Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Deficit cronic: 40% dintre firmele românești nu mai găsesc angajați. Cine mai muncește în România?

munca

Se vorbește mult în ultima perioadă despre imigrație. De departe cea mai interesantă analiză pe această temă o găsiți în cel mai recent Raport asupra Inflației al BNR, într-o casetă dedicată pieței muncii.

Concluzia principală este că România are un deficit de forță de muncă (adică o ofertă insuficientă sau nepotrivită față de nevoile/cerințele posturilor) persistent și mai sever decât media UE. Fenomenul se vede în sondaje și în indicatorii de tensionare ai pieței muncii: 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă. 

Acest deficit lovește atât la bază, cât și la vârf: cel mai acut se manifestă la ocupații cu competențe elementare, dar persistă și în IT&C, științe, inginerie și sănătate.

Paradoxal, piața muncii este, în același timp, relativ tensionată (cu deficit de forță de muncă), dar și dispune de rezerve importante. Asta pentru că avem una dintre cele mai mici rate de participare a forței de muncă din UE (deci oameni care ar putea, dar, cel puțin formal, nu muncesc, mai ales în rândul tinerilor, al femeilor și al minorității rome) și una dintre cele mai mari rate ale tinerilor care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ și nici nu participă la activități de formare profesională.

Demografia nu ne este favorabilă: ponderea persoanelor vârstnice a urcat la 20% în 2024 (față de 16% în 2013), vârsta mediană este aproape 44 de ani (era 40,5 ani în 2013), iar populația totală e proiectată să scadă cu aproape 10% până în 2035. Surprinzător, nu întinerim. Iar îmbătrânirea populației influențează în mod direct oferta de forță de muncă disponibilă pe termen mediu și lung.

Revenind la migrație, după mai bine de două decenii de migrație net negativă, România a trecut pe plus în 2022–2023. Asta nu înseamnă că toți românii s-au întors acasă sau că au încetat să mai plece, dar fenomenul s-a temperat, au început să mai și revină acasă. În medie, au emigrat (plecat) peste 200.000 de persoane anual în ultimii 10 ani. Dar, în 2023, România a avut circa 324.000 imigranți (persoane sosite). Două mecanisme au contribuit: majorarea și menținerea din 2022 a contingentului anual de lucrători non-UE la 100.000 și revenirea unei părți a diasporei după pandemie.

Așadar, numărul imigranților a crescut în special datorită lucrătorilor proveniți din Nepal, Sri Lanka, Vietnam și alte state non-UE (în general, muncitori necalificați care aparțin țărilor în curs de dezvoltare sau cei plecați din Ucraina) și mai puțin din UE, în timp ce emigrarea îi privește adesea pe lucrătorii calificați.

Migrația net pozitivă este o corecție de piață utilă (apare când cererea de muncă e ridicată, iar salariile și condițiie de trai sunt atractive), dar se putea și mai bine. Ideal era să putem reține muncitorii calificați, susținând productivitatea, însă chiar și așa cum este, migrația net pozitivă este de preferat migrației net negative.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnul Cristian Popa citează o constatare statistică. 40 % din corporații semnalează deficit de forță de muncă...Semnalează deficit în inginerie și IT și constată intrări de forță de muncă din Asia. Probabil INSul nu i-a măsurat și câți oameni trecuți de 50 de ani mai sunt angajați de ale 40 % companii constatatoare de deficit de forță de muncă. Evident, trăim într-o țară condusă de proastele alea care-și smulgeau părul din cap holbându-se la drobul de sare care întrunea posibilitatea de a cădea și a sparge capul copilului, omorându-l... Articolul este o înșirare de constatări, fără să propună soluții. Chestii tehnice monșer!
    • Like 1
  • Mihai check icon
    Nu văd la ce altceva ar trebui să ne așteptăm atât timp cât avem printre cele mai mici salarii din UE, în privat mă refer.
    • Like 2
  • Efectul pervers a unei protectii sociale fara gandire
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
sound-bars icon