Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

80% dintre masteranzi mi-au dat lucrări copiate; după ce i-am căzut pe toți la examen, nu am mai primit cursul. Despre minciuna care stă cu noi la masă

Student în examen

Foto: Guliver Getty Images

Societatea românească e clădită pe un număr de minciuni fondatoare. Nu vorbesc despre statul român, despre națiunea română, despre istoria ei. Ci despre minciunile fondatoare care determină cultura dominantă a vieții de zi cu zi și, odată cu ea, chipul democrației românești.

Două exemple aici, pentru a arăta cum funcționează aceste minciuni de sus în jos și de jos în sus. Minciuni a căror evidență nu o neagă nimeni, toată lumea știe că e așa, dar toată lumea continuă să întrețină această stare de fapt a minciunii care se propagă în modurile noastre de a fi.

Prima minciună este aceea a listelor cu semnături pentru candidați la prezidențiale, pentru alegeri sau referendumuri. Lăsând la o parte conținutul și finalitatea acțiunilor lor, tinerii voluntari care au lucrat în campaniile „Fără penali” și „Oameni noi în politică” au demonstrat întregii țări ce efort uriaș trebuie depus pentru a obține un milion de semnături de la o societate care nu a stat niciodată bine la civism. Luni de zile, cu liste care au circulat din mână în mână, în orașe și sate, acești mii de voluntari au trebuit să se întrebuințeze enorm pentru a strânge la un număr așa de mare de semnături. Dar ce aflăm noi și în această campanie electorală? Că mai mulți candidați au deja sute de mii și milioane de semnături deja adunate. Există partide care se laudă cu 2 milioane de semnături, iar asta nu miră pe nimeni. Pe nimeni care decide să nu-și folosească mintea, pentru că e practic cu neputință ca în câteva săptămâni să poată fi adunate 2 milioane de semnături. Candidați despre care nu au auzit decât familia și prietenii se fălesc și ei cu sute de mii de semnături. Ştim cu toții, fără nicio urmă de îndoială, că toate aceste așa-zise liste sunt niște falsuri, știm cu toții că CpF nu avea tehnic cum să adune mergând din om în om într-un timp limitat 3 milioane de semnături. Ştim cu toții că fundamentul democrației noastre e erodat de această ipocrizie absolută, instaurată de cei care au vrut să ajungă definitiv la putere, excluzând orice competiție. Democrația românească e falsificată și va rămâne falsificată atâta vreme cât un partid la putere are la dispoziție acces la baze de date cu neputință de verificat și pe care le negociază cu cei care îi acceptă jocul. Am hotărât, prin alegerile noastre și prin pasivitatea noastră, să ne construim democrația pe o minciună. Toți marii candidați la președinție știu în intimitatea lor că nu aveau cum să obțină 2 milioane de semnături de la niște corturi de campanie mai tot timpul goale, decât printr-o fraudă sistematică, dar nu au nici ei și nici fanaticii lor suporteri niciun fel de problemă de moralitate sau de legalitate. Minciuna stă la masă cu toată lumea.

A doua mare minciună, de jos în sus, este cea a copiatului și plagiatului. De mic copil, elevul este învățat să-și facă referatele cu copy-paste, trece prin gimnaziu așa, apoi dobândește skills-uri informatice care îi permit să reia practica, puțin mai sofisticat, la liceu. Profesorii nu spun nimic, pentru că maldărul de hârtii pe care trebuie să-l predea periodic inspecțiilor este și el, în parte, copiat de la alții sau din anii trecuți. Ajuns la facultate, tânărul participă la industria copierii, până la a face din ea o metodă de a bifa note și examene pe bandă rulantă. Sau de a face un ban „cinstit”, de ce nu? Cu câțiva ani în urmă, când am predat la un masterat de la o altă facultate, 80% dintre masteranzi mi-au dat lucrări copiate; după ce i-am căzut pe toți la examen și i-am împins până în toamnă, în al doilea an nu am mai primit cursul, de teamă să nu strivesc corola de lucrări a lumii (virtuale).

După care aflăm că avem zeci de mii de teze de doctorat în România, cu mult peste media europeană, și mai aflăm, surpriză, că e cu neputință să știm câte dintre acestea au fost plagiate. Numai la Academia de Poliție știm că în jur de 75% sunt lucrări contrafăcute. Ce dovedesc aceste lucruri pentru bunul simț? Că nu suntem toți hoți și plagiatori, desigur, dar că ne scăldăm fără prea mult disconfort într-o cultură a fraudei, că acceptăm, prin participare tăcută, să transmitem din fragedă pruncie și până la doctorat, o educație virusată de minciună și de furt. Şi atunci nu e de mirare că parlamentarii sunt, în majoritatea lor, reprezentanții acestei culturi dominante; nu e de mirare că au transformat prin lege doctoratul într-o scurtătură pentru a obține foloase materiale și funcții, iar plagiatul într-o redută aproape imposibil de învins. În nicio țară din Europa nu primești o stea în plus, o intrare în barou sau o avansare în schemă pentru că ai un doctorat. Doctoratul este, nici mai mult, dar nici mai puțin, decât atestarea unei calități de cercetător; el dovedește doar că m-a preocupat cu succes o temă din istoria filosofiei, din chimie sau din teoria dreptului civil. Deturnarea lui înspre scopuri neștiințifice este similară (vorba unui bun prieten) cu revendicarea unei avansări în cariera de medic, să spunem, pentru că am obținut recent permis de conducere nu doar pentru autoturism, ci și pentru tractor. Orice doctorat care devine altceva decât recunoașterea de către comunitatea științifică a meritelor unei cercetări este minciună și fraudă. Iar această minciună și această fraudă nu numai că definesc morala publică, dar, iată, au devenit literă de lege. Asta pentru că, încă o dată, de mic copil elevul este învățat că nu e mare lucru să furi. 

De sus în jos și de jos în sus, minciuna circulă pe trasee interpersonale, instituționale, formale și informale, până la a se dizolva în modul nostru de a fi. Fiind atât de evidentă și de dominantă, ea se aseamănă cu fumatul: orice renunțare produce disconfort și sevraj, debusolare și spasme.

Sute de mii și milioane de semnături? Ce ne pasă nouă, contează doar să ne susținem cu orice preț candidatul. Încă un plagiat? Am mai auzit vorbindu-se despre așa ceva, nu moare nimeni dintr-un plagiat, avem probleme mai importante. Când astfel de atitudini ne sună familiar, putem fi siguri că s-a generalizat corupția morală. Degeaba inventăm tot felul de dușmani imaginari, unguri, homosexuali, musulmani, nu facem decât să dăm noi chipuri cioplite furtului și să hrănim animalul obez al minciunii, pentru că lupta cea mai grea e cea cu noi înșine.

Şi un ultim gând: să ne bucurăm, desigur, din o mie de motive, dar să ne și temem de ziua în care PSD, așa cum îl vedem și îl simțim azi, va dispărea. Cu toată oroarea acestui mod de a fi pesedist, el pare să funcționeze uneori ca un văl cu care ne acoperim goliciunea. Iar când nu va mai fi, o să ne fie chiar greu să ne recunoaștem diformitățile.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Prin 1997 m-am decis să-mi iau permisul de conducere. Pe vremea aia examenele medicale se rezolvau foarte simplu: găseai pe cineva la policlinică, dădeai ce trebuie și persoana obținea toate semnăturile și parafele într-o zi două, fără să te vadă vreun medic.

    Eu, căpos din fire, am vrut să văd cum e altfel. N-am plătit pe nimeni, am stat la rând și m-am dus la fiecare cabinet de medic. Treaba s-a întins pe vreo două săptămâni pentru că aveam serviciu și familie.

    În final am rezolvat totul fără Pile, Cunoștințe sau Relații. Și m-am simțit și bine pentru că am făcut ceva în mod cinstit.

    Șocul a venit de la niște cunoștințe și colegi de muncă, Mi-au spus direct în față că-s nebun și nu glumeau!

    A fost momentul când am realizat că nu eșuată corupție fără corupători, că degeaba ne plângem de alții dacă nu suntem în stare să ne schimbăm pe noi înșine.
    • Like 0
  • Coaliția pentru familie a strâns semnăturile in special in bisericile acelea multe care văd că tot îi deranjează pe unii..Nu aveau cum să fie văzute de unii care nu calcă în acele instituții.. Mai ușor cu pianul pe scări , nu luați de bun orice iese pe gura lui caramitru cel Mic..
    • Like 1
  • ră nu sînt mai puţin vinovaţi decît cei care primesc onorarii nepermise şi ar trebui să aibă a suferi şi ei rigorile legii.
    • Like 0
  • Candva ,in semn de apreciere,am primit de la o renumita editura capitalista o carte uriasa cat un dictionar Webster...Era cu dedicatie si sincer ,profund emotionata,am simtit nevoia sa impart bucuria cu un personaj pe care il pretuiam.Nu am apucat sa vad decat sumarul si i-am lasat-o la dorinta dsale de a o rasfoi.Dupa un timp..rezonabil,mi-am permis sa o cer."Care carte?"."Aceea despre,de la ,cu dedicatie,etc."."Nu stiu despre ce carte vorbesti"Am incremenit.Peste alt timp rezonabil se spune ca, si-a luat doctoratul cu prima lucrare in domeniu...Pe vremea aceea nu se vorbea despre copiat,plagiat.Cartea mea? A inghitit-o pamantul....Era in secolul trecut....
    • Like 1
  • Am avut un profesor ca dvs. în facultate,supărat pe situația politică se răzbuna pe studenți. Se credea erou, credea că taie răul de la rădăcină. Mulți studenți au renunțat și au plecat din țară la munca de jos. Am ajuns să predau și eu prin firme după ce am terminat facultatea iar unii cursanți au ajuns foarte buni in domeniu. Asta pentru ca mi-am dorit cu adevarat să ii ajut. Spre deosebire de voi, profesori "eroi" care va lăudați ca picați studenții ca și cum asta ar face o lume mai bună. Voi nu construiți caractere, ci doar generatii de frustrați și nemernici.
    • Like 1
    • @ Lupulescu
      Corina check icon
      „Voi nu construiți caractere, ci doar generatii de frustrați și nemernici.” Nu. Frustrați devin, eventual, cei care au trecut cinstit prin facultate învățând mult și se aleg cu puțin. Studenții-hoți lăsați să promoveze vor trăi furând mai departe cu trufie, considerând asta ceva normal și încurajându-i pe cei care fac la fel. Nu comparați situația dvs. cu rigorile învățământului public superior.
      • Like 2
  • Prima greșeală este a coordonatorului, care nu trebuia să aștepte ca lucrarea să-i fie prezentată la final, ci să cunoască evoluția cercetării, modul se structurare a lucrării, pentru a putea interveni la timp și a-l îndruma pe autor în vederea eventualelor corecturi.
    • Like 3
    • @ Gheorghe Moldoveanu
      Corina check icon
      Nu înțelegeți că nu a fost vorba de lucrarea de disertație, ci de un referat parte a unui examen obișnuit? Profesorul e consultat în așa ceva doar în măsura în care îl caută studentul. Și cu siguranță i-a avertizat să nu copieze.
      • Like 0
  • Semnăturile nu sunt false. Ai vorbit despre campaniile Fără Penali. Acele semnături au fost folosite fraudulos pentru înființarea unor partide. Fratele meu din Suedia, nu este afiliat niciunui partid si a vrut in primăvară sa se înscrie pe lista observatorilor electorali pentru diaspora. A dat o declarație ca nu este membru al niciunui partid. Ulterior, a aflat ca era membru al partidului Plus al lui Cioloș in baza semnăturii date in campania Fără Penali.
    Asta e adevărul, oamenii care au intenții bune sunt manevrați din umbră de alții...
    • Like 0
  • De multe ori cand citesc articole de-astea am impresia ca traiesc intr-un stat paralel. Cine isi invata copiii sa faca copy paste ?! Nimeni din cei pe care ii cunosc eu. Sau in liceu ?! Pai fac copiii astia la referate si invata din greu si au note mari la bac. Sunt si cei care nu invata ? desigur. Ca doar n-am fi toti niste genii !!
    Semnaturile candidatilor ?! ca doar nu merge candidatul singur dupa semnaturi !
    Scrieti doar asa sa fie scris, asta da ! Eu una n-as plati un articol atat de superficial.
    • Like 0
  • sa nu uitam ca la doctorate sunt implicati si 3 referenti, iar dupa sustinere mai e o comisie care numeste inca un referent;
    adica multa complicitate la un plagiat!
    si de adaugat ca respectivul profesor va continua sa ... indrume doctoranzi
    in ce priveste conducatorul de doctorat, am subinteles ca fiind direct interesat (activitatea e normata, platita) si cointeresat , de regula, de impricinatul doctorand, putem sa ne dam seama de unde provine orbirea sau dezinteresul privind o lucrare necinstita.
    • Like 2
  • Romania ... doar un mare SIMULATOR statal ... oare . Ceea ce se intampla astazi pe teritoriul sau in spatiul mioritic, nu este altceva decat manifestarea scapata de orice fel de control a Formei fara Fond pe care o descrie Titu Maiorescu ... Un simulator statal condus de serviciile secrete si politia politica, urmasul natural al monolitului ceausisto-comunisto-securist, cu origini foarte puternice in masonerie si regalitate ... un simulator statal care este binecunoscut din regimul ceausist (ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim ... sau in vremuri de rsatriste: Mircea fa-te ca lucrezi ... Romania doar un simulator statal, util unor forte oculte, care folosesc acest simulator pentru cele mai urate si ilegale afaceri ...
    Dumnezeu sa ne ocroteasca ... s-ar putea ca acest simulator sa fie un filtru foarte puternic spre mantuire ...
    • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult