De Ziua Națională a României port „Cravata galbenă”

Cuvinte care erau ale tuturor - drapel, imn, țară, suveran, patriot, unire - au devenit în ultimul an doar ale lor.

Ni s-au furat cuvintele și din ale noastre au devenit doar ale lor. Am trăit un an infernal. Ca țară suntem încă pe margine de prăpastie. Am sentimentul că mai bine se descurcă Ucraina în vreme de război decât noi pe timp de pace.

De Ziua Națională, îmi doresc să ne fie bine tuturor. Dacă ne este bine fiecăruia, îi este bine și țării.

Cum putem sărbători această zi?

...

L-am iubit pe Sergiu Celibidache, de când l-am descoperit. De la micimea vieții mele, vibram la descoperirea măreției vieții lui și îmi spuneam că așa trebuie să fie un om creator, un geniu, un deschizător de drum în artă. În mintea mea, l-am pus lângă Brâncuși. Pasionați și unul, și altul de budism și de filosofie, acești doi mari artiști români mai au ceva în comun. Verticalitate, originalitate, fermitate, unicitate. Și unul, și altul sunt deschizători de drumuri, unul în muzică, altul în sculptură. Brâncuși spunea că a făcut piatra să cânte. Sergiu Celibidache vedea totul ca vibrație, inclusiv pe Dumnezeu.

I-am urmărit interviurile Îmi amintesc bine când l-am văzut prima dată. Era un interviu din 1990. L-am auzit zicând cu vocea lui vibrantă un adevăr care tăia ca bisturiul unui chirurg: „Nu râdeți! Nu râdeți că sunteți cu toții vinovați că ați înlesnit ca o mediocritate fără talent să ajungă să determine evoluția artistică în România. Dar cum ați înghițit, mă!?” Extrapolând aș spune că e un adevăr valabil în orice domeniu al vieții din România de azi.

...

De ziua țării mele port „Cravata galbenă”. Mi-am făcut cadou filmul despre un român genial, care a plecat în lume cu un vis și visul i-a devenit soartă. E motivant să văd o poveste despre un român care a biruit lumea. A vedea filmul este ca o spălare a sufletului de zgura zilelor pe care le trăim.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp