Evaluarea de la Consiliul Județean Bihor, unde Ilie Bolojan a găsit angajați care nu aveau loc în birouri, inși fără obiectul muncii, iar instituiția înființase tot felul de entități-apendice pentru a masca salariați și cheltuieli, este oglinda aparatului bugetar românesc.
România ar putea funcționa cu sub 40% din oamenii care zac prin birouri și târâie hârtii dintr-o încăpere în alta, a căror principală provocare este să demonstreze zi de zi că își merită scaunul. Nu vorbim de zona de spitale, școli, ambulanțe, pompieri- domenii vitale, care au și acestea nevoie de reașezări și optimizări.
Un prim exercițiu care spune multe despre angajații cu simbrie de la buget a fost perioada de la începutul crizei sanitare, când cele mai multe instituții au funcționat cu oamenii de la distanță, de acasă, iar serviciile pe care le oferă nu au fost deloc influențate.
La Bihor, Bolojan a arătat că a găsit un adevărat CJ paralel, adică „o direcţie de turism vizavi de teatru (n.r. – Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică)", dar şi o alta vizavi de Primărie (n.r. – Agenţia pentru Managementul Destinaţiei), glumind că „de aceea nu s-au terminat lucrările în Piaţa Ferdinand la timp, că erau cozi de turiști" de care se ocupau cele două structuri.
Ridicați această imagine la nivel național: straturi de rude ale diverșilor politicieni, pile, cunoscuți ai primarilor, șefilor de CJ, parlamentarilor, guvernanților, apropiați ai oamenilor de afaceri care gravitează în jurul partidelor la nivel local. E un aparat bugetar menit prin construcția sa din ultimele trei decenii să călărească cetățeanul, să-i pună bețe în roate, să-l îngroape în hârtii și avize, ca să-și justifice menirea.
După 1990, partidele și-au creat o bază de alegători dependenți de șefi, gata să răspundă la ordinele de sus în jos, dispuși să voteze și să acționeze astfel încât să nu-și piardă privilegiile.
Invitat marți seara la Digi24, primarul ales Nicușor Dan (care va depune jurământul după mai bine de o lună) spune că are semnale cum că în ultimele 30 de zile, vechea administrație Firea a oficializat risipa din companiile primăriei București.
S-au făcut contracte colective de muncă pentru a face cât mai dificilă concedierea salariaților. Chiar și prin desființarea acestor societăți declarate deja ilegale în justiție, salariații vor primi lefuri compensatorii însemnate, adică îi vom plăti din banii noștri ca să-i trimitem acasă.
Bucureștiul este într-o situație cu totul specială, cu atât mai mult cu cât numărul angajaților din toate structurile și departamentele adună mai mulți decât multe primării mari din Europa și se apropie de aparatele instituțiilor europene de la Bruxelles, cunoscute pentru densitatea mare de birocrați. Toate în condițiile în care Bucureștiul e aproape de faliment, nu avem căldură și apă caldă în multe apartamente, iar transportul în comun este praf.
Cheltuielile statului cu salarii, chirii, sporuri, clădiri, birotică și servicii conexe sunt extrem de mari, chiar scăpate de sub control.
Dezechilibrul este major, salariile în aceste instituții depășesc veniturile celor din zona privată, iar asta este o anomalie nu neapărat din punct de vedere al proporției, ci pentru că statul reușește o performanță ce nu poate continua: este totalmente ineficient, are foarte multe guri de hrănit, angajările au fost făcute pe criterii discutabile și nu pe merit, iar salariile, sporurile, tichetele, vaucerele, diversele tipuri de avantaje sunt incomparabile cu cele din economia privată.
Toate acestea mănâncă masiv din investițiile locale și naționale.
Nu schimbăm conducte, nu cumpărăm tramvaie, nu refacem clădiri, nu ridicăm parcuri, nu legăm autostrăzi și căi ferate, nu facem spitale, din cauză că plătim oameni să ne dea de furcă cu hârtii, aduși de politicieni iresponsabili pe criterii de rudenie și partid.
Aparatul bugetar al României este cea mai mare problemă a țării în prezent și rămâne de văzut cât de dispuse sunt partidele să facă o reformă reală după ce vom fi depășit criza.
De notat câteva evidențe:
- nimeni nu vorbește în campania electorală despre acest elefant din sufragerie de teamă să nu piardă voturi (au ajuns atât de mulți cei de la stat, încât reprezintă un procent imens la urne, mai ales în condițiile unei prezențe generale scăzute. E o relație maladivă între politic și angajații din instituții);
- sectorul bugetar și de stat a fost singurul (cu puține excepții, cum ar fi companii ca Tarom) care nu a simțit sub nicio formă pandemia, problemele, scăderile de venituri, recalibrarea cheltuielilor, trimiteri în șomaj tehnic.
- acolo unde Guvernul Orban a dat o comanda, funcționărimea a dat UNDO (este de neexplicat revenirea la utilizarea cardului de sănătate și mersului la medicul de familie pentru o rețetă a unui bolnav cronic, când sistemul a funcționat fără asta în starea de urgență);
- prea puțini vorbesc despre tehnologizarea sistemului administrativ, despre un audit la nivel național, despre standarde de cost, despre nevoia de a adapta statul și cheltuielile la secolul în care trăim.
În orice formă va porni această reformă- dacă va fi realizată vreodată- nu trebuie să fie un prilej pentru a înlocui oamenii unora cu oamenii celorlalți, pentru că va fi necredibilă și va întâmpina rezistență.
Trebuie comunicată foarte atent și cu argumente, trebuie prevăzută cu programe de reconversie pentru disponibilizați. Ideal ar fi fost, evident, ca reforma să aibă loc pe timp de creștere economică, atunci când PSD și aliații au angajat masiv, ducând o politică pro-ciclică.
Riscul cel mai mare este ca întreaga discuție să cadă într-un conflict între taberele privați- bugetari, cu comparații nepotrivite, invective și o nouă ocazie de a ne înjura unii pe alții.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Putini politicieni precum Ilie Blojan....
Credeți ca va fi felicitat de Orban și PNL????
Poate îndepărtat din PNL....
Trist,
Statul Roman a fost infestat de o mafie al carei brat politic este partidul pesede. Putem sa discutram aici ad infinitum, pana nu vom elimina lighioana pesede de la butoane nu vom scapa de aceasta stare de fapt. Cel mai probabil tinand cont de emanciparea ciolacista a imputiciunii pesediste, o sa ajungem la o "solutie" hypercomplicata si total ineficienta despre care o sa-si mai scrie vreo 30 de Nicolicea doctoratul sub bagheta lui tudorel-boschetel la cine stie ce universitate privata de fabricat politicieni pesedisti si care in final va fi respinsa de ccr... in aplauzele latrinei trei si a cardului de imbecili care pun botul la propaganda pesedista.
Alternativ ii votam pe astia afara din politica si ii bagam en masse in parnaie in cele mai 'bune' conditii, astfel incat sa serveasca drept exemplu pentru urmatoarea generatie de pesedei si poate asa scapam de ei.
Meritocrația în democrație nu are nimic în comun cu gradul de profesionalizare al politicienilor, are foarte mare legătură cu SEPARAȚIA clară între funcțiile politice și funcțiile profesionale. Politicienii dispar pe cale naturală prin vot pe baza prestației publice a fiecăruia și prin limitarea prin lege a numărului de mandate la maxim două, prin eliminarea pensiilor speciale și prin interzicerea obținerii a mai multor venituri din bani publici.
Politicienii sunt cei care stabilesc prioritățile și cuantumurile de alocarea a resurselor în conformitate cu promisiunile electorale și ideologiile și interesele pe care le reprezintă.
Profesioniștii, independenți și fără înregimentare politică, sunt cei care pun în aplicare programele politice în conformitate cu legile în vigoare și nu în răspărul lor.
Funcțiile politice trebuie definite foarte clar ca fiind acele funcții publice ocupate în urma unui proces electoral legal și democratic precum și cabinetul de miniștrii aprobat în parlament pe baza programului de guvernare.
Toate celelalte funcții publice, începând de la portar până la secretar de stat inclusiv, sunt funcții profesionale care se pot ocupa numai pe bază de concurs cu criterii clare de studii, experiență și de performanță profesională.
Organigrama instituțiilor publice, precum și întreaga activitate de gestionare a resurselor umane trebuie să fie puse în sarcina unui organism independent, neguvernamental, care va asigura eliminarea influenței politicului asupra corpul profesioniștilor din instituțiile publice. Organigramele instituțiilor publice trebuie să fie aprobate prin lege organică. Acest organism va prezenta anual un raport de activitate în fața plenului reunit al parlamentului la care vor participa, președintele, guvernul și reprezentanți ai puterii judecătorești.
În lipsa acestei legi și a acestui organism independent fiecare nou politician ajuns în funcție va proceda la „reformarea” instituției în fruntea căreia a ajuns după „chipul și asemănarea sa”.
In ceea ce priveste Curtea de Conturi (despre care se amintea intr-un comentariu mai sus) aceasta este o gluma. Se fac cheltuieli la suorapret la greu iar ei descopera poate 10% din ele. In rest se ocupa de chestii dinastea de forma: neincasari de creante, bla,bla,bla!
Felicitari Bolojan!
Lingăii de partid și cățelușii gudurați de rubedeniile cu ”fooncții” nu se vot lăsa duși prea lesne. Am constatat, în repetate rânduri, faptul că angajații care taie frunze devin foarte supărați atunci când îi chemi în fața instituțiilor statului pentru a da socoteală...
Ei sunt obișnuiți să fie salvați de telefonul cuiva sus-pus, iar nu să răspundă pentru acțiunile sau (mai ales) non-acțiunile prin care favorizează alți cățeluși, unși și ei în funcții... adică, de ce să-mi dea ei socoteală mie, că doar nu le plătesc eu salariul; ei sunt funcționari, la stat...
La intrarea în primărie, biroul care vine în contact direct cu cetățeanul, se spetesc cinci cucoane; adică, înțeapă monitoarele telefoanelor
informatică și neglijăm fondul problemei ? Dacă lăsăm (re)organizarea pe umerii unor cârcotași prin excelență ca AD ne dăm seama că vom rezolva (dacă vom rezolva) o problemă și vom genera altele, care nu existau înainte de (re)organizare ! 4-- pe de altă parte sistemul privat a racolat pe cei mai performanți angajați de la stat în loc să și-i crească singur ; desigur, înțelegem că sistemul privat nu are răbdare, vrea să-i ia pe toți cei performanți de la stat, să-i ”stoarcă” de puteri și apoi să-i mențină la un nivel cât mai mic dar să se laude cu eficiența lor, a celor gata formați ! După creșterea salariilor la stat, firmelor private le va fi mai greu să angajeze ”în masă” angajați de la stat sau ar trebui să le dea salarii mai mari ca să-i convingă. 5-- o reducere a aparatului de stat e necesară dar cine dorește s-o facă trebuie să aibă experiență în organizare, altfel ... se alege praful ca după orice treabă făcută în stilul pnl !