Dead man walking

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Americanii i-ar spune azi „Dead man walking!”* pe drumul din celula lui de la Palatul Victoria, până la sala de plen din Palatul Parlamentului unde în câteva ore se va săvârși ceremonialul execuției prin moțiune de cenzură.

Florin Cîțu este nu doar victima sigură a aritmeticii parlamentare (sunt anunțate 280 de voturi pentru demitere, față de cele 234 necesare), ci și a propriei autosuficiențe. Nici măcar cu 24 de ore înainte de momentul moțiunii nu a putut privi cu luciditate realitatea în ochi, sperând probabil că mâna nevăzută a sistemului îl va salva in extremis.

Nu știu dacă președintele Iohannis va forța - așa cum spun „scenariile” din PNL - o nouă nominalizare a lui Florin Cîțu, după demiterea acestuia de către Parlament, dar știu că premierul a ajuns o carcasă goală. Epuizat politic, uzat moral, Florin Cîțu este politicianul cu cea mai rapidă rată de degradare văzută de mine pe scena internă. În câteva luni, dl. Cîțu și-a autosabotat guvernarea, și-a consumat capitalul de încredere și s-a prăbușit, dimpreună cu partidul, în sondaje. De vină nu este doar uzura inerentă care apare atunci când guvernezi într-o perioadă de criză, ci, mai ales, stilul omului. Din păcate, adevărul e că premierul Cîțu este un fanfaron.

Mărturisesc că l-am suspectat pe dl. Cîțu de bună credință și de bune intenții la începutul mandatului său. Părea un politician de tip nou, școlit în America, cu o carieră solidă în piața privată. Libertarianismul lui mi se părea binevenit într-o țară ca suferă de etatism. Prin Cîțu venise și vremea cetățenilor, a inițiativei private, a antreprenoriatului, a libertăților individuale, a liberalismului economic să-și facă loc în discursul public. Puteam să vorbim, în fine, mai mult de oameni decât de stat. Puteam să punem cetățenii în fața sistemului. Prin oraș apăruseră graffiti-uri cu „Cîțu salvează economia”. Curând, premierul a renunțat la costum și cravată, apărând în jeanși și geacă de piele, ca un semn al noului „stil” de a face politică.

Premierul părea dintr-o altă specie. Doar părea.

În realitate, dl. Cîțu plutea. N-avea aderență la nimic, nici la guvernare, nici la economie, nici la pandemie, și - cel mai grav - nici la oameni. Povestea lui marcată obsesiv cu hashtagul #româniitrebuiesăștie imagina o Românie de basm, în care nu exista nici durere, nici întristare, nici suspin. Pe măsură ce situația economică, sanitară și socială se degrada în țară, dl. Cîțu devenea din ce în ce mai imponderabil, până când a început să zboare de-a dreptul întruchipat într-un Superman suferind de criza vârstei mijlocii. Cu cât pentru români viața devenea mai grea, cu atât dl. Cîțu devenea mai… high. Când medicii l-au tras de mânecă, avertizându-l că vine valul patru și ne va prinde nepregătiți, dl. Cîțu a declarat pandemia învinsă, motiv pentru o mare relaxare națională. Nimeni n-a mai găsit vreo motivație să se vaccineze, dacă însuși premierul declara războiul terminat. Așa am rămas la doar 30 la sută rată de vaccinare, când toată Europa a turat motoarele ca să ajungă la 75-80 la sută. Când România avea nevoie ca de oxigen de o guvernare stabilă, care să treacă țara prin pandemie, dl. Cîțu a declanșat și întreținut o criză politică absurdă, care i-a developat alte trăsături de caracter. Din anii de corporatism, dl. Cîțu trebuie să fi admirat în secret tipul de manager care taie și spânzură, dotat cu așa numitul „killer instinct”, care dispune arbitrar și concediază fără regrete, care nu se consultă cu nimeni și socotește oamenii simple cifre în niște Excell-uri. Mișu Negrițoiu, fostul șef al dlui Cîțu de la banca la care acesta a lucrat înainte să fie îndepărtat, îl descrie ca pe un sociopat din categoria șefilor-Dumnezei: „un mic satrap, foarte învechit”, care „nu știe să lucreze în echipă” și care „crede că poate să facă orice”. Când i se cerea maturitate, înțelepciune și responsabilitate, premierul României a apăsat pe accelerația războiului politic, precum un dependent de adrenalină. Ca un gambler, a mers în permanență la rupere, la risc, la totul sau nimic. Există o mare probabilitate ca azi dl. Cîțu să se aleagă cu nimicul, dar nici măcar perspectiva ejectării lui de la Palatul Victoria nu-l face să aibă un moment de igienică întoarcere spre sine. Niciun regret, nicio părere de rău, niciun reproș, dl. Cîțu este perfect. În acest timp, din Olimpul său, mai mult ca perfectul de la Cotroceni decretează că statul român a eșuat să-i mai protejeze pe muritorii de rând.

* „Dead man walking” este expresia care-i însoțește pe condamnații la moarte din Statele Unite, pe culoarul dinspre celulă spre locul execuției.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp