Din punct de vedere psihosocial, spune profesorul Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, democrația se bazează pe trei valori fundamentale: încrederea, adevărul și cooperarea pe baza unui set comun de norme și legi. De-a lungul serii petrecute la Ateneul Român, la evenimentul Unfinished Democracy organizat de fundațiile Eidos și “Democracy and Culture”, domnul profesorul ne-a repetat de cel puțin trei ori aceste principii, poate cu speranța că în al 33-lea ceas de la primele alegeri libere vom reflecta și vom înțelege de ce suntem o democrație neterminată.
Încredere am avut, mai ales părinții noștri, convinși că au răsturnat o dată pentru totdeauna dictatura imposturii și a minciunii, corupția, violența, foamea și disprețul nomenclaturii. Adevăr am căutat, la noii apostoli ai democrației care foarte curând au devenit pescari de oameni-votanți și de noi privilegii. Cooperarea ne-a lipsit cu desăvârșire, iar această slăbiciune a noastră, cultivată temeinic în comunism, a devenit parte din eul național, fiind primul lucru pe care-l învață străinii despre noi, după cum îmi mărturisea anii trecuți un partener de dialog dintr-o ambasadă. Nici cu setul comun de norme nu am stat prea bine, pentru că nu doar leii s-au devalorizat după Revoluție, ci și multe dintre principiile care ne legitimaseră acea brumă de demnitate și decență care ne-a salvat de la extincția morală. Dincolo de toată propaganda anticapitalistă, dacă nu am fi aderat la structuri occidentale, astăzi ne-am duce luptele într-un Est mult mai sălbatic, dezbinat, intolerant și naționalist.
Suntem „neterminați“ pentru că nu reușim să cooperăm în stabilirea și susținerea fermă a priorităților mari: Justiția, Educația, Sănătatea, Dezvoltarea pe sectoare prioritare, care să ne diferențieze ca țară, să ne creeze notorietate și prestigiu adevărat, să ne câștige respect și recunoaștere internațională. Suntem „neterminați“ pentru că n-am avut un început curat și sincer de libertate. Suntem „neterminați“ pentru că ne informăm prost și pe apucate, din surse care ne întețesc furiile și ne țin prizonieri în viduri de perspective, sponsorizate fără discernământ de companii mari și branduri puternice.
Terminate ne sunt însă așteptările și speranțele, resursele de răbdare și rezistență la frustrare, după cum confirmă sondajul realizat de AtlasIntel pentru Unfinished Democracy, care poate fi consultat pe pagina evenimentului.
Starea generală a democrației în România este în puncte esențiale nefericită, ca să folosesc un termen cu o vagă notă de optimist: 54% dintre respondenți consideră că NU trăiesc într-un sistem democratic și peste 44% dintre români se declară complet nesatisfăcuți de modul în care funcționează democrația. Peste 90% dintre participanții la acest sondaj cred că sistemul educațional românesc nu pregătește bine sau nu pregătește deloc cetățenii să participe sau să contribuie la susținerea democrației.
Iar cu siguranță cea mai mare înfrângere este procentul românilor care cred că politicienilor și oficialilor guvernamentali NU le pasă de problemele și opiniile oamenilor de rând: 91.6%. Și aici ajungem la ruptura uriașă dintre Piața Victoriei și cea din Fundu’ Moldovei, dintre Palatul Parlamentului și Căminul cultural de la Cocoșești, dintre Cotroceni și Mierleștii de Sus.
La eveniment, Kimberley Motley, unul dintre cei mai respectați avocați internaționali pentru drepturile omului și drepturile civile, a legat evoluția democrației de abilitatea factorilor de decizie de a asculta mai mult și a vorbi mai puțin. În democrație, puterea este a poporului, pe care trebuie să-l asculți și să-l înțelegi, înainte de a-i determina viitorul și evoluția. Logica ei a fost simplă, dar foarte elocventă: „Există un motiv pentru care avem două urechi și doar o gură.“ Străbătând lumea în numele legii, din Uganda, în Bolivia și Afganistan, Kimberley a observat pretutindeni diviziunea dintre cei care vorbesc și decid și cei nevoiți să asculte și să suporte consecințele deciziilor.
Într-adevăr, nu ai nevoie de un doctorat în științe politice ca să înțelegi că ascensiunea populismului și a naționalismului este strâns legată de abilitățile de comunicare ale acestor curente: capacitatea de a asculta, de a capta dorințele, aspirațiile și temerile populației, de a crea linii narative, stări conflictuale și mesaje în acord cu sentimentele omului de rând, manipulând emoții și instincte primare de conservare. În lumea voturilor, irelevanța se plătește scump și adevărul nu mai este demult la mijloc, ci deviază periculos spre extreme. În același timp, limbajul legal tot mai criptic și impersonal desparte omul de statul de drept, încrederea și dreptatea devin noțiuni relative, iar cooperarea este înlocuită treptat cu izolarea primejdioasă în dictatura propriilor păreri. Democrația este neterminată pentru că oamenii care aleg responsabil și decid rațional, în funcție de strategii sustenabile pe termen lung, au din ce în ce mai puțină putere. Vestea bună este că peste 93% din români consideră că dezvoltarea democrației este importantă pentru bunăstarea lor. După 33 de ani de la primele alegeri libere, suntem ca într-un sit arheologic în care săpăm după sensul democrației noastre, cercetându-i greșelile de la început și încercând să-i restaurăm potențialul și valorile primordiale: încrederea, adevărul, cooperarea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.