Foto: Facebook/Eugen Orlando Teodorovici
Un amic mi-a spus cândva: „Să te comporți ca și cum ai fi supravegheat tot timpul!”. Mă cam intrigase acest sfat atunci, dar în timp am ajuns să înțeleg: nu este vorba de vreo supraveghere externă menită să mă intimideze sau să îmi limiteze libertatea, ci este vorba de a fi integru și a deveni mai responsabil.
Să explic: de peste două decenii, ca magistrat, îi judec pe cei care nu respectă legea și îi sancționez pe vinovați. Dar eu nu încetez să fiu un om al legii atunci când ies din sala de judecată sau din tribunal: respect – sau, ca să nu fiu ipocrit, fac tot posibilul să respect – legile, oriunde aș fi: la volan, pe trotuar, în magazin, în online, acasă. Dacă sunt tentații? Recunosc, sunt tot timpul. Ce mă oprește să le dau curs? Supraveghetorul. Cine este acesta? Păi, nu este polițistul din vârful dealului care îmi poate da amendă că am depășit viteza pe carosabil. Nu este nici cetățeanul care cu un telefon smart poate să mă fotografieze când aș arunca pe jos gunoiul sau aș traversa prin loc nepermis. Nu este nici vreun anonim de pe Facebook care mă poate aborda în privat într-o problemă juridică și care ar folosi comunicarea mea cu el împotriva-mi. Ci este conștiința mea. Ea este tot timpul cu mine. Ea mă supraveghează tot timpul. Ea este prima în fața căreia răspund pentru modul în care respect regulile morale și juridice.
Și în acest context întreb: cum este posibil ca, cei care fac reguli sau cei care îi sancționează pe alții pentru încălcarea lor să fie tocmai ei cei care nu se supun acelor reguli?! Cum este posibil ca cei care au în mâini conduita a sute de mii sau chiar milioane de oameni care se conduc după lege, să instige tocmai ei la nesupunere față de lege?!
În timpul stării de urgenţă s-au dat reguli cu privire la slujbele în biserică și la înmormântări. Chiar îmi amintesc cu exactitate un comunicat al B.O.R., prin care îndruma cetăţenii să respecte regulile impuse de Guvern. Eram atât de impresionat că biserica face apologia legii statului, că am făcut o fotografie când comunicatul respectiv a apărut la TV. Ca apoi să constat că un arhiepiscop este înmormântat după alte reguli. Eu dacă aș da muzica mai tare noaptea aș fi amendat pe loc. Dar dacă se face slujba de Paște, în reluare, în altă noapte decât cea obișnuită, că așa decide un arhiepiscop, totul se pare că e în regulă. Am văzut pe youtube în direct o slujbă dintr-o mănăstire plină de oameni și cel care filma era să fie luat la bătaie de măicuțe. Mă întreb: nu se respectă legea, dar nici măcar comunicatul BOR?!
Au fost elaborate legi, ordonanțe de urgență, ordonanțe militare, ordine de miniștri cu privire la noile reguli pentru aceste vremuri. Sunt așa de multe, că nu le mai putem urmări. Dar știm sigur că era o reglementare care prevedea necesitatea măștii, inclusiv în Parlament; dar am constatat că acolo unii purtau mască, alții nu.
Mai știu că există o regulă de câțiva ani, cum că nu se fumează în instituțiile publice; dar constat că premierul, însoțit de alți demnitari, fumează fără probleme în birou. Noi avem patru mese în birou la Tribunal și venim la serviciu prin rotație să nu fim prea mulți, iar grefierii, când vin la noi, își pun mască; mă uit pe fotografia cu premierul și colegii lui și văd că nici măcar nu au unde să întindă mâna în stânga sau în dreapta. Nu mai vorbesc de numărul maxim de membri din aceeași încăpere. Ei sunt cei care au dat legi. Noi le respectăm. Dar ei?!
De curând am auzit de un tânăr, vlogger, care a comentat la modul obscen de o puștoaică, folosind cuvinte demne de cei din spatele blocurilor gri. Nu el m-a întristat neapărat, căci va răspunde legal dacă a greșit sau cel puțin oprobriul din partea celor care l-au criticat poate îl va face să își reconsidere poziția. Dar m-a întristat hlizeala făcută de unii dintre mulții săi fani. Infantilismul și teribilismul lor, specifice vârstei, nu trebuie să alunece spre ilegalitate. Acești tineri vorbesc de viol și abuz sexual ca și cum ar vorbi de pixuri și tricouri. Și așa fac mulți, căci educație sexuală își fac singuri de pe pornhub, în loc să învețe asta la școală de la specialiști.
De ani de zile, o mână de oameni grupați în asociația VeDem Just încercăm să facem educația juridică pentru copii și tineri. Pe cheltuiala noastră, fără niciun fel de sprijin ministerial, mergem prin școli și licee sau primim elevii în tribunale unde îi învățăm în stil non-formal că: legea și morala sunt complementare, nicidecum adversare; nimeni nu este deasupra regulilor, nici măcar cei care le fac; respectăm legea, pentru că astfel suntem protejați, nu pentru că ne e frică de sancțiune; unde-i lege nu-i tocmeală; o lege trebuie respectată chiar şi când nu este nimeni de faţă. Dar comportamentele nepotrivite, în contrast cu legea, ale unora din administrația bisericii, din conducerea statului sau care sunt lideri informali ne aruncă în aer eforturile.
Cred că angajamentul celor care ajung la putere trebuie să fie total: ori sunt de partea legii, ori de partea fărădelegii. Ei nu pot fi în același timp în două părți. Așteptările de la ei sunt imense. Iar greșelile trebuie aspru taxate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Săptămînă trecută în CSM a fost circ, cu sinistrul justiției vioara 1 - ce fac magistrații cei integri să stîrpească fenomenul din ograda proprie?!