Foto: Liviu Florin Albei/Inquam Photos
Aud și citesc din ce în ce mai des următorul raționament extrem de frustrant: „Mai așteptăm și alegerile astea prezidențiale și parlamentare, iar dacă nu va exista o schimbare reală vom pleca. De tot, cu copii, cu cățel și purcel. Vindem tot și plecăm.” Sunt oameni cu stare, cu afaceri pe picioare, cu poziții sociale bune și foarte bune, cu studii universitare și cariere solide în spate. Și eu cred că este un punct terminus pe care l-am atins cu toții. Acum ori niciodată. Pentru că lama cuțitului a ajuns la os. Și nu se mai poate așa.
Nu știu dacă vor fi alegeri anticipate sau la termen, nu știu dacă moțiunea de cenzură despre care se discută acum va avea sau nu succes. Dar părerea mea este extrem de simplă și concisă (am renunțat de mult la activismul social-civic pe rețele și la analizele de fond cu care unii s-au obișnuit de-a lungul anilor):
Viitoarea majoritate parlamentară trebuie să asigure cât mai rapid o legislație care să permită Justiției să funcționeze neîngrădită, neinfluențată, cât mai departe de interesele politice. Trebuie să fie puși oameni incoruptibili la Interne și la Justiție. Într-un interval scurt de timp trebuie (re)deschise TOATE dosarele de mică și mare corupție, de trafic de influență, evaziune etc., trebuie instrumentate toate indiciile/semnalele/dovezile care duc spre cazuri penale.
Trebuie să se înceapă în primul rând cu clasa politică, de la Cucuieții din Vale până în buricul Capitalei. Hai să vedem: cum ți-ai ridicat matale viloiul de zece milioane de euro, de unde are tot neamul tău afaceri de milioane, mașini scumpe, mii de hectare de teren, de unde provine opulența afișată, care sunt sursele standardului de viață pe care îl afișezi zilnic?
Toate suspiciunile din ultimii zeci de ani trebuie transformate imediat în dosare de urmărire penală. Se cercetează, se instrumentează, dacă există dovezi clare și probe se înaintează în instanță, se judecă și se condamnă. E caz de pușcărie? Bine, la pușcărie. Fără alte discuții. De la secretara din fundul Moldovei până la ministru și șef de partid. Curățenie imediată peste tot: în primării, în instituții, Educație, Sănătate, prin agenții, birouri și departamente de tot felul.
Dacă nu se vor face lucrurile astfel, și cât mai repede cu putință, nu vom vorbi decât de altă rotire a politicienilor pe scaune și funcții, nu vom vorbi decât de alți ani pierduți, de alte generații călcate în picioare și de alte sute de mii de români ce-și vor lua lumea-n cap.
Nu există alt mod de a îndrepta lucrurile. Decât prin justiție și transparență. Oamenii vor dreptate. Dacă dreptatea înseamnă pușcărie pentru câteva mii sau zeci de mii de inși, atunci să se facă pușcărie. Dacă nu există locuri libere, se vor construi. Ne împrumutăm de la UE, de la FMI, mai trimite și Diaspora niște miliarde și facem imediat câteva „facultăți” pentru băieții deștepți. E simplu, trebuie doar vână și curaj din partea celor care vin.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar, pentru aşa ceva trebuie obţinut acordul comunităţii pentru a elimina din constituţie „România este Stat Social”. Pentru că, stat social înseamnă de fapt stat asistenţial. Înseamnă a lua de la cei capabili şi care produc pentru a DA la cei care nu produc dar mai şi votează. Statutul actual de Stat Social nu este departe de Socialism.
Din păcate, dacă un politician sau partid politic ar iniţia acum un referendum pe tema eliminării caracterului de stat social (specificat în Constituţia actuală), momentan acesta ar fi respins mai mult ca sigur. De ce? Pentru că, în '89 românii au vrut doar o schimbare ca să aibă ce mânca, să le fie mai cald în casă, să poată călători liber. Nu neapărat o trecere de la socialism (sau comunism, că-i acelaşi drac), la capitalism.
Cine dă de două ori cu capul de prag, ăla e prost. În 30 de ani, românii au dat de 8 ori, la 8 alegeri: dar mulți tot mai speră să vină un politician „bun, cinstit, cu drag de popor”. Care să scoată ţara din criză, să facă rost de 35 de miliarde de euro anual pentru pensii şi salarii, să nu fure nici 1 euro – şi totul, pe un salariu de 6000 de lei pe lună. Hahaha...
Domnule viitor preşedinte, (oricare vei fi), până nu vei reuşi să defineşti şi să explici CLAR acest aspect major, nu vei face altceva decât să aplici tratamente paliative la o boală cronică şi fatală.
Un preşedinte cu adevărat patriot şi curajos mai întâi ar explica populaţiei de ce este nevoie de o schimbare constituţională, apoi ar adresa întrebarea: Stimaţi cetăţeni, ce fel de sistem vă doriţi în continuare?
Nu știu câți primesc astfel de ajutoare, o statistică ar fi de folos.
Problema maximă e atitudinea față de muncă. Nu mai e atractiv să muncești! E atractiv să plimbi hârtii, să tragi de timp, să te pontezi de venire si plecare și să crezi, în ăst timp că ești corect. Asta e meteahna nr. 1. Aici trebuie umblat. Și aici ii ACUZ pe actualii guvernanți. Au stricat la cap pe români. Bugetarii ce fac? Stau și tremură că li se va tăia tainul, ceea ce multora li se va și întâmpla.
Asistații social, cei care pot munci, să fie chemați, obligați să măture pr străzi, etc, ajutați să-și găsească serviciu. Să nu se mai dea așa de ușor pomană. Acum ei primesc un minim și-l toacă la birt, bombănind cât de nedreaptă e viața.
Să nu uităm, civilizația și în asta constă: să asigure supraviețuirea și a da soluții la cât mai mulți. Se poate întâmpla orice: accidente, concedieri, etc. Nu sunt deloc pentru ajutoare nemeritate. Sunt însă pentru o societate în care e o rușine să stai acasă cu ajutor social dar e infinit mai atractiv să muncești. Pentru stat e mult mai avantajos: statul nu mai dă, dimpotrivă, primește impozit. Mi-aș dori un stat care înțelege asta și face tot în acest scop. Nu ca până acum, le azvârle niște firimituri și-i resuscită din 4 în 4 ani, promițându-le că-i lasă în pace. Un stat care confiscă palatele cu turnulețe (că tot din vina lui au fost construite) care reduce schemele de personal, care pune accent pe eficiență, care nu mai tolerează nesimțirea, care introduce masiv digitalizarea, pune in centru omul nu sistemul, etc, etc.
Ce vor face aceia care nu vor mai primi ajutor social, care rămân incapabili, tupeişti, obraznici, hoţi sau comunişti la cap? Păi, simplu: ce au făcut şi cei din SUA, Anglia sau alte ţări capitaliste: se vor schimba, se vor adapta pentru a supravieţui, sau vor muri de foame. Iar cei incorecţi care vor pune mâna pe cuţit vor fi striviţi ca nişte gândaci.
Criza actuală asta şi este: o adaptare a firmelor şi a lucrătorilor la un nou echilibru economic global. La un nou tip de clienți, cu o nouă cerere. Şi cine nu se adaptează, moare. Banii nu se votează: ci se produc!
Cui o să ne mai vindem marfa dacă dispare protecția socială şi mor sărăntocii de foame? Simplu – bogaților. Cum a fost mii de ani: nu produci, n-ai bani. N-ai bani, nu cumperi.
Lupta nu se va mai purta cu arme şi gloanţe. Conducătorii vor purta costum şi cravată şi vor concedia obraznicii, incapabilii şi comuniştii direct de la calculator: „ne pare rău, nu avem nimic disponibil pentru cineva ca dumneavoastră, mă tem că apăreţi pe lista neagră”.
Prea mulţi ani l-au avut românii drept model pe cel înfrânt în viaţă. Prea mulţi ani li s-a băgat în cap că sărac înseamnă cinstit, iar bogăţia înseamnă furt. E timpul să schimbăm modelele. E timpul să zicem pe faţă, că rataţii şi săracii merită dispreţuiţi. Iar admiraţi merită cei bogaţi, independenţi şi puternici. Succesul trebuie admirat, nu ratarea!
Cât cheltuia statul acum câţiva ani?
Bugetul de stat în 2013 era de 49 de miliarde de euro (că pe Ponta l-a apucat optimismul şi cheful de cheltuială).
Din acei bani:
7 miliarde au fost pentru contracte de stat (deci şpăgi).
Restul, 42 de miliarde au fost pentru asistenţă socială, pensii, salarii bugetari şi plata datoriei externe. Adică pentru plata protecției sociale şi menținerea socialismului românesc.
Asta era acum câţiva ani. Acum e şi mai rău. Se vede clar din structura bugetului actual că partidul de la putere s-a aliat cu o parte a populației (aia cerșetoare, leneșă şi proastă), ca să jefuiască cealaltă parte a populației (aia care încă mai muncește şi plătește taxe). „Ne lăsați să furăm, şi vă dăm şi vouă un os de ros”. Ăsta este adevăratul principiu al comuniștilor. Nu „dreptate pentru toți”.
Incapacitatea de a prevedea viitorul, deși au date clare despre prezent: angajații Oltchim știau că uzina lor era pe pierdere, dar nu şi-au căutat altceva de lucru: acum sunt șomeri. Traian Băsescu știa că e criză în Europa şi SUA, dar a zis că „pe noi criza nu ne va atinge”: acum e terminat politic. Azi, partidul de la putere știe că România cheltuiește mai mult decât produce, dar crede că va rămâne la putere. Ce-i unește pe Băsescu, pe psd-işti şi pe simplii bugetari? Prostia.
Incapacitatea de a vedea legătura dintre cauză şi efect: sălbaticii din colonii nu înțelegeau legătura între detunătura puștilor europene şi gaura de glonț din piept. Şi mureau pe capete. La ora actuală, mulţi români nu înțeleg legătura între criza de bani a statului şi neplata pensiilor şi salariilor. În curând mulţi români vor fi aduşi la realitate. Socialiștii vor rămâne șomeri, iar ţările socialiste vor rămâne fără investitori, că există destule paradisuri fiscale unde firmele pot pleca.
Incapacitățile enumerate: punct ochit, punct lovit. Salvați-o undeva și postați-o cât mai des.
Ce faci, dai ordonanță de guvern ca pensionarii sa intinereasca 40 ani și sa pună mana pe lopata?
Ma refer la aia "ordinari", nu la aia "speciali" printre care sunt încă mulți apti de munca.
Sunteți automobilistă? Eu da. Îmi place să compar diversele genuri de oameni din societate, cu diverşi conducători auto și autoturismele pe care ei le dețin și pe care le conduc.
Să dau un exemplu: într-o după-amiază eram pe un drum spre munte. Trec de o curbă și în faţă, pe drum, erau poziţionate câteva mici triunghiuri reflectorizante care mă atenţionau că urmează un autoturism aflat în pană, care era staționat pe partea dreaptă. Opresc mașina în spatele autoturismului în pană. O femeie de vârstă medie, îmbrăcată business, cu ochelari, avusese o pană de cauciuc și încerca să-și monteze roata de rezervă care era prea voluminoasă și grea pentru ea. Am ajutat-o. Mi-a mulțumit și am plecat, dar nu înainte să trag cu ochiul la starea Logan-ului ei care avuse pană de cauciuc. Era o mașină curată, bine întreţinută, cu anvelope noi, de iarnă. Îmi murdărisem puţin mâinile, dar apoi nu mi-a părut rău că am putut ajuta un alt conducător auto aflat la ananghie. Se poate întâmpla oricui să dea de-un cui pe drum, să aibă o problemă TEMPORARĂ.
Exact la fel cum se poate întâmpla oricărui om să aibă o problemă temporară în societate. Să-și piardă job-ul, să-și rupă o mână într-un accident, să aibă o nenorocire apărută peste noapte cu vreun membru al familiei. În astfel de cazuri, nu am nicio problemă să fiu un cetăţean sociabil, să ajut pe cineva aflat la o ananghie TEMPORARĂ.
Am, însă, o problemă cu acei conducători auto indolenţi și nesimţiţi care-şi conduc autoturismul cu cauciucuri uzate până la blană, cu becuri de semnalizare lipsă sau cu frâne defecte. De ce? Pentru că reprezintă un pericol public pentru toată lumea. Pe ăștia nu numai că nu i-aşi ajuta, dar i-aşi și moraliza. Pentru că merită disprețul tuturor participanţilor la trafic.
Este exact la fel despre discuția referitoare la sărăntoci, leneşi, incapabili, bugetari neadaptaţi și obraznici, și ajutorul social, sau salariile pe care le primesc din taxele pe care noi le plătim cu drag și sârg: una este să fi sărac TEMPORAR (sau incapabil să muncești) – alta este să fie o situație perpetuă și care durează la nesfârșit (adică cronică). Eu am o problemă cu cei care au o situație CRONICĂ dar nu sunt interesaţi sau nu vor să o modifice. Și prin asta mă refer la cei care stau pe ajutor social la nesfârşit, dar îl cheltuie pe băutură. Sau la familiile „nevoiaşe” care fac mulţi copii tocmai pentru a obţine alocaţii, pe care le cheltuiesc pe altceva. Inclusiv [și] la acei funcționari care lucrează cu publicul: au calculator pe birou, îl folosesc pentru jocuri toată ziua, dar mă ţine în picioare aşteptând la ghişeu 1/2 oră până când calculează cu pixul pe hârtie nu știu ce documente ca să-mi spună ce dări trebuie să plătesc statului, pentru că nu ştie/nu vrea să înveţe să lucreze în Excel.
Momentan, astea sunt exemplele care mi-au venit. Ar mai fi, dar sunt sigur că înțelegeți distincţia la care mă refer.
Problema e ca de votat trebuie s-o voteze alții, unii "speciali" care ne reprezinta în măreață democrație reprezentativa. Iar special la special nu-și scoate ochii, vorba baladei...
https://cnsc-forta3.blogspot.com/p/organizatii-care-au-aderat-laprogramul.html
e prea tarziu pentru scuze! daca acei "altii" despre care vorbiti,,,si care va reprezinta,,nu le anuleaza imediat beneficiile speciale,,,atunci si dvs. sunteti complici la ce se intampla.
Da, sumele cheltuite cu aceștia nu sunt enorme DAR din astă cauză nu se găsesc muncitori că sunt la birt păpând acolo ajutorul social. Plus, ajungem la vorba aia, bogații și de aia sunt bogați că au pus preț pe oricare venit, fie și foarte mic și mult timp nu și-au permis nici o risipă. O țară bogată își permite să treacă pe niște la pierderi. O țară aflată pe buza prăpastiei, nu.
Nu știu dacă sunt soluții. Germania a comis-o de 2 ori: după război a "importat" masiv turci, acum își iau forța de muncă pe alese din valul de migranți. Teoretic sunt 3 variante: creșterea natalității, dar durează vreo 20 de ani, sau importul de forță de muncă sau/și atragerea în câmpul muncii a tuturor celor cât de cât apți.
În condiţiile în care românii sar în sus de nemulţumire atunci când prețul kilogramului de cartofi a crescut de la 2.5 la 3 lei, e cam greu să-i obișnuiești cu 2-3 euro/kg - cât e în Anglia sau Germania.
Ca patron, degeaba ai intenţii bune şi vrei să măreşti salariile, dacă nu poţi să [şi] măreşti corespunzător preţul mărfii pe care o vinzi. Asta nu înţeleg cei care acuză patronii care plătesc salarii „nesimţit de mici”.
Despre sindicatul cadrelor militare disponibilizate, cu care discuți cu amicul Părerist, păi voi nu realizați un lucru; nimeni nu s-a atins, și nici nu se va atinge vreodată de ăia. Ați uitat cine a tras în popor la revoluția din ‘89? Păi cum cine? Cine a avut arme în dotare, nu altcineva.
E simplu: nimeni nu riscă să-și facă dușmani din o asemenea clasă de indivizi care, încă mai au în debara pe lângă vechea uniformă ceauşistă de militar și câte un revolver, dacă nu chiar un Kalaşnikov.
"Secția de Contencios Administrativ de la Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu recurs de către Consiliul Superior al Magistraturii, care a atacat hotărârea Curții de Apel București prin care a fost obligat să-i recunoască Laurei Codruța Kovesi gradul de procuror de Parchet de pe lângă Înalta Curte, fără să susțină un concurs național, o ajută pe fosta șefă a DNA să ocolească legea și să ocupe șefia Parchetului European, deși, la acest moment, nu deține calificarea prevăzută de Regulamentul Consiliului UE. Data la care a fost stabilit primul termen de judecată al acestui recurs este… 11 noiembrie 2021"
De acord dar ...numai după înlăturarea procurorilor corupți (nu facem nimic cu cu ”criticarea în public” sau cu vreo ”penalizare la salariu”) și ingerința ”serviciilor în actul de justiție”(la judecători adică). În plus. intrarea în vigoare a legii privind răspunderea materială. pentru magistrați. Până atunci ...NU !
Deci sau are o influență prea mare ( mda, ficusul) sau n-are.
Ne place sau nu ne place, bun sau rău, președintele e cel mai reprezentativ pentru electorat. Mult mai reprezentativ decât un parlamentar sau mai rau un șef de partid care le da ordine si care nici măcar nu-i ales de votanți ci de baronii partidului.
A, și eliminarea tuturor "specialitor".
De acord cu o reforma constituțională serioasă. Mai ales cu eliminarea tuturor „specialilor”.
+Like.