Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De la „dosarul cu șină”, la „verificăm până găsim ceva”. În România anului 2023, birocrațiile par să devină și mai stufoase

ANAF - declarații online

Foto Facebook

Deși se vorbește despre modernizarea și digitalizarea relației contribuabililor cu autoritățile, în realitate lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Mentalități depășite continuă să perpetueze atitudini, comportamente și sisteme neprietenoase cu antreprenorii.

Discutăm adesea despre problemele complexe cu care ne confruntăm și nevoia de a lucra împreună pentru a le rezolva. Avem nevoie de creativitate, inovație, colaborare, încredere reciprocă pentru a merge înainte. Însă dinamica dintre privat și stat continuă într-o mare măsură să fie similară unui joc de-a șoarecele și pisica bazat pe surprize neplăcute, capcane de tot felul și premisa suspiciunii față de adversar.

Sigur, avem nevoie de reguli clare și corecte. Sigur, sunt necesare controale pentru asigurarea respectării acestora. Cu siguranță cei vinovați de încălcarea lor trebuie să plătească proporțional cu fapta. Acestea sunt aspecte de normalitate într-o țară civilizată.

Problema este atunci când cei care se pricep să construiască afaceri legitime care plătesc salarii și impozite se luptă zilnic cu un sistem haotic. Și în loc să investească resurse în a livra produse din ce în ce mai bune la prețuri din ce în ce mai accesibile, se zbat zilnic pentru a evita să fie învinși de birocrație și indolență. Ironic, tot autoritățile au de pierdut. Dacă n-ar încurca dezvoltarea mediului de afaceri, atunci bugetele centrale și locale ar fi mult mai bine alimentate și oamenii ar avea o putere de cumpărare mai mare și mai sănătoasă.

Relația privatului cu autoritățile nu ar trebuie să fie atât de complicată și greoaie încât externalizarea ei să reprezinte o afacere atât de răspândită. Iar dacă toate aceste reguli complicate ar rezulta într-un nivel de trai foarte bun pentru oameni – poate atunci ar merita eforturile și costurile. Însă putem constata că nu aceasta este realitatea. Dimpotrivă, sentimentul generalizat este că fiecare este pe cont propriu.

Vorbim mult despre impactul noilor tehnologii asupra vieții noastre. Cu toate acestea, birocrațiile par să devină și mai stufoase. În România anului 2023 „dosarul cu șină” rămâne o piatră de hotar peste care nu putem trece. La fel și controale de tipul „verificăm până găsim ceva”.

În fața noastră, în următorii 10-20-30 de ani, sunt provocări majore care vor necesita decizii dificile. Vom trece prin valuri de transformări profunde și alegeri complicate.

Antreprenorii vor fi cei care trebuie să găsească soluții de adaptare și reimaginare a fluxurilor comerciale. Oamenii care lucrează în aceste companii vor avea nevoie de focus pentru toate aceste tranziții și schimbări.

Eficientizarea utilizării resurselor va fi baza viitorului. Autoritățile nu pot rezolva aceste probleme din piața liberă. Însă ar putea să faciliteze relația cu contribuabilii pentru a evita irosirea resurselor în direcții care nu ajută nimănui. Adică măcar să nu încurce. Prin urmare avem nevoie ca statul să contribuie activ la eliberarea energiei pierdute în proceduri lipsite de valoare sau relevanță.

Un mediu prietenos cu antreprenoriatul nu înseamnă dereglementare sau ignorarea încălcării legii. Dimpotrivă, firmele cinstite își doresc ca cei care nu joacă după reguli să fie sancționați. Dar înseamnă eliminarea birocrației, simplificarea procedurilor și reintroducerea logicii și a bunului simț în reguli. Și înseamnă o colaborare strânsă și onestă cu contribuabilii pentru a înțelege reglementările și a corecta absurditățile din sistem. Există deja modele în vest care pot fi adaptate realităților din România. E nevoie doar de bunăvoință și înțelegerea mizei noastre comune pentru un viitor mai bun.

Economia lumii este sub o presiune imensă. Pentru a depăși cu bine acest moment avem nevoie să jucăm toți în aceeași tabără. Mentalitatea adversității implicite, a prezumției de vinovăției, dintre public și privat ne face rău tuturor. Avem nevoie să înțelegem că împreună vom pierde sau câștiga.

Articol publicat inițial pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dosarele Epstein / sursa foto: Profimedia

Carevasăzică qanonii au avut dreptate. Doar că nu era o pizzerie, ci o insulă. Și nu erau (doar) democrații, ci toată lumea, de la extrema stângă (Chomsky) la extrema dreaptă (Bannon, Thiel), de la președinți și consilieri prezidențiali la actori și regizori, de la multimiliardari la cercetători și profesori, de la membri ai familiilor regale la burghezi banali.

Citește mai mult

Invatamant superior / sursa foto: Profimedia

Eu m-am mirat că în universitățile occidentale este posibil să existe profesori universitari proveniți direct dintre practicieni, unii nici măcar n-au studiat respectiva disciplină pe care o predau, în facultățile absolvite de ei. Contează doar priceperea practică. Cum se spunea la noi pe vremuri: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În mod evident, în societatea occidentală, inclusiv la nivel universitar, se pune accent mult mai mult pe activitatea practică.

Citește mai mult

CTP--

Trebuie să fii bătut în cap sau/și aurici, ca să crezi că acelei comisii MAGA din Congresul SUA i-ar păsa cât negru sub unghie de Georgescu-Dumnezeilă și alegerile fraudate din România. Marele „Raport” este nimic altceva decât o înșiruire de cuvinte goale, ce nici măcar din coadă nu sună, susținute de NICIO DOVADĂ, nothing, nada, canci. În schimb, de o minciună sfruntată: TikTok le-ar fi spus lor că n-a fost nicio distorsiune în rețea în noiembrie-decembrie 2024 în România.

Citește mai mult

Siria / sursa foto: Profimedia

În Orientul Mijlociu, istoria se repetă mai repede şi cu mai multă duritate decât oriunde altundeva în lume. Pentru kurzi, acest vicios cerc istoric este poate cel mai vizibil. De la munții Irakului până la câmpiile din nord-estul Siriei, promisiunea unui stat apare periodic doar pentru a fi apoi limitată, negociată, abandonată sau înecată în sânge.

Citește mai mult