai de dragul de a-ţi exersa o abilitate? Gândeşte-te bine, acolo există un potenţial de motivaţie internă enormă.

3. Mostrele eşecului

Încearcă toate combinaţiile posibile, ca mostră. Dar repede…

Dincolo de obsesiile copilarei şi a toleranţei la risc, pe măsură ce abilităţile noastre se înmulțesc şi pot intra în diverse combinaţii, ne găsim în faţa problemei pe care am menţionat-o la începutul articolului: complexitatea. Cum facem să alegem? Ce combinaţie de abilităţi să folosim? Talentul în fotografie, plus pasiunea pentru persuasiune? Scrisul plus căţăratul pe munte? Matematică în combinaţie cu călărit? Psihologia în comunicare? Comunicarea în psihologie?

Conform lui Adams, „cel mai deştept sistem de a discerne calea ta cea mai bună spre succes este de a încerca o varietate de lucruri -- sampling, dacă vreţi.” În domeniul antreprenorial sau intraprenorial (în cadrul unei companii), asta ar însemna să renunţi repede dacă lucrurile nu se încheagă rapid. Din experienţa lui Adams, dacă eşti atent îţi poţi da seama de la început de potenţialul unui proiect: „Lucrurile care într-o zi vor ieşi bine, de obicei încep bine. Rareori vezi un proiect mort la pornire care se transformă într-un succes. Micile succese pot creşte într-unele mari, însă eşecurile rareori cresc într-un succes.

Ideea din spatele raţionamentului lui Adams este să încerci cât mai multe combinaţii de abilităţi până o găseşti pe cea câștigătoare şi să nu îţi fie frică să renunţi în favoarea unei alte combinaţii. De multe ori nu putem să ne autoevaluăm decât după ce am încercat toate posibilităţile, într-un mod strategic. O mostră de eşec care ne-a învăţat o lecţie importantă: aşa nu!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ...
    • Like 0
    • @ Maria Magda
      ...
      • Like 0
    • @ Maria Magda
      ...
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult