De la deznădejde și revoltă, la speranță și curaj. Cu ce am rămas după ce am văzut filmul „Colectiv”

Foto: captura Youtube /„Colectiv”

Am vizionat filmul „Colectiv" într-o sală aproape plină, cu chiar mai multă lume decât la „Joker" - care s-a bucurat de un mare succes - și în prezența unei părți a echipei ce a realizat filmul, respectiv Mirela Neag, Cătălin Tolontan și Mihai Grecea. Subiectul a stârnit interes mai ales în rândul tinerilor, ceea ce mi-a dat speranță că se va schimba ceva vreodată și în țara asta.

Filmul m-a impresionat, fiindcă reușește să transmită stări contradictorii. De la deznădejde și revoltă, la speranță și curaj. De la compasiune și teamă, la empatie și speranță. Mi-a plăcut construcția filmului, creată pe conceptul „cauzalitate", cauză-efect. Cu scene intercalate cu tragedia din „Colectiv" între imaginile multiple care surprind investigația neobosită a jurnaliștilor.

Citiți și:

Alexander Nanau, despre filmările la documentarul „colectiv”: „Să constați că cineva, organizat, omoară copiii altor oameni e devastator. Seara eram niște oameni bătuți din cauza a ce aflam” 

Cu scenele emoționante în care Tedy Ursuleanu, o femeie curajoasă și optimistă, ne transmite că viața merge înainte, că este o luptă în care poți ieși învingător. Acele scene de la inaugurarea expoziției foto sunt redate cu mare măiestrie regizorală, fiindcă transmit exact ce trebuie: umanitate. 

Apoi, efortul jurnaliștilor de a afla adevărul cu orice preț, presiunile care se fac asupra lor din toate părțile să renunțe, „să o lase mai moale", tensiunea, îngândurarea lor, toate sunt prezentate profesionist. Speranța este transmisă odată cu apariția personajului Vlad Voiculescu, ministrul care se luptă cu sistemul corupt, cu legile strâmbe, cu personajele politice, cu media aservită. Ministrul care aduce transparența, nu se sfiește să fie filmat chiar în scene poate mai intime, când mănâncă la birou sau își vizitează familia, când poartă o discuție telefonică cu tatăl său, imediat după prezentarea exit poll-ului de la alegeri. Un om care încearcă să aducă normalitatea în sistem, dar întâmpină opoziție și bariere peste tot. Fiindcă îi deranjează, încercând să aducă profesionalismul eliminând politizarea „cancerigenă". Se întreabă la un moment dat, după rezultatul alegerilor, dezamăgit fiind, „oare cât va rămâne din ce am propus?". 

Și finalul este emoționant, cu părinții unui tânăr care a decedat la câteva zile după „Colectiv", fiindcă transferul în străinătate nu a fost aprobat la momentul oportun și a fost întârziat, părinți care își jelesc, la mormânt, ce le era mai drag.

Felicitări întregii echipe care a realizat acest documentar! L-am perceput și ca o reparație morală pentru toți cei care și-au pierdut viața sau au rămas mutilați pe viață, din cauza unui sistem nenorocit și corupt, a unor oameni lipsiți de umanitate și caracter. Mulți dintre ei se regăsesc și astăzi în funcții înalte, decizionale. Iar faptele multora dintre ei vorbesc...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp