Talpa pusă de Austria în ultimul moment intrării României în Schengen ține, înainte de politică, diplomație sau imigrație, de domeniul absurdului.
Mai întâi, absurdul geografic. România nu are graniță cu Austria. Pentru cei 75.000 de imigranți ilegal care zic ministrul de Interne și cancelarul că au intrat în Austria nu poate fi vinovată România decât dacă aceștia au zburat pe calea aerului de la noi peste Ungaria sau Serbia, după cum arată datele europene Frontex. Atitudinea Austriei diferă net de cea a Olandei, care a dorit să verifice realitatea din România și și-a schimbat poziția. E vorba de un „Așa vrem noi!”, bazat pe nimic ca argumente și fapte, dar pe tema imigrației în bătălia de imagine din politica internă austriacă. Nici nu avem ce să demonstrăm, să încercăm să convingem, căci ni se refuză de plano orice argument.
Apoi, uriaș, absurdul consensual. Să presupunem că nu exista acum decât Europa, nu și Uniunea Europeană. România ar fi avut aprobarea de a beneficia de reglementările de circulație Schengen din partea a 26 de țări, practic, a Europei. Nu vrea Austria? Asta e. Tirurile și persoanele venite din România ar ocoli rămășița imperiului habsburgic și Auf Wiedersehen!...
Însă, pentru că există UE și România este membru de 15 ani, o singură voce, Austria, poate să ne interzică intrarea în condiții Schengen în toată Uniunea Europeană! Greu de imaginat o situație mai nedemocratică. Și ce argument minunat li se oferă astfel suveraniștilor anti UE, putiniștilor!...
Nu știu exact cât rău va face României și Bulgariei neadmiterea în Schengen prin răul plac al guvenului austriac. Dincolo de orice cifre, e vorba de o nedreptate jignitoare, de desconsiderare la adresa românilor. Iar ideea de Uniune Europeană va fi puternic lovită, pe aici, prin Estul „sălbatic”, și nu de rachete rusești...
Context:
