Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Deschid aplicația de ride-sharing și văd că noul timp estimat al sosirii mașinii ajunsese la.... 59 de minute. Sun imediat șoferul

Ridesharing

Zilele trecute am comandat o mașină printr-una dintre aplicațiile cunoscute de ride-sharing de la noi. Timpul inițial estimat era de 7 minute; trecuseră deja 10 minute, eu eram pregătit să cobor și nu înțelegeam ce se întâmplă, de ce nu mai ajunge mașina și de ce nu primesc niciun semn.

Deschid din nou aplicația și văd că noul timp estimat ajunsese la.... 59 de minute. Sun imediat șoferul, ca să aflu că e cu un alt client, care a schimbat ruta și că din cauza asta nu poate ajunge mai devreme și nici nu poate anula comanda, astfel încât să pot chema o altă cursă; fără scuze, fără vreo tresărire legată de situația în care fusesem pus. Nu era prima dată când mi se întâmpla acest lucru cu aplicația de ride-sharing pe care o folosesc adesea. 

Să recunoști că ai greșit este esențial pentru a putea îmbunătăți calitatea propriilor produse sau servicii. De multe ori însă este un gest prost înțeles. Deși ar trebui să fie un act firesc, de bun simț, mulți îl privesc ca pe o slăbiciune. El ascunde o teamă în fața greșelii, care ne aduce aminte de momentele în care eram pedepsiți când eram mici.

Poate că alții îl folosesc ca dirty trick, în speranța că, dacă nu recunosc greșeala și o consideră doar un comportament nevinovat, celălalt nu se va prinde de ea, spunându-și în subsidiar – „dacă se va supăra clientul și se va duce în altă parte?”

Alții pur și simplu nu vor să își asume „costurile” care vin la pachet cu greșeala asumată.

Indiferent despre care sunt motivațiile din spatele acestui tipar de gândire și comportament, eu sunt de părere că efectul recunoașterii greșelii e exact opusul. Pe de o parte, te poate apropia mult mai tare de clientul tău, pentru că te vulnerabilizează, îi arată celuilalt că și tu ești om, nu ești doar o mașină; greșești, e normal.

Pe de altă parte, dacă nu te uiți bine la greșeala ta, ratezi o șansă foarte bună pentru învățare. Până la urmă, orice produs sau serviciu este perfectibil. Absolut orice pe lumea asta a evoluat în timp, nu a rămas la fel, iar asta se întâmplă numai dacă ești deschis la (ba chiar cauți) feedback – iar feedbackul nu este întotdeauna sau de la bun început numai pozitiv. Deși e cel mai dificil de „înghițit”, din feedback-ul negativ înveți cel mai mult, dacă e să fim onești până la capăt.

Din acest motiv, atitudinea de tipul „nu este vina mea” sau „mie nu mi se întâmplă asta” nu ajută pe nimeni. E mai bine să recunoști decât să bagi sub preș și să speri că celălalt nu o să observe.

Greșeala se poate întâmpla oricui. Mai ales când vrei să inovezi, te poți lovi de nenumărate încercări nereușite până obții ceea ce-ți dorești. Știți foarte bine povestea lui Edison, despre cele 1.000 de încercări nereușite în procesul de invenție a becului cu filament. Ea ar fi putut fi privită ca o poveste despre eșec, dar este în schimb o poveste despre toate lucrurile învățate până la rezultatul final: ”I have not failed. I've just found 1.000 ways that won't work”.

Văd asta des și în acordurile de negociere pe care s-a bătut palma. E posibil ca lucrurile să nu iasă cu exacitate așa cum s-a stabilit de la bun început. E mai constructiv să vii și să spui deschis ce s-a întâmplat decât să ascunzi, neasumându-ți.

Atitudinea asta face cu mult mai mult rău și îți afectează relația pe termen lung.

Cum ar fi dacă celălalt – client, partener, investitor etc. – să te vadă ca pe un om înainte să fii o funcție într-o companie? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ada check icon
    A cere scuze si a vorbi frumos este o dovada de maturitate.Este vulnerabilitate dar este si ocazie sa il intelegi pe celalalt si mai ales el pe tine.
    Dar poporul roman nu prea are cei 7 ani de acasa.
    • Like 0
  • Șoferul nu are nici o vină, așa funcționează aplicația, comanda vine,, servită " iar șoferul e obligat să o accepte chiar dacă nu o poate onora în timp util dar mai bine scriem un text ridicol plin de englezisme fine în loc să ne informăm cum funcționează sistemul. Să-și ceară scuze șoferul ? Nu are nici o vină, el e doar un biet supus într-un sistem ,, inovator ". Un articol scris de un finutz superficial dar revoltat senin fără însă a face nici cel mai mic efort intelectual (doar e intelectual și încă unul englezit finutz) să înțeleagă cauza reală a problemei. Dacă genul asta de individ reprezintă alternativă ,, aia bună" am sfeclit-o, pentru că pentru unul ca ăsta în orice situație vinovat va fi ,, șoferul" , el neavând capacitatea să observe adevărata cauză într-o situație de disfuncționalitate. Doamne Ajută !
    • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      BRene check icon
      Nu este adevarat. Soferul alege sa ia optiunea (care este alegerea lui, nu e impusa) cursa dupa cursa in felul asta inseland clientii la timp pentru a obtine el un trafic fluent. O magarie de tip taximetrist. Daca nu cunosti aplicatia si spui ca soferul nu are vreo vina, se pare ca esti si tu ori sofer ori de la firma respectiva.
      • Like 1
  • Ca de obicei, depinde cât ești de departe de limita „inaniției”, dacă vreți.
    Sigur că...în lumea ideală...onoare...termen lung...respect.
    În lumea asta, dacă acceptând o greșeală, faci foamea o săptămână, vasta majoritate, vă provoc să -mi demonstrați contrariul cu ce „mulțime” doriți dumneavoastră, va alege să nu asume greșeala.
    Ride-sharul dumneavoastră nu depinde, oricât ați dori-o, de opinia dumneavoastră și acțiunile consecință.
    Este exact ca economia de piață, regulile ei spun că dacă nu găsești oameni calificați, plătești din ce în ce mai mult pentru a-i avea.
    Viața în capitalism demonstrează practic de peste 20 de ani că așa ceva nu se întâmplă.
    Algeți, deci, alt ride. Poate vă va fi mai bine. Sau poate nu.
    • Like 0
  • ion check icon
    am retinut bunul nivel de engleza al autorului :ride-sharing ,dirty trick,feedback-ul,I have not failed. I've just found 1.000 ways that won't work”......si imposibilitatea lui de a gasi traducerea adecvata in frumoasa limba romana !!!!!
    • Like 2
    • @ ion
      Ca de obicei reții ce-ți convine pentru a putea minimaliza.
      • Like 3
    • @ ion
      Totusi, ce legatura are cu tema articolui?
      • Like 1
    • @ Mihai Achim
      Are, e tipic romglezitului gol. Nu pricepe nimic dar o arde superior în romgleză mimând priceperea finutză.
      • Like 0
    • @ Zugravu Mircea
      ion check icon
      daca am fost un pic rautacios, ma scuz ..... articolul nu e rau pe fond !
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult