Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Primul meu eșec: până într-a VIII-a am fost cel mai bun din școală, dar când am dat examenul de Capacitate am căzut

Rezultate examen

Foto: Bogdan Dănescu/ Inquam Photos

Până la sfârșitul clasei a VIII-a am fost cel mai bun din școala mea micuță. Urma Examenul de Capacitate și toți se așteptau să iau printre primii. Ei bine, nu știu ce s-a întâmplat cu mine la examenul ăla.

Când s-au afișat rezultatele și-am văzut nota finală, nu mi-a venit să cred. Nu numai că nu urma să intru la prima clasă de mate-info din liceul cel mai bun din oraș, ci exista riscul să nu prind mate-info. Am plecat acasă zăpăcit și n-am avut curaj să dau ochii cu ai mei. M-am dus undeva, în spatele casei, mi-am luat capul în mâini și-am plâns în hohote. Apoi, ud pe față, am zis totuși să arunc adevărul. Mama s-a cutremurat, așteptările erau altele, am dezamăgit, nu a mai vorbit cu mine, am făcut-o de râs.

Vacanța aia a fost o porcărie în care am căzut psihic. Am intrat la a treia clasă de mate-info, m-am remontat cu greu, am fost iar primul până la finele liceului.

Când mă gândesc retrospectiv, îmi dau seama că lucrurile s-au petrecut așa pentru că așa trebuia să se întâmple. Un eșec e o lecție. Dacă sunteți părinți și copiii voștri au luat note mai mici decât vă așteptați, nu-i nicio tragedie. Nu treceți cu ghetele peste sentimentele lor. Stați aproape și fiți convinși că totul va fi bine oricum, chiar dacă nu au prins cel mai bun liceu sau cea mai bună clasă.

N-aș miza nici pe poziția de fruntaș în clasă. Pe mine nu m-a ajutat cu nimic și-am avut de suportat multiple antipatii, orgolii, vorbe. Fiecare om învață toată viața și trebuie să profite de școală, de timpul liber, de conexiunile umane, toate pentru a deprinde informații, aptitudini, experiență. Chiar dacă nu ești primul, tot poți ajunge un inginer strălucit. Sau un scriitor. Sau medic de top. Contează să depui muncă, să perseverezi, să nu renunți la primele hopuri avute, să ai încredere că lucrurile se vor așeza, cu energie din partea ta și din alte părți. Eșecuri vor mai fi, succese la fel.

Cât timp există educație continuă, bun simț, respect, muncă, poftă de cultură, aplecare spre frumos, dorință de a cunoaște versiuni superioare ale propriilor persoane, părinți mișto, profesori excelenți, copiii vor merge în direcția bună și vor ajunge bine de tot.

Fiți alături de copiii voștri și, indiferent de rezultate, nu treceți cu ghetele alea butucănoase peste sufletele lor. Educația e un fir continuu al vieții, nu e un examen.

Cât timp există educație continuă, bun simț, respect, muncă, poftă de cultură, aplecare spre frumos, dorință de a cunoaște versiuni superioare ale propriilor persoane, părinți mișto, profesori excelenți, copiii vor merge în direcția bună și vor ajunge bine de tot.

Mama s-a prins repede că a reacționat greșit atunci. M-a sprijinit cu medicina, am intrat aici fără emoții, am terminat-o, mi-am făcut și rezidențiatul și-am ajuns medic medic, adică specialist. Tot un „muculeț”, dacă mă întrebați pe mine. Dar era și visul meu, și-al ei; își dorise să devină doctoriță, nu a reușit din motivele vremurilor apuse pline de greutăți, am reușit eu, cumva și pentru ea.

Cum ziceam, lucrurile pe undeva se așază.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Esecuri se pot intampla oricand in viata, pe plan profesional sau personal, bine ar ca parintii sa nu faca o tragedie din cateva note proaste la un examen, fie el si de capacitate. Cat despre pozitia de peminat, da, am exemple concrete de premianti care nu si-au putut gasi drumul in viata, si care au devenit la varsta adulta un fel de ratati, amintindu-si, si amintind mereu celor din jur, ce grozavi au fost ei in scoala.... pentru ca despre viata reala nu prea au multe de spus. Scoala isi are desigur marea ei importanta, dar trebuie sa ne pregateasca sa ne traim viata asa cum trebuie, asta e rolul ei principal.
    • Like 0
  • Maron_S check icon
    Cred ca ar fi bine ca la examenul de capacitate sa poti alege doua din mai multe materii posibile. Daca nu iti place matematica esti fortat si chinuit sa inveti ceva ce nu ti se potriveste. Cred ca prea putini oameni mai stiu notiuni elementare de matematica din gimnaziu, pentru ca au invatat fortati ceva ce nu le-a placut.
    • Like 1
  • Pot spune ca si eu am patit la fel am fost prima pe clasa am terminat cu premiul 1 dar cand am dat examenul la romana am luat 7 si ceva ,la geografie 9 si ceva iar la mate nu ma asteptam sa iau 4 .50. Nu mi-a venit sa cred chiar nu am facut nimic?? Am facut contestatie si mi-au dat 4 , a fost o lovitura dura ,nu-mi explic, pana si cel mai slab a luat mai mult, sunt sigura ca ceva s-a intamplat. A trecut 13 ani de atunci dar gandul meu a ramas blocat acolo tin minte ca in sala era o doamna care se uita mereu la mine si ma laudat dar nu stiu ce s-a intamplat, poate daca s-au inversat lucrarile ,altceva nu-mi explic.
    • Like 0
    • @ Ioan Ionica
      Maron_S check icon
      Daca "a trecut 13 ani de atunci" e clar ce s-a intamplat. V-au furat la notare.
      • Like 2
  • am avut un "déjà lu".... si eu am picat la examen la facultate... la cateva sutimi la automatizari la Bucuresti... si cum era pe vremea cand nu se intra la alte facultati, caci optai si dadeai examen doar la una... am ajuns in toamna la "seral"... cumplit a fost ca parintii s-au purtat in acelasi mod... "dezamagirea" lor a fost mai mare decat suferinta mea... am terminat la zi automatizari si calculatoare la Iasi... dar gustul amar al esecului este al esecului parintilor mei de a fi alaturi de mine... si nu al meu de a pica un examen... examenele vietii sunt cateodata mai importante decat cele de la scoala... si ca parinte am incercat sa nu repet atitudinea lor... mi-as fi dorit sa reusesc mai mult....
    • Like 1
  • Aici este de notat doar comportamentul inexplicabil de prost al mamei...Nu stiu cate ar fi reactionat asa. Nici macar cele care muncesc la camp cu ziua...
    • Like 2
  • check icon
    Corect,în ziua de azi doar cine nu vrea sau are condiții tragice materiale ți familiale, nu poate intra/face la o facultate decentă.
    • Like 2
  • check icon
    Mai bine reveniti la articole de tipul " Vegani versus omnivori" Sunt mai haioase si mai ....sãnãtoase! - fãrã "sirop" ieftin,de Hollywood.
    • Like 4
    • @
      Siropos? Poate, dar asta e educatia pe care, parintii, inca o aplica, la 27 ani dupa comunism!
      Nu e sirop, e una din dramele tarii asteia!
      • Like 2
  • CSB check icon
    Intentia incurajatoare din spatele articolului este laudabila. Insa eu l-am citit ca pe o mini-tragedie...

    "...nu mi-a venit să cred. Nu numai că nu urma să intru la prima clasă de mate-info din liceul cel mai bun din oraș, ci exista riscul să nu prind mate-info. Am plecat acasă zăpăcit și n-am avut curaj să dau ochii cu ai mei. M-am dus undeva, în spatele casei, mi-am luat capul în mâini și-am plâns în hohote. Apoi, ud pe față, am zis totuși să arunc adevărul. Mama s-a cutremurat, așteptările erau altele, am dezamăgit, nu a mai vorbit cu mine, am făcut-o de râs."
    -------
    "Am intrat la a treia clasă de mate-info, m-am remontat cu greu, am fost iar primul până la finele liceului."

    Mi se pare tragic ca ti-ai pierdut probabil o mare parte din copilarie in goana pentru "a fi primul" si prins in mrejele orgoliilor parintilor, care nu cumva trebuie facuti de ras prin a nu fi tu printre primii. Admir lupta cu tine insuti de a deveni mai bun. Insa mi se pare degradanta psihic aceasta boala a comparatiei si a ierarhizari excesive la nivel de scoala.

    Ce conteaza daca esti primul sau al zecelea atata timp cat inveti, cat de dezvolti? De-aia e facuta educatia, nu pentru lupte proxy intre parinti prin intermediul copiilor. La mine in oraselul de unde vine chestia asta e endemica si din pacate multi cad prada psihic acestor complexe ale parintilor care trebuie sa se afirme prin copiii lor.

    Ma bucur ca in final ai ales ce ti-a placut tie sa faci si sper ca te-ai vindecat de dorinta de a fi primul.




    • Like 2
  • CSB check icon
    Intentia incurajatoare din spatele articolului este laudabila. Insa eu l-am citit ca pe o mini-tragedie...

    "...nu mi-a venit să cred. Nu numai că nu urma să intru la prima clasă de mate-info din liceul cel mai bun din oraș, ci exista riscul să nu prind mate-info. Am plecat acasă zăpăcit și n-am avut curaj să dau ochii cu ai mei. M-am dus undeva, în spatele casei, mi-am luat capul în mâini și-am plâns în hohote. Apoi, ud pe față, am zis totuși să arunc adevărul. Mama s-a cutremurat, așteptările erau altele, am dezamăgit, nu a mai vorbit cu mine, am făcut-o de râs."
    -------
    "Am intrat la a treia clasă de mate-info, m-am remontat cu greu, am fost iar primul până la finele liceului."

    Mi se pare tragic ca ti-ai pierdut probabil o mare parte din copilarie copilarie in goana pentru "a fi primul" si prins in mrejele orgoliilor parintilor, care nu cumva trebuie facuti de ras prin a nu fi printre primii. Admir lupta cu tine insuti de a deveni mai bun. Insa mi se pare degradanta psihic aceasta boala a comparatiei si a ierarhizari excesive la nivel de scoala.

    Ce conteaza daca esti primul sau al zecelea atata timp cat inveti, cat de dezvolti? De-aia e facuta educatia, nu pentru lupte proxy intre parinti prin intermediul copiilor. La mine in oraselul de unde vine chestia asta e endemica si din pacate multi copii cad prada psihic acestor complexe ale parintilor care trebuie sa se afirme prin copiii lor.

    Ma bucur ca in final ai ales ce ti-a placut tie sa faci si sper ca te-ai vindecat de dorinta de a fi primul.




    • Like 3
    • @ CSB
      check icon
      Ai atins un punct foarte interesant.

      E vorba de satisfacerea instinctului de killer, dar nu la modul fizic — „eu sunt mai puternic, deci te pot omorî”, ci la modul competitiv, dominativ — eu sunt mai deștept ca tine, știu întotdeauna mai bine decât tine orice. Iar copii sunt de obicei după chipul și asemănarea părinților, instinctul de killer se transmite.

      Într-adevăr, foarte proastă ideea să-i încurajezi pe copii să se „bată” între ei și „loserul” să fie privit condescendent, la coada unui clasament imaginar. Și cred că e chiar deranjant atunci când părinți care au fost niște elevi slabi, au pretenția de la odrasle să fie elevi foarte buni, de 10...

      Referitor la autor, eu cred că a fost și este un "natural born killer" educat, deci nu cred că era în școală unul cu nasul pe sus, care voia să-i domine pe toți și să le mai și arate asta cu maximă satisfacție.
      • Like 2
    • @
      check icon
      Din constatările personale, pot spune că exact părinţii care au fost elevi slabi au, de la copiii lor, pretenţii de "10 pe linie" şi, neapărat, diplomă de faculatate. Iar pentru asta fac orice cred ei de cuviinţă: de la răpirea copilăriei celui mic, până la mituirea profesorilor şi meditaţii la orice materie. Nici vorbă să vadă ce aptitudini are cel mic şi să-l îndrume în consecinţă. Ei vor neapărat mate-info, chiar dacă el, copilul, citeşte zece romane zinlic şi scrie poezii.
      • Like 2
    • @
      check icon
      Da, am observat și eu astfel de cazuri.
      • Like 0
    • @
      Victor66 check icon
      Sunt de acord cu ce zici, dar de ce folosesti cuvinte englezesti care au echivalent perfect in română?
      • Like 0
    • @ Victor66
      check icon
      Mea culpa!
      Te rog, spune-mi și mie echivalentul în română pentru expresiile englezite din textul meu: "natural born killer", "killer instinct" și "loser".
      • Like 0
    • @
      Victor66 check icon
      Natural born killer = ucigas innascut (asta suna un pic fortat, dar conform dictionarului este corecta)
      killer instinct = instinct ucigas (100% echivalent)
      loser = ratat (100% echivalent)
      Acum, nu vreau sa fiu rau, dar stii ca exista dictionare?
      • Like 1
    • @ Victor66
      Simplu, din snobism !
      • Like 0
  • check icon
    Mi-a plăcut!
    Știu multe cazuri asemănătoare, când copii isteți și cu bune/solide cunoștințe au picat un examen, fie din cauza emoțiilor fie din cauza unei atitudini superioare, care i-a făcut să nu mai verifice ce scriseseră.
    E important ca eșecul să nu aibă drept consecință pierderea încrederii în forțele proprii, inclusiv la adulți!
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon