De la vecinul, un timid inspector financiar, se auzeau gemete și icnete: am început să bat în calorifer. Despre sex și bună vecinătate

Imediat după Revoluţie, societatea românească a trecut de la o natură introvertită, ascunsă sub plapumă, la exuberanţa libertăţii de expresie, ţinută până atunci sub dop. De fericire că armata a învins şi mama m-a dat afară din casă, m-am mutat cu chirie. Eram prea bătrână pentru ouţ fiert la micul dejun, era timpul să fumez liniştită la propria cafeluţă, din propriul ibric.

Zonă rezidenţială, vecini paşnici, ocupaţi cu viaţa lor. Un colţ de rai. Până şi-a băgat dracul coada. Venisem de la serviciu foarte obosită, am renunţat la ideea de cină, am dat drumul la televizor cât am ciugulit o pungă de alune şi înainte de a se ajunge la ştirile din sport, am adormit. M-am trezit după miezul nopţii în icnete şi răguşeli de efort susţinut. Perete în perete cu mine locuia un inspector financiar, burlac, pârguit în a doua tinereţe. Mi se păruse cam pămpălău, dar după sunetele care mă treziseră din somn, omul era policalificat, deşi se deghiza în intelectual timid, cu creativitate şchiopătândă pe bariere şi nefericire otrăvită de pancreas. M-am amuzat câteva minute după care am început să disper. Îmi fugise somnul.

În loc, mi se instalase un ecran panoramic pe retină, cu imagini în penumbră şi chemări disperate către Dumnezeu, să arunce o găleată cu apă. N-am înţeles de ce-l strigăm mereu pe Dumnezeu să se uite la noi în momente din astea intime, e drept că e adeptul sexului prin telecomandă, dar nu cred că vizionând ne uşurează de vreun păcat. Ştim bine că dacă se emoţionează mai scapă din poală câte un copil şi apoi ne plângem că nu e exact ce ne-am dorit. 

Ghinionul a făcut ca Dumnezeu să doarmă, iar eu, deşi mi-am pus perna pe ochi şi pe urechi, nu reuşeam să pun geană pe geană. Am apucat un papuc de casă, de lângă pat şi am bătut în calorifer. Măcar să-l ştie tot blocul.

Pentru că icniturile păreau să crească în intensitate şi urletele aveau să crape tencuiala de pe pereţi, am renunţat la o parte din chin şi mi-am aprins o ţigară. În timp ce încercam să mă fac comodă, ochii mi-au căzut pe ecranul televizorului, uitat deschis.

Rula un film porno, din acelea hard, pentru inimi sănătoase. Până am găsit telecomanda, domnişoara a avut orgasm, iar eu am scăpat scrumul pe cearceaf, găurindu-l. L-am sunat disperată pe tata. Eram convinsă că un omuleţ mic şi verde îmi spurcase televizorul, de ciudă că eşuase pe o planetă cu animale. Tatei nu am reuşit să-i alung convingerea că mi se stricase ceasul, altfel ce dracu' îmi intrase în cap de sunam la ora aia? 

Pentru că nu avea chef de stat la poveşti, mi-a spus că după miezul nopţii televiziunea locală difuza filme porno. Natalitatea în zonă era foarte scăzută, iar localnicii preferau să-şi bea banii aşa că plăteau ei, din reclamele primăriei, pentru filme. Mi-a recomandat să nu mă mai uit, aveau, evident, o influenţă negativă asupra mea. După câteva zile am fost nevoită să port ochelari de soare şi când duceam gunoiul. Toţi vecinii se ofereau să mă apere de şobolanii aciuaţi la ghenă, iar pentru că nu se inventase încă Facebook-ul, îmi umflau linoleumul de pe hol cu bileţele vârâte pe sub uşă. A trebuit să-mi caut alt apartament, deşi adoram să privesc de la geam, duminica, cum soarele călărea biserica de rit vechi, în timp ce difuzoarele dădeau deşteptarea.

(Foto Guliver/Getty Images)

Ani mai târziu, stabilită în Marea Britanie, m-am trezit de dimineaţă în icnete prelungi şi gemete guturale. În casa de alături locuia o domnişoară de 69 de ani, care se părea că nu mai avusese răbdare până la întâlnirea cu falnicii soldaţi ai lui Allah. Îşi cumpărase unul din fotoliile acelea pat cu opţiuni de încălzire la oase şi masaj la spate. Şi soacră-mea dispunea de o asemenea minunăţie. 

După ce şi-l cumpărase, o scoteam pe şezlong în grădină, să se bucure de soare, în timp ce noi ne băteam pentru un loc pe tapiţeria bârlogului Pandorei. Cine spune că în dragoste nu e loc de ştiinţă şi tehnică, se înşală! Sigur, unii mai tineri vor vocifera şi vor aduce în discuţie paturile cu apă, dar pentru noi, reumaticii, sunt prea reci de pus la şale. E drept că sunt îndemânoase când ţi-ai pierdut echilibrul şi vrei să te dai jos din pat, dar e greu să-ţi localizezi consoarta printre valuri şi te poţi trezi copleşit de orgasm doar întorcându-te pe o parte. Când era folosită funcţia de masaj, fotoliul în cauză trimitea vibraţii în podele, până sub patul copilului, care dormea dus. În dimineaţa aceea însă, se petrecea ceva ciudat.

Cu vecina mă împrietenise fiul meu, care îi bătea în geam când venea de la grădiniţă, s-o întrebe de sănătate. Primul lucru de care a fost curioasă a fost de unde are fiu-meu aşa nişte ochi albaştri, frumoşi, când eu şi soţul meu îi aveam căprui. „De la mama mea, bunică-sa", îi răspund. A dat din mână plictisită, nimic interesant. După câteva luni a venit în vizită mama mea vitregă, pe care i-am prezentat-o cu naivitate „mama” şi avea tot ochi căprui.

Abia atunci lucrurile au devenit interesante. Cu câteva zile înaintea dimineţii cu pricina, bâtrâna mi-a bătut la uşă să mai arunc câte o privire primprejur, ea pleca la sora ei, în nord, în zona lacurilor. De-aia icniturile mi se păruseră aşa ciudate şi nelalocul lor. Cât m-am scuturat de perplexitate s-a declanşat şi alarma locuinţei. Hoţi. Hoţi fermecaţi de fotoliul-pat al vecinei. Am ieşit să mă uit pe geam, nu se vedea nimic. Am alertat vecinul de pe stânga, care avea o vedere mai bună la grădina din spate. Nimic. Am sunat la Poliţie. Între timp a apărut una din prietenele bătrânei, care deţinea o cheie de rezervă, dar o ţinea cu dinţii şi nu avea să dezarmeze decât la venirea Poliţiei.

N-a durat mult, maşina a frânat în faţa casei, două poliţiste tinere şi viguroase m-au ascultat cu răbdare. Au deschis uşa şi urmându-le, am intrat în casă. Linişte. Parterul încă mai păstra parfumul de levănţică al vecinei. Surpriza ne aştepta la etaj. Tolăniţi pe fotoliu, femeia care făcea curăţenie şi bărbatul, care fusese chemat să repare unul din geamuri, împărţeau ţigara de după. Poliţistele m-au scos de mânecă afară din casă. Curioşii s-au reîntors în casele lor, trântind uşile. Vecina mea, după ce i-am povestit toată tărăşenia, m-a iertat, dar de câte ori mă vedea, dădea dezaprobator din cap. În Marea Britanie nu e politicos să ridici un om de la masă sau să deranjezi când le vine. Poţi să fii ostracizat chiar şi pentru mai puţin.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp