Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

De la deznădejde și revoltă, la speranță și curaj. Cu ce am rămas după ce am văzut filmul „Colectiv”

Colectiv film

Foto: captura Youtube /„Colectiv”

Am vizionat filmul „Colectiv" într-o sală aproape plină, cu chiar mai multă lume decât la „Joker" - care s-a bucurat de un mare succes - și în prezența unei părți a echipei ce a realizat filmul, respectiv Mirela Neag, Cătălin Tolontan și Mihai Grecea. Subiectul a stârnit interes mai ales în rândul tinerilor, ceea ce mi-a dat speranță că se va schimba ceva vreodată și în țara asta.

Filmul m-a impresionat, fiindcă reușește să transmită stări contradictorii. De la deznădejde și revoltă, la speranță și curaj. De la compasiune și teamă, la empatie și speranță. Mi-a plăcut construcția filmului, creată pe conceptul „cauzalitate", cauză-efect. Cu scene intercalate cu tragedia din „Colectiv" între imaginile multiple care surprind investigația neobosită a jurnaliștilor.

Citiți și:

Alexander Nanau, despre filmările la documentarul „colectiv”: „Să constați că cineva, organizat, omoară copiii altor oameni e devastator. Seara eram niște oameni bătuți din cauza a ce aflam” 

Cu scenele emoționante în care Tedy Ursuleanu, o femeie curajoasă și optimistă, ne transmite că viața merge înainte, că este o luptă în care poți ieși învingător. Acele scene de la inaugurarea expoziției foto sunt redate cu mare măiestrie regizorală, fiindcă transmit exact ce trebuie: umanitate. 

Apoi, efortul jurnaliștilor de a afla adevărul cu orice preț, presiunile care se fac asupra lor din toate părțile să renunțe, „să o lase mai moale", tensiunea, îngândurarea lor, toate sunt prezentate profesionist. Speranța este transmisă odată cu apariția personajului Vlad Voiculescu, ministrul care se luptă cu sistemul corupt, cu legile strâmbe, cu personajele politice, cu media aservită. Ministrul care aduce transparența, nu se sfiește să fie filmat chiar în scene poate mai intime, când mănâncă la birou sau își vizitează familia, când poartă o discuție telefonică cu tatăl său, imediat după prezentarea exit poll-ului de la alegeri. Un om care încearcă să aducă normalitatea în sistem, dar întâmpină opoziție și bariere peste tot. Fiindcă îi deranjează, încercând să aducă profesionalismul eliminând politizarea „cancerigenă". Se întreabă la un moment dat, după rezultatul alegerilor, dezamăgit fiind, „oare cât va rămâne din ce am propus?". 

Și finalul este emoționant, cu părinții unui tânăr care a decedat la câteva zile după „Colectiv", fiindcă transferul în străinătate nu a fost aprobat la momentul oportun și a fost întârziat, părinți care își jelesc, la mormânt, ce le era mai drag.

Felicitări întregii echipe care a realizat acest documentar! L-am perceput și ca o reparație morală pentru toți cei care și-au pierdut viața sau au rămas mutilați pe viață, din cauza unui sistem nenorocit și corupt, a unor oameni lipsiți de umanitate și caracter. Mulți dintre ei se regăsesc și astăzi în funcții înalte, decizionale. Iar faptele multora dintre ei vorbesc...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

CTP--

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Citește mai mult

sediul PSD

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult

Mika Häkkinen

Într-un moment în care antreprenoriatul nu mai înseamnă doar creștere accelerată, ci și echilibru, adaptabilitate și decizii mai conștiente, iar piața este invadată de cârți, podcasturi, traininguri și experți de toate feluri, apare o întrebare legitimă: de la cine mai înveți, cu adevărat? FOMO - The Festival of Modern Owners - vine cu un răspuns clar: de la oameni care au trecut deja prin presiune, succes, eșec, reinventare și care pot traduce aceste experiențe în idei aplicabile. Line-up-ul ediției din 2026 nu este construit doar în jurul notorietății, ci al relevanței.

Citește mai mult