Foto Inquam Photos / Octav Ganea
Criza Covid-19 pare că este destul de democratică, împărțind cortegiul de nenorociri peste tot aproximativ la fel. Majoritatea statelor sunt afectate, efectul pandemic fiind în acest moment la un maxim istoric al ultimilor 100 de ani.
Dar la o privire mai atentă, diferențele încep să apară. Există o ierarhie între țări în ceea ce privește capacitatea de a face față efectelor acestei pandemii. Iar unul dintre efectele primordiale este cel economic.
Jocul ierarhiilor globale
Orice societate permite, uneori chiar incită, existența unor ierarhii: sociale, politice, religioase, economice. În viața materială, care corespunde cu baza relațiilor economice, tipul de ierarhie care s-a constituit încă din cele mai vechi timpuri a avut la bază modul simplu de producție și consum organizat în lumea satului, cu relațiile de schimb aferente, organizate în piețe locale și târguri. Deasupra acestei relații au apărut orașele, unde primii artizani au încept să vândă produsele într-un circuit economic mai rapid; deasupra acestui nivel s-au dezvoltat marii neguțători și comercianți care au complexificat relațiile economice bazate pe piața liberă prin crearea marilor lanțuri de schimburi mondiale, bazate pe eficientizarea proceselor de producție; asta a stat la baza dezvoltării rapide a civilizației materiale umane după secolul 18.
Acest tip de ierarhie s-a transmis într-o ierarhie a statelor, prinse în materia interstițială a geopoliticii mondiale, care s-au dezvoltat inegal în funcție de avantajele comparative și de modul insitutuțional la care au recurs.
Odată cu globalizarea acelerată intervenită după accederea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului, aceste ierarhii s-au coagulat în centre de producție și consum, pe măsură ce vechile centre manufacturiere lăsau loc Asiei și Americii de Sud pentru a se dezvolta pe seama serviciilor (SUA și Marea Britanie) și a prelua volumul mare de consum la nivel global. În funcție de rețeaua de alianțe globale, aceste relații creează o inegalitate marcantă în capacitatea fiecărei tări de a răspunde unor crize precum cea actuală.
Să luăm exemplul României. Integrată în Uniunea Europeană și NATO, România beneficiază de o poziție geopolitică privilegiată, în raport sa spunem cu Tanzania, iar în vremuri normale această poziție este suficientă pentru dezvoltare și asigurarea unui nivel de trai crescut și în creștere.
Dar atunci când vremurile nu sunt normale, lucrurile se schimbă radical. Ierarhia statelor intervine puternic și duce către o izolare de facto, ca urmare a tipului de criză prezentă, în care miscările populației sunt restricționate fizic și odată cu ele și schimburile între tări.
Asta face ca țări aflate pe niveluri intermediare ale ierahiei mondiale să aibă rapid de suferit în funcție de nivelul fiecăreia de “muniție”. Tările în dezvoltare care au un nivel redus al datoriei, o poziție comercială pozitivă și rezerve în valute forte se descurcă mai bine pentru a face fată crizei economice actuale, fată de țările care au deficit bugetar, deficit de cont curent și o monedă care nu are apetență internațională.
România a fost prinsă în această criză cu câteva puncte slabe:
- un deficit bugetar în creștere
- o creștere economică inflaționistă și bazată pe consum din import
- un trend de depreciere al monedei naționale care a început cu cel puțin 6 luni înainte de criza Covid-19
- un deficit comercial, adică importuri mai mari decât exporturi, care în condiții normale este finanțat de intrări de capital străin, dar în condiții de criză nu mai poate fi finanțat în aceleași condiții.
România are și câteva puncte forte în acest context:
- rezerve internaționale de aproape 40 de miliarde de dolari
- o datorie publică care se menține la aproximativ 40% din PIB și care are o structură orientată pe euro (80% din datoria externă) și orientată pe piața internă (peste 55% din totalul datoriei).
Aceste echilibre însă nu sunt suficiențe pentru a face față pe termen mediu acestei crize, în condițiile în care economia locală s-a stopat, încasările statului din taxe și impozite s-au redus drastic, cheltuielile bugetare impuse prin lege merg înainte cu plăți către pensii speciale și creșteri de salarii în mediul public și sursa împrumuturilor din afară a început să se diminueze rapid. Revenind la ierarhia de care vorbeam, în situație de criză generală, capitalurile tind să plece rapid spre investiții sigure, iar cele mai sigure investiții în acest moment sunt dolarul american și obligațiunile țărilor vestice, mai ales Germania. Țările emergente, printre care și România, se află acum în situația critică de a vedea cum o importantă sursă de finanțare fuge efectiv atât din zona de obligațiuni guvernamentale, cât și din capitalul societăților străine împlântate în aceste țări; principalele volume au afectat țările dependențe de petrol, însă toate țările emergente au cunoscut ieșiri rapide în această perioadă.
Aceste realități pot fi foarte periculoase pentru România, pentru că apare de asemenea efectul de competiție cu alte țări în dezvoltare pentru a accesa diferitele surse de finanțare disponibile în monedă forte. Țări cu o economie mai puternică și cu un rating mai bun pot chiar accesa liniile de swap de la Federal Reserve, cu costuri mici însă sursele pentru România sunt din ce în ce mai rare: cea mai importantă sursă este Uniunea Europeană, și pachetul de ajutoare votat de curând include sume pentru țările din zona non-euro, însă nu se știu exact condițiile, nivelul și capacitatea reală de acordare; altă sursă este linia de swap pe care BNR o are cu Banca Centrală Europeană, însă în condițiile deprecierii rapide a monedei raționale această linie costă și poate avea margin call-uri importante; FMI este o altă soluție, însă cererile care au ajuns deja la instituția multilaterală însumează peste 90 de țări care se bat pe niște împrumuturi care se pot dovedi insuficiente.
Măsurile luate până acum au fost cele clasice: BNR a intervenit printr-o reducere a ratei de dobândă pe termen scurt și prin redeschiderea operațiilor repo cu băncile comerciale pentru a pune la dispoziția acestora rezervele necesare, iar guvernul a acordat o serie de garanții pentru amânarea ratelor la plată, punerea în practică a șomajului parțial și ajutoare pentru companiile mici și mijlocii.
Pentru a avea însă o șansă reală de a trece cu bine prin această criză, aceste măsuri nu vor fi suficiențe decât pe termen foarte scurt; orice încercare de creștere a deficitului pe lei va devaloriza leul la un nivel care va duce la un rating de țară în scădere drastică și înghețarea investițiilor străine; împrumuturile externe vor conține anagajamente foarte drastice care nu vor fi pe placul unui guvern populist, iar secarea bilanțului firmelor multinaționale de capital scurs în exterior va fi cu greu înlocuită mai târziu.
Șansa vine din poziționarea României într-o zonă strategică, care va atrage un ajutor esențial din partea aliaților, după ce aceștia vor depăși criza sanitară inițială și de la capacitatea de adaptare a antreprenorilor locali la noua economie: mai multă digitalizare, căutarea unor contracte în extern pentru a oferi servicii digitale, munca la distanță și atragerea de investiții din fondurile private.
Totul însă se întâmplă cu o asemenea viteză încât e foarte greu de dat un pronostic; ceea ce contează pe termen foarte scurt, atât pentru România cât și pentru fiecare dintre locuitori, este de a ține câteva luni bune cu venituri substanțial reduse.
În nivelul de ierarhie globală în care ne aflăm, lupta noastră este una de supraviețuire. Dar poate fi câștigată.
Am un mic anunț de făcut: am început lucrul la o carte, un proiect personal care a fost accelerat de actuala criză și de multitudinea de întrebări aparent fără răspunsuri și soluții clare. Cartea va fi despre noua realitate economică globală după pandemie, locul României în ea și cum fiecare dintre noi se poate adapta pentru a-și (re)construi un capital uman și financiar adaptat.
Articol preluat de pe notamarginala.substack.com
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.