Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De Ziua Națională a României am fost în Viena. O spun cu mândrie și cu rușine în același timp

Christmas in Viena

Foto: Alex Halada / AFP / Profimedia

De Ziua Națională a României am fost în Viena, o spun cu mândrie și rușine în același timp. La fel ca mii de alți români, care au umplut Parndorf, Prater și  Schönbrunn în zilele acestea reci și care au făcut ca foarte mulți din cei prezenți aici să vorbească româna. Nu am auzit în niciun alt loc din străinătate vorbindu-se atât de mult limba română, ca în zilele astea în Viena.

Ce căutau toți acești conaționali acolo, culmea, de ziua națiunii lor?! Ce căutam și eu, firește - puțină distracție, puțină cultură și niscaiva cumpărături. Adică ceva din bucuria iernii.

Târguri de Crăciun în Viena, câteva zeci. Frumos luminate, cu vin cald, cu patinoare, cu copaci cu inimioare și lampioane. Cu trăsuri în care poți bea ceva, cu plimbări în grădinile marilor palate, cu biserici cu șapte altare și câte trei orgi, cu muzee de toate felurile și închipuirile. A și fulguit puțin, cam ca în filmele de Crăciun de pe Diva.

Seara târziu am intrat în Vama Borș, după nici cinci ore de condus civilizat, doar pe autostrăzi. Din păcate, din orașul meu - Oradea - ajung mai repede în alte cinci capitale, decât în București. Dar asta e o supărare, acum e despre bucurie.

Odată ajuns acasă, am comutat în sfârșit pe un post de radio românesc, unde se cântau colinde. Și am înțeles ce mi-a lipsit la Viena.

Noaptea târziu, după ce despachetez și îmi admir puloverul de lână cumpărat din târgul de Crăciun din Viena, deschid Facebook-ul. Aflu că și Gașca Zurli și Florin Piersic erau tot la Viena. Poate nu mi-a lipsit ceva, poate n-am căutat de ajuns.

P.S. Mai aflu din același Facebook că ministrul de Externe al Austriei nu iubește românii, pe care nu îi vrea în Schengen. Treaba lui, cu siguranță românii iubesc Viena. Și asta chiar de Ziua lor Națională, pe care au ales să și-o petreacă în Austria. Și asta ar trebui să o știe și ministrul lor de Externe. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Marius check icon
    Cred ca una peste alta Viena o frumoasa capitala europeana este ca un magnet pentru cei care apreciaza lucrurile bine facute desi pentru ziua nationala ar fi normal sa ti-o petreci acasa si asta din destule motive pe care cred ca ar trebui sa le stie toti.
    • Like 0
  • tampit comentariu, adica pierdere de vreme, care-i concluzia?
    • Like 1
  • Am fost si eu in Viena in aceasta minivacanta dar fara niciun pic de rusine. Am respectat regulile, am lasat bani frumosi acolo si m-am intors cu familia acasa. Desi a fost superb, ma voi gandi de acum inainte de doua ori inainte de a mai merge in Austria.
    • Like 1


Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult