Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

De la patinuar la plancartă. „Centura neagră” Liviu Pop, un nou genunche în gura gramaticii

Liviu Pop - TV

Foto: Facebook Liviu Pop

Unul este învățător într-o localitate oarecare. Pentru el, patinoarul este patinuar, chiar și atunci când un prichindel isteț îl contrazice. Pixul cu pastă roșie taie textul corect, punând în loc grafia greșită. Un părinte hotărât caută dreptatea pe la televiziuni. Astfel, el reușește să declanșeze cercetarea cazului la nivel de minister și, sperăm cu toții, o măsură care să-l țină pe dascălul expirat la distanță de victimele sale. Nu se știe câte victime mai sunt în școlile României.

Celălalt este profesor; mult mai norocos în carieră decât primul, a ajuns chiar ministru al Învățământului, timp în care a fost poreclit ministrul-genunche. Acum este folosit de partidul care l-a născut, pe post de târnăcop, în emisiuni televizate. 

De curând, a așezat încă o perlă alături de cele vechi: manifestanții poartă plancartă, nu pancartă! Jurnaliștii prezenți la emisiune l-au corectat zadarnic; el o ține pe-a lui. Vrând probabil să-și îmbogățească siviul, a amintit, cu modestie demnă de un adevărat samurai, că este posesorul unei centuri negre în arte marțiale (ar putea, dar nu face uz de ea). Întrucât domnia sa vrea cu orice preț să ne convingă că albul e negru și nu invers (că plancartă e corect, nu pancartă), îl suspectez că face confuzii cromatice și că nu centură neagră ar avea dânsul, ci doar albă.

Pentru că, nu-i așa, ce mare lucru acolo, o mică greșeală; nu moare nimeni din asta...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Max Max Max Max check icon
    tocmai am vazut,dimineata, la jurnal, pe TVR, postul national, un tip din cei carora le place sa se asculte,care a vorbit si stropit tot timpul cu expresii de genul " mirrorlesss"....incapabil sa explice ceva intr-o frumoasa limba romana!!!!.pentru mine e tou un fel de "genunche".......
    • Like 1
  • Eu cred ca(cu)loarea centurii domniei sale este maro. Si nu 問い合わせ級, ci WC.
    • Like 0
  • Liviu Pop ar trbui sa mai invete putin ca degeaba este profesor nu s+a legat cartea de el
    • Like 0


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult