Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De ziua relaxării naționale, am mers la pescuit, însă am avut o mare surpriză

pescar - Foto Carla Nascimento / Alamy / Alamy / Profimedia)

Foto: Carla Nascimento/ Alamy/ Profimedia

Am avut grijă să pun în coșul de rufe hanțele specifice. Anul ăsta am apucat să le port pe baltă de vreo două ori, înainte să vină valul pandemiei. Oricine știe, de la a doua ieșire pe bălți împătimitul intră în rutina mulților ani de viață pescărească, aia cu tradiții, ticuri și superstiții. Și chiar când era să scap de zgura iernii și să-mi ostoiesc dorul de ducă au venit spaima, izolarea și statisticile negre. Știți voi, tabloul ăla de zi cu zi cu evoluția nenorocirilor. 

Eu pun hanțele la spălat, iar soția, când prinde ocazia, mai aruncă din ele. Nu-i de bine, dacă mă-ntrebați pe mine. Tricoul ăla, nădragii ăia pătați și cârpiți, canadiana aia bătrână și vesta cea veche cu enșpe buzunărașe sunt exact componente ale unei „ieșiri echipat așa cum trebuie”. Schimbări pot fi admise, dar numai după analize și necesități, oportunități și renunțări. Și, cum știe toată lumea, renunțările lasă cicatrici pe cuget.

Or, cum ziceam, de două luni, fix de când inițiasem ieșirile de anul ăsta la zburdat, în traiul meu s-a insinuat beleaua de pandemie. Și iată cum a trebuit să schimb frumusețe de mediu ambiant cu verdeață, brize și aer nepoluat cu vederile cadru fix de pe fereastra din sufragerie. 

Sinistrul virus s-a așternut peste toți, nici că s-a mai pomenit un așa consens în restricții, frustrări și speranță că răul trece. Nu-i de ici de colo ca un eveniment, o situație anume să aibă ecou în toate colțurile lumii și să afecteze în așa măsură tot ce presupune societatea umană a momentului. Cu implicații adânci ori superficiale, cu modificări de înțelegere, de adaptare, de comportament, de raportare la un eveniment perturbator. Ici – colo lumea își mai dă cu părerea că unele stări de fapt care păreau beton vor suferi mutații. Eu aș zice că schimbările „de mâine” vor depăși cu mult orice previziuni. Vor dispărea sisteme relaționale comode, se vor remodela șabloanele de comportament și tipare de gândire. Cu siguranță, ne vom așeza existența în tipare noi și o vreme o să fim puțin confuzi.

Am fost cuminte. Mi-am asumat restricțiile și modelul recomandat de comportament, afară și la revenirea în casă. M-am spălat pe mâini, m-am dezinfectat, mi-am reprimat dorul și pornirile afective. N-am pupat, îmbrățișat ori strâns mâna nimănui, chiar dacă ardeam s-o fac de nenumărate ori. Cu spălatul și dezinfecția a fost simplu, cu celelalte să nu credeți c-a fost ușor.

Pe 15 mai, de ziua relaxării naționale, cum era firesc, m-am bucurat de „ieșire”. Ocazie cu care  soția mi-a pus la-ndemână tricou, pantaloni și vestă cu totul noi. La o adică, treacă de la mine, nădragii și sărăcia de tricou. Dar vesta, nenișorule, vesta e însăși piesa de referință a rătăcitului pe bălți. Cum să-i spun soției cât de important e să găsești gută în buzunarul stâng interior, cârlige în buzunărașul drept de la piept și toate cele dosite judicios în cele 12 „adăposturi și coclauri”?! Am fost stingher toată ziua, am căutat plumbii și am dat de cârlige, iar în locul unde țineam șervețele e un buzunar fals. Telefonul e undeva în stânga jos, iar buzunar secret pentru „tezaurul” personal nu mai există. Bulversat, vă dați seama. Colac peste pupăză, de parcă n-ar fi fost destul, nici vorbă de capturi. Am tot stat cu bățu-n mână, așteptând dansul plutei. N-a fost chip, peștii fie dormeau, fie în cele două luni de huzur în care au zburdat fără frică din stuf în mal și din mal spre aiurea s-au școlit și ignoră bunătate de momeală.

Vă spun eu, prea multe schimbări pe unitatea de timp. Trag nădejde să rămân întreg, musai să muncesc la croit trai cu repere noi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult