Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Explicația pentru care unii oameni își cumpără SUV-uri, telefoane scumpe și își fac concediile în locuri exotice, deși „nu-și permit”

lux - Getty

(Foto Guliver/Getty Images)

Un studiu derulat anual de către agenția Standard and Poor’s arată că doar 1 din 5 români este alfabetizat financiar, ponderea de 20% plasându-ne într-o poziție inferioară comparativ cu restul țărilor din Uniunea Europeană, unde procentajul este de 54%.

Peste 80% dintre români nu cunosc ce înseamnă inflația, dobânda sau diversificarea riscurilor.

În ceea ce privește obiceiul de economisire și investire pe termen lung, respectiv pentru vârsta pensionării, doar 15% dintre români depun eforturi în această direcție.

La momentul actual, populația României nu are cunoștințe legate de modul în care își poate maximiza veniturile viitoare, oamenii cheltuiesc pentru bunuri ce nu le schimbă modul de viață, dar le este satisfăcută o emoție de moment. 

Din punctul meu de vedere totul pleacă de la lipsa educației școlare, ce a dus la lipsa de interes pentru educația financiară și modelele de succes, prezentate pe larg pe canalele media, în ultimii 30 de ani.

Haosul din societate și învățământ, alături de modelele prezentate pe larg, ca fiind unele de succes, au transformat România într-o societate care își dorește totul acum, cât mai mult, fără să ne gândim la viitor, la educația noastră și a copiilor noștri.

Dacă deschidem paginile multora dintre revistele comercializate în România ori dacă vizionăm diverse canale TV, vedem exemplul unor personaje cât mai lucioase, ce au „reușit” în viață, făcând lucruri nu foarte complicate, dar prezentate pe larg și promovate ca modele de succes, pe care dacă le urmăm vom putea cumva atinge acel grad de succes al personajelor lucioase. Este vorba despre acei copii ce conduc mașini ce costă sute de mii de euro, acei cântăreți de melodii cu iz de Bosfor, despre acele domnișoare pentru care operațiile estetice au devenit un mod de viață.

Suntem atât de preocupați de a urma, mulți dintre noi, aceste modele lucioase, încât nu ne mai putem concentra eforturile pentru a ieși din acest univers al prostului gust, iar pentru aceste lucruri sacrificăm lucrurile importante din viitor pentru satisfacerea îndoielnicelor emoții actuale.

În prezent ne aflăm pe vârful unui ciclu economic, populația a avut posibilitatea de a se împrumuta la un nivel al dobânzii ce a permis achiziția de diverse bunuri de uz îndelungat. Dar România cade mereu pradă politicilor pro-ciclice, în cazul unei recesiuni ne vom confrunta cu dobânzi în creștere, șomaj, scăderea veniturilor, însă în parcarea blocurilor unde locuim vor fi parcate mașini premium, achiziționate și acestea în rate. Cheltuim peste posibilitățile noastre, în perioadele de creștere economică, în loc să economisim sau să investim în educație și restrângem masiv consumul atunci când economia scade.

Achiziția unor bunuri ce depășesc posibilitățile financiare reale ale unei persoane produce mereu în viitor cheltuieli suplimentare. Un exemplu tipic pentru societatea românească este cel al achiziției unor bunuri pe care nu ni le permitem de fapt, dar pe care le finanțăm din împrumuturi de nevoi personale, pe perioade de până la 5 ani, la dobânzi ridicate, situate în prezent la cca. 9% (DAE). Și facem asta pentru a epata, pentru a ieși în evidență cu o imagine falsă pe care dorim să o creăm.

Care este, de exemplu, logica achiziției unui autoturism premium, pentru care plătim peste 20.000 de euro, având o vechime de 3-5 ani și un rulaj de peste 100.000 km, fără garanție, având cheltuieli ridicate de întreținere, autoturism care, la finalul contractului de creditare cu banca, va valora cel mult 30% din valoarea de achiziție? Acel autoturism va avea o vârstă de 8-10 ani, va fi greu vandabil, după o astfel de perioadă apar probleme tehnice, ce implică cheltuieli neplanificate și cu siguranță, în perioada derulării contractului de credit, posibilitățile de economisire ale persoanei în cauză vor fi extrem de limitate. Autoturismul este un bun a cărui valoare se depreciază brusc și atrage după sine cheltuieli suplimentare. De ce nu achiziționăm o mașină nouă având un cost mai mic?

Care este motivația achiziției unor SUV-uri pentru traficul urban sau a concediilor efectuate în diverse locuri exotice, finanțate, de asemenea, din împrumuturi sau a celor dintre noi ce cumpără telefoane mobile de peste 1000 de euro, în timp ce veniturile lor le oferă posibilitatea achiziției unor device-uri mai accesibile, dar cu care realizezi aceleași lucruri pe care ți le-ai propus a le duce le îndeplinire cu un gadget ce costă peste 1000 de euro. De asemenea, care este motivația ce ne face să cheltuim toate resursele pe care le-am economisit pentru achiziția unui bun care nu ne va aduce plusvaloare în viitor?

Mulți dintre noi se plâng de valoarea ratelor plătite la bănci, faptul că dobânzile fluctuează, ceea ce este normal în cazul celor variabile, care reflectă evoluția pieței. Băncile nu sunt societăți de binefacere, scopul lor este de a finanța economia, de a oferi credite pentru dezvoltarea companiilor, dar și populației, iar în final să obțină profit. În momentul în care luați un credit, vedeți că există niște termene și condiții, citiți-le!

Să nu ne întrebăm de ce societatea românească arată așa cum este acum. Multora dintre noi li se pare în regulă ceea ce vedem și trăim zilnic. Însă în lipsa investițiilor în educație, lipsa unui plan de viitor, fie că discutăm despre economisire sau efectuarea de investiții economice sau în educația școlară ori pentru a crește gradul de conștientizare financiară, va produce daune societății noastre.

Avem nevoie mai mult ca oricând de creșterea gradului de alfabetizare financiară de la 20%. În lipsa educației financiare vom cădea mereu pradă politicilor pro-ciclice.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Poate că sunt infectat cu morbul comunismului inoculat în anii triști de dinainte de 1990. De aceea, este posibil ca interpretarea mea să fie eronată. De altfel un distins comentator de pe această platformă chiar m-a catalogat fără a mă cunoaște comunistoid. Poate...
    Sunt convins însă de un lucru, că avuția trebuie să vină la pachet cu inovația. O țară, un antreprenor, un om de afaceri nu ar putea prospera fără inovație. Desigur, inovația nu înseamnă că trebuie să descoperi piatra filozofală și nici măcar un perpetuum mobile, dar cu siguranță trebuie să aduci ceva nou, un nou mod de lucru, o îmbunătățire tehnologică sau să profiți de o oportunitate. Printre milionarii țării există reale povești de succes, de oameni ce au inovat, ce au creat, ce au răspândit avuție. Prin salarii, prin cooptarea unor profesioniști în boardul unei companii, prin împărtășirea către alții a modului în care pot fi atinse anumite aptitudini, câțiva antreprenori adevărați au creat avuție, bogăție acestei țări. Dar din păcate sunt foarte puțini.
    Foarte mulți sunt oportuniști, care prin influențe politice, prin malversațiuni de toate felurile și-au ridicat imperii care mai devreme sau mai târziu vor cădea. Din păcate, prăbușirea lor va afecta viața multor conaționali. Din nefericire acestea sunt modelele de succes promovate în spațiul public. Ei au obținut averi prin tunuri mai mult sau mai puțin cinstite, prin specularea unor conjuncturi fie din noroc, fie prin obținerea unor informații privilegiate, în orice caz nu prin inovare.
    Inovarea, în orice domeniu, inclusiv financiar, înseamnă educație, experiență și muncă. Asta nu înseamnă că fiecare milionar trebuie să aibă diplomă de doctor în științe, nici măcar o diplomă universitară, ci și o educație cum îi spunea pe vremuri “la locul de muncă”. Sistemul actual de învățământ nu este nici atât de mizer, nici atât de corupt precum îl percepe multă lume. Este problema noastră că ne amăgim cu diplome și titluri obținute fără muncă. Ne amăgim cu o bunăstare obținută fără efort, la fel cum ne amăgim că avem mai mulți bani în plină inflație, ne amăgim că trăim mai bine îndatorându-ne. Economia comportamentală a scos la lumină multe moduri în care ne înșelăm singuri, dar ne înșelăm pentru că nu depunem efort în procesul de educație. Educația, la fel ca justiția nu se face la televizor, nici în stradă ci prin lectură, experiență, vocație.
    Cred că prima lecție de educație financiară ar trebui să înceapă cu întrebarea: Cât efort am depus pentru banii câștigați, și cât efort trebuie să depun ca să-i păstrez?
    • Like 3
  • Spuneți că doar 15% dintre români se gândesc să acumuleze bani negri pentru zile albe, dar nu spuneți ce procent din populație trăiește în preajma pragului de sărăcie, poate că așa vom vedea mai clar cauza „analfabetismului financiar”. Adăugați la acest fapt ( sărăcia în masă ) și politicile bancare cu dobânzi foarte mici la depozite ( cel mai accesibil mijloc de acumulare ) precum și firava piața financiară investițională românească ( burse de valori ) și veți avea un tablou mai cuprinzător. În al doilea rând să știți că banii câștigați cu „sudoarea frunții” ( hard work ) nu sunt cheltuiți pe ... lux, pe lux sunt cheltuiți numai banii „de haram”, pe principiul „de haram au fost, de haram să fie” ( obținuți prin mijloace facile, de cele mai multe ori ilegale sau la limita legii ), iar a spune că se cheltuiesc bani pe produse care nu aduc plus valoare în condițiile în care majorității populației îi lipsea minimul de obiecte pentru un trai decent ( frigider, mașină de spălat rufe, că cele de vase sunt încă un lux, o baie și o bucătărie cât de cât funcționale, etc. ) este iarăși o generalizare ce nu are corespondent în lumea reală.
    • Like 3
    • @ Voicu Nicolae
      jumatate din romani sunt cu salariul minim pe economie.
      • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      maripos check icon
      Cred ca mai mult de jumatate.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Nu mai e chiar aşa. Prin 2008, când a lovit criza, asemnea modele reprezentau baza. Acum lucrurile s-au mai schimbat.
    • Like 1
  • Oli check icon
    Imaginea (falsa) creata meticulos dupa tiparele propuse drept modele de succes la tv si in revistele lucioase a devenit un mod de viata. Din pacate astfel de oameni de paie care urmeza stereotipuri inselatoare sunt din ce in ce mai multi. Ei sunt cei care dau tonul pocit al societatii actuale. Cocalari si pitipoance, semianalfabeti si toape. Epoca de aur a superficialitatii.

    M-am saturat sa fiu in minoritate. M-am hotarat sa fiu la fel cu cei descrisi in articol. Am si un plan. Detaliat mai jos:

    Sa ma dau mare cu canapeaua cea noua.
    Sa postez foto sau filmulete scurte din care sa reiasa superioritatea intelectuala a copiilor mei fata de-ai vostri.
    Sa am intotdeauna o poveste mai buna decat cea prezentata de un prieten.
    Sa nu fiu nevoit sa-mi astept politicos randul sa vorbesc.
    Sa-mi creez o realitate alternativa, o distopie in care pot alege cine sunt, asa cum mi-a fost prezentat in filme sau am citit in mass media.
    Sa verific ce mai fac “vedetele”, in special alea autohtone si sa-mi musc buzele de ciuda ca n-am si eu un tata sau un socru dezgustator de bogat.
    Sa preiau idei pe care le vad la tv, fara sa le gandesc cu capul meu, sa mi le insusesc si sa le popularizez.
    Sa postez citate ale oamenilor prosti facuti celebri la tv sau in ziarele colorate, pe care nu le inteleg cu adevarat dar care suna bine si ma fac sa par o persoana complexa si sofisticata.
    Sa trimit poze din vacantele familiei din locuri exotice ca sa par cosmopolit.
    Sa arat lumii selectii de momente ale unei vieti asa cum mi-as dori-o si nu asa cum se intampla ea de fapt.
    Sa fiu judecat/apreciat/invidiat de lume in functie de numarul de prieteni virtuali.
    Sa fiu ranchiunos, superficial, incruntat, mediocru.
    Sa fiu rau, ironic, ipocrit, narcissist. Toate la un loc la adapostul tastelor.
    Sa lipsesc de respect alte categorii sociale. Sa fiu rasist, homofob, xenofob, misogin, discriminator cu orice si oricine nu indeplineste criteriile mele categorice.
    Sa bat campii despre fotbal si politica, subiecte la care noi romanii suntem experti, detinatori ai adevarului absolut.
    Sa comentez injurios articolele din ziarele online si sa-i acuz de interese ascunse pe autorii lor.
    Sa-i injur, facand dezacorduri, de mame si morti pe cei care indraznesc sa aiba alta opinie decat a mea.
    Sa nu fiu nevoit sa privesc omul in ochi cand sunt agresiv verbal si umplu ecranul de bale atunci cand n-am nimic bun de spus si, mai ales, de facut.
    Sa-mi fac poza cu BMW ul “ursuleț” second hand cumparat din bani imprumutati si inmatriculat in Bulgaria.
    Sa-mi fac selfie uri cu dansatoarele la cluburile de noapte unde am cheltuit jumatate de salariu pe o doza de cola.
    Sa primesc like uri la postarile mele care sa-mi intretina paranoia.
    Sa am ce verifica la semafor sau in mijloacele de transport ca sa nu fiu nevoit sa vorbesc cu persoana de langa mine.
    Sa imbrac uniforma de om modern si acceptat social.
    Sa par mai bun decat sunt in realitate.
    Sa-mi acopar goliciunea interioara cu haine stridente si papuci cu blana.
    Sa-mi arat ostentativ tatuajele scrise neaparat cu caractere chinezesti.
    Sa promovez prostia si incultura.

    Pentru ca viata mea placut monotona merita un roman. Macar o scurta nuvela.
    Sau un pamflet. Cum e ăsta.
    • Like 6
    • @ Oli
      Nu te cred ! :) Si asta din cauza textului pe care l-ai scris. Si nu cred ca toti romani sunt sunt asa, poate asta e un pacat la noi, sa generalizam o intreaga natie dupa un grup minoritar care vrea atentie, cu orice pret.
      • Like 2
    • @ Ovidiu Gura
      maripos check icon
      Grupul ala minoritar se vede: la TV, in presa, in cluburi, in parlament.Noi, ceilalti, stam ascunsi, ne e rusine de ei si de noi.
      • Like 0
  • Traim in turma, filosofii au disparut cu desavarsire si ne luam dupa berbecul dominant.
    • Like 1
  • Situatia e similara cu in alte tari (America, de ex., ca tot ii copiem la consumerism si consecintele in sanatate). Doar ca educatia financiara nu se face la scoala ci acasa. Si nu as lasa educatia financiara pe mana unui profesor ce abia isi taraie zilele financiare de pe o zi pe alta, pe o programa ce e cu zeci de ani in urma, intr-un timp unde totul e dinamic (ok, eu nu las educatia pe mana scolii).
    Tendinta de a cheltui pe datorie e veche, vine din frustrari, nefericire, placerea de a epata etc.
    • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Delia MC Delia MC check icon
      Corect. Like.
      Frustrarea conduce. Plus boala aia veche cu capra vecinului. Ce am observat la alții, din alte țări, că nu pun accent pe lucruri superficiale: haine de lux, botox, etc. Că sunt ocupați cu munca, viața în general, și nu mai au atâta timp de " zgâriat pe ochi ". Se ocupă de sine, nu de mașina sau capra vecinului.
      Da, sunt și din care se uită la tv după modele lucioase. Dar sunt cei care de regulă au prea mult timp și sunt cunoscuți sub numele de ratați.
      De educație financiară nu mai vorbim. Modelul furnizat de părinți e cel din articol...iar cel de către școală e zero absolut.
      • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Marius Marius check icon
      situatia este similara dar in proportione mai mica. Dar ... copii americani au parte de educatie financiara inca din scoala si ei stiu foarte bine ca fara educatie nu exista stabitate financiara Modelul cocalarului si a pitipoancei nu prinde la manoritatea copiilor americani care incep sa lucreze dela varste fragede 15 ani. Inca din scoala. Sistemul educational american este superior celui romanesc desi nu se face atita teorie.
      • Like 1
    • @ Marius
      o fi mai multa educatia financiara in scoala americana, dar rezultatul nu e mai bun: 39% din americani nu au nici 1000 dolari deoparte, pt situatii de urgenta. https://www.forbes.com/sites/forbesfinancecouncil/2019/04/23/americans-arent-saving-but-whose-fault-is-it/#3341715d40ed - acestia traiesc tot pe datorie...
      • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      Marius Marius check icon
      Da, asa este, procentul e mic pt o tara bogata. E mai mare insa de 15% la romani. Ceea ce vreau sa spun este ca sistemul educational american incearca sa fixeze situatia asta. Fata mea ia o clasa de prrsonal finance si alta de living on your own, oferita de liceul la care studiaza. Ce face scoala romaneasca ?
      • Like 0
  • Ada check icon
    Nu stiu cat de analfabetizat este poporul roman dar de mandrie nu ducem lipsa !
    O avem cat un SUV de zeci de mii de euro !
    Daca vecinul isi ia o masina de 10000 euro, celalalt isi va lua de 15000 euro.
    Daca unul isi face vacanta intr-o tara exotica si pune poze pe FB e jale, anul urmator merg vreo 10 " prieteni".
    Comportamentul "a copia" orice e inapoiat. Trebuie sa ai discernamant, modestie si originalitate. Tu faci dupa mintea ta , nu copiezi pe nimeni si nici nu invidiezi pe nimeni.
    La teorie stam bine , practica ne omoara.
    • Like 3
  • Lăsați-le încolo de SUV-uri că aveți o știre fierbinte - fierbinte, care arde rău candidatura Veoricăi. Mike Pence a anulat întâlnirea cu ea.
    • Like 3
  • Gravity check icon
    Cea mai importantă "valoare" socială este prestigiul. De fapt, e unica. Toți alergăm după prestigiu, cu orice preț, chiar si atunci cand facem acte de caritate. "Trompetiști", cum adevărat ne spunea Christos.
    Restul e mecanică (acest articol, de exemplu).
    • Like 2
    • @ Gravity
      AlexI check icon
      Desi nu sunt adept al religiei Abrahamice, ce a incercat sa descrie Iisus prin modul in care ar trebui sa ne comportam unii cu altii este o lume perfecta, o lume la care trebuie sa ajungem daca vrem sa supravetuim ca specie (asta pare din ce in ce mai evident zilele astea)
      • Like 2
    • @ AlexI
      maripos check icon
      O lume la care veci nu vom ajunge, deci finalul ne e asigurat.
      • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult