Foto: Bogdan Dănescu/ Inquam Photos
Până la sfârșitul clasei a VIII-a am fost cel mai bun din școala mea micuță. Urma Examenul de Capacitate și toți se așteptau să iau printre primii. Ei bine, nu știu ce s-a întâmplat cu mine la examenul ăla.
Când s-au afișat rezultatele și-am văzut nota finală, nu mi-a venit să cred. Nu numai că nu urma să intru la prima clasă de mate-info din liceul cel mai bun din oraș, ci exista riscul să nu prind mate-info. Am plecat acasă zăpăcit și n-am avut curaj să dau ochii cu ai mei. M-am dus undeva, în spatele casei, mi-am luat capul în mâini și-am plâns în hohote. Apoi, ud pe față, am zis totuși să arunc adevărul. Mama s-a cutremurat, așteptările erau altele, am dezamăgit, nu a mai vorbit cu mine, am făcut-o de râs.
Vacanța aia a fost o porcărie în care am căzut psihic. Am intrat la a treia clasă de mate-info, m-am remontat cu greu, am fost iar primul până la finele liceului.
Când mă gândesc retrospectiv, îmi dau seama că lucrurile s-au petrecut așa pentru că așa trebuia să se întâmple. Un eșec e o lecție. Dacă sunteți părinți și copiii voștri au luat note mai mici decât vă așteptați, nu-i nicio tragedie. Nu treceți cu ghetele peste sentimentele lor. Stați aproape și fiți convinși că totul va fi bine oricum, chiar dacă nu au prins cel mai bun liceu sau cea mai bună clasă.
N-aș miza nici pe poziția de fruntaș în clasă. Pe mine nu m-a ajutat cu nimic și-am avut de suportat multiple antipatii, orgolii, vorbe. Fiecare om învață toată viața și trebuie să profite de școală, de timpul liber, de conexiunile umane, toate pentru a deprinde informații, aptitudini, experiență. Chiar dacă nu ești primul, tot poți ajunge un inginer strălucit. Sau un scriitor. Sau medic de top. Contează să depui muncă, să perseverezi, să nu renunți la primele hopuri avute, să ai încredere că lucrurile se vor așeza, cu energie din partea ta și din alte părți. Eșecuri vor mai fi, succese la fel.
Cât timp există educație continuă, bun simț, respect, muncă, poftă de cultură, aplecare spre frumos, dorință de a cunoaște versiuni superioare ale propriilor persoane, părinți mișto, profesori excelenți, copiii vor merge în direcția bună și vor ajunge bine de tot.
Fiți alături de copiii voștri și, indiferent de rezultate, nu treceți cu ghetele alea butucănoase peste sufletele lor. Educația e un fir continuu al vieții, nu e un examen.
Cât timp există educație continuă, bun simț, respect, muncă, poftă de cultură, aplecare spre frumos, dorință de a cunoaște versiuni superioare ale propriilor persoane, părinți mișto, profesori excelenți, copiii vor merge în direcția bună și vor ajunge bine de tot.
Mama s-a prins repede că a reacționat greșit atunci. M-a sprijinit cu medicina, am intrat aici fără emoții, am terminat-o, mi-am făcut și rezidențiatul și-am ajuns medic medic, adică specialist. Tot un „muculeț”, dacă mă întrebați pe mine. Dar era și visul meu, și-al ei; își dorise să devină doctoriță, nu a reușit din motivele vremurilor apuse pline de greutăți, am reușit eu, cumva și pentru ea.
Cum ziceam, lucrurile pe undeva se așază.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu e sirop, e una din dramele tarii asteia!
"...nu mi-a venit să cred. Nu numai că nu urma să intru la prima clasă de mate-info din liceul cel mai bun din oraș, ci exista riscul să nu prind mate-info. Am plecat acasă zăpăcit și n-am avut curaj să dau ochii cu ai mei. M-am dus undeva, în spatele casei, mi-am luat capul în mâini și-am plâns în hohote. Apoi, ud pe față, am zis totuși să arunc adevărul. Mama s-a cutremurat, așteptările erau altele, am dezamăgit, nu a mai vorbit cu mine, am făcut-o de râs."
-------
"Am intrat la a treia clasă de mate-info, m-am remontat cu greu, am fost iar primul până la finele liceului."
Mi se pare tragic ca ti-ai pierdut probabil o mare parte din copilarie in goana pentru "a fi primul" si prins in mrejele orgoliilor parintilor, care nu cumva trebuie facuti de ras prin a nu fi tu printre primii. Admir lupta cu tine insuti de a deveni mai bun. Insa mi se pare degradanta psihic aceasta boala a comparatiei si a ierarhizari excesive la nivel de scoala.
Ce conteaza daca esti primul sau al zecelea atata timp cat inveti, cat de dezvolti? De-aia e facuta educatia, nu pentru lupte proxy intre parinti prin intermediul copiilor. La mine in oraselul de unde vine chestia asta e endemica si din pacate multi cad prada psihic acestor complexe ale parintilor care trebuie sa se afirme prin copiii lor.
Ma bucur ca in final ai ales ce ti-a placut tie sa faci si sper ca te-ai vindecat de dorinta de a fi primul.
"...nu mi-a venit să cred. Nu numai că nu urma să intru la prima clasă de mate-info din liceul cel mai bun din oraș, ci exista riscul să nu prind mate-info. Am plecat acasă zăpăcit și n-am avut curaj să dau ochii cu ai mei. M-am dus undeva, în spatele casei, mi-am luat capul în mâini și-am plâns în hohote. Apoi, ud pe față, am zis totuși să arunc adevărul. Mama s-a cutremurat, așteptările erau altele, am dezamăgit, nu a mai vorbit cu mine, am făcut-o de râs."
-------
"Am intrat la a treia clasă de mate-info, m-am remontat cu greu, am fost iar primul până la finele liceului."
Mi se pare tragic ca ti-ai pierdut probabil o mare parte din copilarie copilarie in goana pentru "a fi primul" si prins in mrejele orgoliilor parintilor, care nu cumva trebuie facuti de ras prin a nu fi printre primii. Admir lupta cu tine insuti de a deveni mai bun. Insa mi se pare degradanta psihic aceasta boala a comparatiei si a ierarhizari excesive la nivel de scoala.
Ce conteaza daca esti primul sau al zecelea atata timp cat inveti, cat de dezvolti? De-aia e facuta educatia, nu pentru lupte proxy intre parinti prin intermediul copiilor. La mine in oraselul de unde vine chestia asta e endemica si din pacate multi copii cad prada psihic acestor complexe ale parintilor care trebuie sa se afirme prin copiii lor.
Ma bucur ca in final ai ales ce ti-a placut tie sa faci si sper ca te-ai vindecat de dorinta de a fi primul.
E vorba de satisfacerea instinctului de killer, dar nu la modul fizic — „eu sunt mai puternic, deci te pot omorî”, ci la modul competitiv, dominativ — eu sunt mai deștept ca tine, știu întotdeauna mai bine decât tine orice. Iar copii sunt de obicei după chipul și asemănarea părinților, instinctul de killer se transmite.
Într-adevăr, foarte proastă ideea să-i încurajezi pe copii să se „bată” între ei și „loserul” să fie privit condescendent, la coada unui clasament imaginar. Și cred că e chiar deranjant atunci când părinți care au fost niște elevi slabi, au pretenția de la odrasle să fie elevi foarte buni, de 10...
Referitor la autor, eu cred că a fost și este un "natural born killer" educat, deci nu cred că era în școală unul cu nasul pe sus, care voia să-i domine pe toți și să le mai și arate asta cu maximă satisfacție.
Te rog, spune-mi și mie echivalentul în română pentru expresiile englezite din textul meu: "natural born killer", "killer instinct" și "loser".
killer instinct = instinct ucigas (100% echivalent)
loser = ratat (100% echivalent)
Acum, nu vreau sa fiu rau, dar stii ca exista dictionare?
Știu multe cazuri asemănătoare, când copii isteți și cu bune/solide cunoștințe au picat un examen, fie din cauza emoțiilor fie din cauza unei atitudini superioare, care i-a făcut să nu mai verifice ce scriseseră.
E important ca eșecul să nu aibă drept consecință pierderea încrederii în forțele proprii, inclusiv la adulți!