Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Despre inegalități și valoarea notelor în sistemul românesc de învățământ. O analiză a rezultatelor de la evaluarea națională din 2017

Un document recent al Comisiei Europene atrăgea atenția asupra faptului că în România „accesul la educația de masă de calitate este o provocare în special pentru elevii din mediul rural”, aceștia fiind nevoiți să învețe în școli ce punctează „sub școlile urbane în ceea ce privește toți indicatorii de performanță” și suferind de o rată ridicată a părăsirii timpurii a școlii. Drept urmare, elevii din rural obțin rezultate mai slabe la evaluarea națională decât elevii din mediul urban.

Cât de mare este însă această discrepanță urban-rural și cum se manifestă? Pentru a oferi niște răspunsuri actuale la această întrebare am analizat două aspecte esențiale ale rezultatelor obținute la matematică de cei circa 140000 de elevi români care au participat la evaluarea națională din acest an: (1) diferențele observate în distribuția rezultatelor; (2) relația dintre media notelor primite pe parcursul gimnaziului și nota obținută la evaluarea națională. Aceste analize sunt decupate dintr-un proiect personal mult mai larg și de durată, al cărui scop principal este să construiască reprezentări vizuale relevante și accesibile ale principalelor provocări cu care se confruntă sistemul nostru de învățământ.    

Pentru început, prezint un grafic tip violin (Figura 1) care oferă informații atât despre valorile medii (punctele negre) cât și despre distribuția rezultatelor pe diviziunea rural-urban (cele două figuri sunt împărțite în 10 părți egale și ne permit să vizualizăm zonele cu frecvență mai ridicată sau mai scăzută). Astfel, putem observa că în mediul urban circa 75% dintre elevi obțin note mai mari de 5, pe când în mediul rural doar 49,6% reușesc acest lucru. Mai mult, dacă la nivel urban 20% dintre elevi iau note mai mari sau egale cu 9, în mediul rural doar 5% ating acest nivel de performanță, pe când în privința notelor sub 3 situația se prezintă exact invers!  

Figura 1. Discrepanța dintre mediul rural și cel urban în distribuția notelor obținute la matematică la evaluarea națională din 2017.

Această imagine de ansamblu este dublată și completată de Figura 2, unde, cu ajutorul unei vizualizări tip heatmap, putem observa contrastul dintre urban și rural pentru fiecare județ în parte. Axa verticală reprezintă județele (plus capitala, în mediul urban), axa orizontală notele obținute la matematică, categorizate în intervale de 0,5 puncte, iar culorile reprezintă procentajele de elevi care obțin note situate în intervalele respective. De exemplu, în municipiul București culoarea verde arata că 20-30% dintre elevii care au studiat în școli bucureștene au luat la matematică note situate în intervalul 9.5-10. Discrepanța dintre mediul urban și mediul rural este evidentă și în acest caz. Cu puține excepții, în mediul urban observăm o distribuție ce are un nucleu mai consistent în zonele cu medii mari și care se disipează treptat înspre zona notelor mici. Dimpotrivă, harta mediului rural ne arată că în nici un județ nu se înregistrează procentaje mai mari de 10% la intervalele cu note peste 8 și că în aproape toate județele avem aglomerări mult mai ridicate decât în mediul urban în zona notelor sub 5.

Figura 2. Distribuția pe județe, în funcție de rezidență, a notelor obținute la matematică la evaluarea națională din 2017.

Însă problemele din mediu rural nu se termină aici. Un alt factor esențial, care nu a fost încă analizat și discutat la noi, este dat de valoarea informativă a notelor obținute în clasele V-VIII. În principiu, notele pe care copiii le primesc la școală ar trebui să reflecte cu acuratețe rezultatele învățării și să ofere feedback-ul necesar unei ajustări pozitive a traseului educațional al elevilor. Cu alte cuvinte, ne-am aștepta ca notele obținute la evaluarea națională se fie apropiate de media generală din gimnaziu. Așteptarea aceasta este întărită și de faptul că evaluarea națională este, prin definiție, non-elitistă. În Anexa 2 la ordinul MECTS. nr. 4801/ 31.08.2010 se precizează clar că subiectele pentru evaluarea națională se elaborează astfel încât „să aibă un nivel mediu de dificultate” (Art. 15, pct. 1 lit. b).

Din păcate, analiza datelor dezvăluie o altă realitate. Pentru a reda cât mai clar și intuitiv starea de fapt, în Figurile 3 și 4 am apelat la o metodă de vizualizare tip matrix bubble, în care axa X reprezintă media generală grupată pe intervale de un punct, axa Y reprezintă notele obținute la matematica la evaluarea națională, grupate pe același intervale, plus cel al notelor sub 5, iar cercurile ne arată, în procente, notele obținute de elevi la capacitate în funcție de media generală din gimnaziu.

Aceste vizualizări ne dezvăluie o situație tristă. Atât în mediul urban cât și în mediul rural, aproape toți elevii cu medii generale  între 5 și 7 au luat sub 5 la  evaluarea națională. Diferențele dintre rural și urban devin însă vizibile pe măsură ce crește media generală din gimnaziu: în mediul rural peste jumătate dintre elevii cu medii generale între 8 și 9 nu reușesc să obțină peste 5 la evaluarea națională, pe când în mediul urban acest procent este de aproximativ două ori mai mic; în mediu rural o notă de 5 este prea mult chiar și pentru 10% dintre elevii cu medii generale între 9 și 10, pe când în mediul urban procentul este de cinci ori mai redus.

Figura 3. Relația dintre media generală și notele de la capacitate în mediul rural

Figura 4. Relația dintre media generală și notele de la capacitate în mediul urban

În contrapondere, asta înseamnă că extrem de puțini elevi obțin la evaluarea națională note care să fie cel puțin egale cu mediile lor generale din gimnaziu. De exemplu, în mediul rural doar 1% dintre elevii cu medii generale între 7 și 8 obțin la evaluarea națională note cel puțin egale cu aceste medii; procentul este de 2,6% în rândurile celor cu medii între 8 și 9 și de 15,9% la cei cu medii peste 9. La elevii din mediul urban lucrurile se prezintă mai bine, procentajele corespunzătoare fiind de 5,5% pentru cei cu medii în intervalul 7-8, 14,2% pentru intervalul 8-9 și 45% pentru intervalul 9-10. Deci chiar și în cea mai fericită situație, cea a elevilor care învață în mediul urban și au medii generale în gimnaziu între 9 și 10, peste jumătate dintre aceștia obțin note sub 9 la evaluarea națională la matematică.

Pe scurt, nu doar că avem diferențe substanțiale de performanță la evaluarea națională la matematică în funcție de locația școlii, dar unul dintre principalele instrumente care ar trebui să informeze elevii și părinții cu privire la șansele lor la anumite niveluri de performanță funcționează prost, mai ales în mediul rural. Aici, de pildă, din 18884 de părinți cu copii cu medii generale între 8 și 9, un număr de 9951, adică peste jumătate, au fost nevoiți să constate că odraslele lor au luat sub 5 la matematică la evaluarea națională. Expresia „false așteptări” cunoaște în acest caz o întrupare dureroasă, fiind rodul tragic al unei absurde scenete a normalității pe care o jucăm, complice, atât părinți cât și profesori. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Liviu check icon
    Sistemele din afară sunt reglate de PSIHOLOGI pentru că baza educaţiei e PSIHOLOGICĂ. Nu întâmplător cea mai importantă felie din pregătirea profesorilor este ocupată de PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI. Necazul e că aceste principii nu prea se regăsesc în sistem.
    • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      E si normal sa fie gandite de profesori. De unde rezulta ca acele principii nu sunt deja respectate?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Principiile fără experienţă didactică sunt nule.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Un profesor care nu a predat la gimnaziala dar a predat la facultate nu e apt sa faca subiecte de evaluare nationala, ziceti dvs. si amicul dvs. OK. Pe acelasi principiu, nici psihologul nu e apt sa faca subiecte sau programa, nu? Ca nici psihologul nu are experienta de predare la gimnaziu. Daca luam matematica de exemplu, macar profesorul universitar si-a predat materia unor studenti (ce-i drept nu de gimnaziu), psihologul cui a predat matematica?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Staţi că nu psihologul face subiectele, el doar verifică dacă sunt respectate principiile psihologiei pedagogice.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Anon check icon
      A, atunci e OK, profesori care predau in gimnaziu ar trebui sa decida programa de gimnaziu, aici sunt de acord.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Împreună cu psihologi, că doar pedagogie=psihologie. Şi de ce nu se întâmplă astfel? Nu cumva subiectele de evaluare şi chiar programa sunt făcute de profesori care n-au sau nu mai au de mult legătură cu această zona?
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Pai programa nu a suferit modificari substantiale, iar dificultatea bacului si a evaluarii nationale e in scadere, nu in crestere. Nu stiu cine a facut programa actuala, dar autorii cred ca sunt trecuti in acel document. Am sa sap putin sa vad cu ce se ocupa si daca au predat la gimnaziu sau nu.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Asta încerc şi eu să spun, programa e în mare aceeaşi ÎN ESENŢĂ încă de pe vremea comunismului. Nu văd diferenţe în esenţă, am senzaţia de deja-vu. Aceleaşi texte interminabile, nedigerabile. Ok, acum e grilă, s-a băgat şi text la prima vedere, dar în esenţă e aceeaşi.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Pai da, si daca stim ca poate functiona foarte bine daca resursele sunt suficiente si bine alocate (pentru ca a functionat ani buni), de ce sa o schimbam?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      A funcţionat atât de bine încât un adult nu poate detecta problema eului liric în poezia de avangardă. Foarte bine a funcţionat! Ce înţelegeţi prin bună funcţionare? În pedagogie există şi conceptul de DRESAJ. Un elev poate învăţa mecanic fără să înţeleagă esenţa şi poate lua numai note de zece.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Nu am gresit cu nimic in ce am scris mai jos. Elevi romani au ajuns sa aiba rezultate foarte bune la universitati de top din lume, elevi iesiti din acelasi sistem. Din sistem se intelege, daca alegi sa depui efortul necesar. Iti da, dar nu iti baga in traista, insa. Discutam, sigur, ce doriti.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Ba da, aţi greşit. Vă dau exemplul unui prieten absolut genial în matematică plecat cu bursă la o universitate de top. O gândire fantastică, un cap de matematician care şi-ar găsi loc la NASA. Ştiţi cum e la literatură? DEZASTRU! La educaţie plastică? O OROARE! Nici nu-şi mai aminteşte ce-i aia contrastul complementarelor, ca să nu mai vorbim de fracţiile culorilor. La muzică? A auzit de Ravel, dar nu-l poate situa pe undeva, darămite să mai şi explice conceptul de impresionism muzical.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Pana acum nu ati reusit sa-mi demonstati ca am gresit.
      Si scoala l-a adus acolo, fie ca o recunoaste, fie ca nu. Daca nu avea o baza solida de la scoala, la meditatii nu putea sa ajunga acolo unde a ajuns.

      Un studiu n-am vazut, dar avem un laborator Microsoft in Politehnica. Se studia XNA acolo acum niste ani. Azi observ ca merg pe .NET si SQL Server. Oare de ce o exista o asemenea colaborare, ma intreb? O fi profitabil pentru Microsoft? Or fi studentii de la Poli suficient de buni? Or fi toti olimpici? Aici pot sa va spun sigur ca nu, ca nu toti intra fara sa dea examen (olimpicii intra insa fara sa dea examen). Adica nici macar nu sunt toti formati in sistemul paralel.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Nu, nu şcoala l-a adus acolo, ci meditatorul. A făcut meditaţii imediat ce a ieşit de la învăţătoare, adică din a 5-a până în a 12-a. Până la facultate.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      SI scoala l-a adus acolo. Macar pentru ce a facut in 1-4, dar si pentru ce a suplimentat la ore dupa aceea. N-o fi fost partea principala, de acord, dar a fost o parte. Macar ca in acelasi sistem a invatat si probabil si predat meditatorul.

      Cei de la liceele de top nu fac meditatii pentru admiterea la Poli pentru ca e prea usoara. Nu au nevoie de meditatii. Toti cei cu care am vorbit eu cel putin si cu mine la vremea respectiva eram in vacanta dupa bac.

      Mediul universitar e bun din niste puncte de vedere si foarte slab din altele, in comparatie cu cele din afara. Cursurile sunt in general la un nivel destul de bun, cercetarea... mai putin. Pe partea de inginerie in IT o ducem bine, la mate pura stiu ca iarasi stam bine, in rest... mai putin.

      Am vorbit cu studenti care nici nu avusesra vreodata ocazia sa faca meditatii, elevi din mediul rural care muncisera pe branci sa ajunga acolo. Erau pasionati si buni, mancau programare pe paine. Nu intotdeauna pregatire = meditatii.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Noi abordăm problema greşit şi e un lucru care s-a discutat.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Liceele de top poarta denumirea de colegii pentru ca te pregatesc pentru o gama larga de facultati. Ca de obicei insa, nu e obligatoriu sa iei 10 peste tot. Un elev de top la mate face meditatii ca sa... TREACA la geografie? Nu, asta e o fita, sunt 95% sigur. Ii e prea lene sa invete singur pentru un 5-6 si vrea sa faca asta cu un meditator. Sunt sigur ca pe parinti i-a convins, mai ales daca are rezultate bune la olimpiade dar nu, nu depinde de acele meditatii, nu cred.
      La facultate nu se mai face geografie dar 1) cunostintele dobandite nu sunt nefolositoare si 2) e util sa stii cum sa ai de-a face cu situatii in care nu faci ce-ti place/ lucrul pe care te-ai specializat. E util sa stii sa navighezi prin situatii neplacute.

      Cat despre faptul ca nu mai sunt "de top", avand in vedere mediile de intrare asta nu se prea vede si in fond chiar daca e sau va fi asa este pana la urma pierderea celor care nu se duc acolo si castigul celor care o fac. Standardele raman inalte, pregatirea pentru concursuri internationale de tot felul ramane si ea, mediul in care inveti despre aplicatiile la universitati de top din afara ramane si el bine-mersi acolo.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Depinde.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Ce spuneti nu suna a liceu de stat. E vorba de acel liceu turcesc din Bucuresti? Acolo stiu ca erau niste conditii draconice, de tip "daca nu esti suficient de bun, pierzi bursa". Unde am invatat eu (la unul din top 3 la vremea respectiva dar de stat) puteai sa si pici la o materie, situatia ta era treaba ta. Daca iti doreai olimpiada la info si la restul luai 6, ei, asta e. In fine.

      " El nu poate înţelege literatura pentru că acolo 1 şi cu 1 nu fac 2." - asta suna aproape a un fel de autism. Stiu elevi buni la mate, unii olimpici nationali care luau lejer 9 si 10 la romana. Sau 8-9 in unele cazuri, dar nu aveam probleme sa trecem clasa, sau sa nu intelegem, sa ne impiedicam in detalii. Nu zic ca nu exista si cazuri ca cele descrise de dvs., dar cred ca sunt exceptii. Esenta sistemului insa nu e dresajul. Cei care se inhama la asa ceva o fac pe responsabilitatea lor, nu a sistemului. Sau din cauza unor profi idioti care reprezinta o anomalie a sistemului, nu esenta sa..

      Si la noi se poate scrie de placere, dar nu ca materie la scoala. Scoala te antreneaza pentru munca, nu pentru distractie, aia e pentru timpul liber. Un sistem sanatos te pregateste pentru viata, iar in viata nu faci doar ce vrei si nu esti lasat sa faci numai ce iti place. Daca vrei sa excelezi la ce iti place, trebuie sa o faci facand concomitent si alte lucruri. Eu o sa ajung in curand doctor la materia care imi place, iar faptul ca a trebuit sa fac si alte lucruri in scoala nu m-a strivit sau debusolat, m-a facut mai puternic si mai bine organizat.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Aveţi dreptate.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Nu, ce fac altii la literatura e o gluma fata de ce facem noi. Si nu, nu suntem doctori docenti.

      "Nu, în viaţă faci strict ce vrei. " - nu e adevarat, si pot sa va dau exemplu fix pe mate, ca tot ati adus vorba. Sa zicem ca elevul nostru a fost in sistemul ideal al dvs.: a facut mate tare de tot si aproape nimic in rest, nu l-au deranjat ca deh, era pe mate. Bun, merge ce merge, facultate, master, se axeaza pe o specializare, gaseste o nisa care ii place foarte mult. Ei, expertul pe nisa respectiva nu lucreaza in State sau in Anglia, ci in Germania sau poate Japonia. Se intampla destul de des. Expertul respectiv vorbeste engleza, nu-i problema dar ce sa-i faci, in afara institutului respectiv de cercetare viata se desfasoara in alta limba. Ceea ce desigur e destul de dramatic pentru tanarul matematician care nu a excelat la limbi straine si nici nu a invatat sa se gestioneze in situatii de stress major, eventual e si introvertit cum se intampla cu multi matematicieni. Alta posibilitate: din anumite motive e nevoit pe parcurs sa renunte la traseul de matematician pentru ca pur si simplu are nevoie de bani, mai multi decat ar face facand matematica (nu are timp sa ajunga sa se faca prof. universitar, situatia e oarecum urgenta, viata i-a facut o festa urata). Ups! Pai el a facut mate si cam atat, ca era foarte bun, dar totusi nu cat sa castige medalii Fields pe banda rulanta. Trebuie sa invete altceva (programare probabil) si anume repede. Dar na, stress major brusc, el nu a fost invatat cu asa ceva, a tot fost lasat sa faca numai mate. Am vazut oameni foarte buni la mate care au renuntat la mate destul de tarziu in cariera fie din motive stupide pentru ca nu fusesera antrenati din timp sa reziste la efort, fie pentru ca viata le-a jucat o festa urata si au fost nevoiti sa se reprofileze. Cat le-a reusit reprofilarea...."Daca vrei sa fii pictor pictezi" - nu e totdeauna atat de simplu.

      Nu inteleg arta abstracta acum, sau nu destul. Daca insa o sa am nevoie o sa strang din dinti (pentru ca nu imi place arta) si am sa muncesc TARE pana o sa inteleg ce am nevoie sa inteleg si o sa fac fata.

      Si la noi se antreneaza ambele, doar ca in proportii diferite fata de alte parti. Ce e mai riscant: sa fii creativ dar insuficient de organizat, sau sa fii organizat dar insuficient de creativ? Nu s-a nascut Einstein in Romania, dar tot a ramas corigent la fizica in scoala. Si nu a avut un traseu academic tocmai lin dupa scoala. In plus nu stiu cat de diferita era scoala austriaca de atunci de scoala romaneasca. Cati de Einstein si Jobs sunt intr-o generatie? Pentru cine e atunci mai normal sa potrivim scoala?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      1. Dvs. sunteţi dovada stărlucită că felul în care se face literatură la noi nu funcţionează. Şi sunt convins că la educaţie plastică staţi catastrofal, deşi programa e aceeaşi încă din anii 70. Aţi învăţat despre rolul plastic al punctului, planului şi petei, aţi învăţat despre tipurile de compoziţie etc. Vă arăt carte din anii 70 în care te învaţă cum se face natură statică, cu axe, cu măsurători etc. Şi acum e trecută în programă natura statică. Vreţi să vă pun să desenaţi o natură statică aşa cum aţi învăţat în generală? Vă faceţi cumva pictor? Eu unul recunosc că şcoala m-a prostit total.

      La noi nu se face literatură, se face doar critică literară şi istoria literaturii. Românii n-au exerciţiul scrisului absolut deloc, în timp ce în afară se merge pe practic. Imaginaţi-vă că vă înscrieţi la un curs de muzicuţă. Şi vi se predă: tipuri de muzicuţă, anatomia sunetului, istoria muzicuţei, personalităţi importante care au cântat la muzicuţă, modul de fabricare al muzicuţiei, teoria muzicii, anatomai muzicii, comentariu pe piesa lui X...

      -Dar nu câtăm? Eu credeam că învăţăm să cântăm....
      -Neeee, asta e neimportant! Noi trebuie să ştodiem muzicuţa, nu să câtăm la ea!!!! E mai importantă istoria muzicuţei. Uite, nici eu nu cânt la muzicuţă, dar sunt tobă de istoria muzicuţei.

      În alte sisteme critica şi studiul unei arte se face la sfârşit, după ce s-au dezvoltat ABILITĂŢILE PRACTICE, după ce copilul a scris destule poezii sau nuvele, după ce a pictat destul, după ce a cântat la chitară.

      Da, în viaţă ajungi oriunde, dar un sistem care pune accent exclusiv pe teoretic duce acolo unde duce.

      2. Vi se pare că oferta educaţională autohtonă e atât de largă?

      - se face cinematografie? Nu se face. În afară se face.
      - se face editare video? Nu se face. În afară se face.
      - se face chitară? Nu se face. În afară se face.

      Se face încă de la clasele mici, din clasa a 5-a. Şi o să mă întrebaţi: cum au timp să le facă pe toate? Păi le fac ca pe un preview, atât cât să se lămurească elevul la ce e bun, pe urmă intră pe OPŢIONALE. Poate face 150 de opţionale dacă vrea, e problema lui. Şi acolo bagă zdravăn ca la noi, însă nu FORŢAT.

      La ei paleta e foarte largă (cinematografie, editare computerizată, advertising, chitară, economie, educaţie politică etc.) din care alegi pe urmă ce doreşti.

      LA EI SE ŢINE SEAMA DE PRAGURILE COGNITIVE pentru că totul este supravegheat de psihologi. Excesele sunt înlăturate, există un plan de dezvoltare pentru fiecare elev. La noi e pe liber totul. Totul e teoretic, de la pictură la limba română.

      La noi nu se face literatură, se face doar studiul literaturiii. La noi nu se face pictură, se face doar studiul picturii. E foarte greu de înţeles între a studia istoria chitarei şi a învăţa să cânţi la chitară, dar cam asta e diferenţa dintre ce se face la noi şi ce se face în afară.

      Păi ce poţi să faci cu ce ai învăţat din literatura noastră? Critic literar eventual. Scrie cineva vreodată spârc de nuvelă cum se face în afară ca să-şi descoperi talentul literar? Nu. Poate critica literară să-ţi arate dacă ai talent literar sau nu? Nu poate. Vă imaginaţi câte talente literare se pierd în şcoala românească, câtor tineri li se taie şansa de a deveni scriitori pur şi simplu pentru că nu sunt îndrumaţi în şcoală? Pentru că există o tehnică în a produce un scriitor. Nu se face aşa ceva la noi. Critică literară cât cuprinde. Nimic despre tehnica literaturii, despre procedeele de deblocare a creativităţii, despre creativitate în general etc.

      Păi scuzaţi-mă, dar cât poţi câştiga în calitate de critic literar şi cât poţi câştiga - dacă mai ai şi talent - ca scriitor? Este critica literară o bună pregătire pentru viaţă? Că în artă sunt întotdeauna mai puţini critici decât artişti. La noi totul e teoretic de ţi se apleacă.

      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      1. Sunt dovada ca ce se face la literatura este suficient si ca informatia se retine pe perioade lungi de timp, exact cum v-am aratat mai devreme. Mi-ati dat sa rezolv un exercitiu de literatura si atat cat am avut chef sa fac am facut corect, iar dvs. nu ati reusit sa-mi demonstrati ca am gresit. Programa de literatura e OK si se retine foarte bine daca profesorul isi face treaba. Pe noi la scoala nu ne-a invatat nimeni sa ne tinem cu dintii de eul liric pentru ca, asa cum v-am si demonstrat, nici nu e nevoie. La arte plastice cum v-am mai spus si alte dati raspund la intrebari daca doriti, dar nu ma apuc sa fac planse. Discutam ce doriti.

      Se face si literatura, se fac si comentarii. Compunerea libera se da chiar la examen. Si la ora de muzica se canta, etc., doar ca nu se tin orele astea numai intr-o joaca si o relaxare, se si face ceva treaba, ceea ce nu e rau.

      2. Mi se pare ca oferta educationala e suficienta, mai ales avand in vedere sumele investite. Ar fi frumos sa se faca editare video, chitara, etc.? Da, probabil. Sunt esentiale? In nici un caz. Si la noi psihologii au un cuvant de spus, chiar daca nu in modul in care v-ar placea dvs. Si profesorii ca sa ajunga profesori fac un modul pedagogic, deci nici ei nu sunt straini de psihologie. Se face si literatura si studiul literaturii, doar ca nu in proportia care v-ar placea dvs. Nu vad insa vreo dovada ca o metoda sau alta (sau ca o proportie sau alta) ar fi corecta intr-un fel obiectiv. Cu critica literara inveti sa argumentezi, poti sa devii critic literar de exemplu, sigur. Poti sa inveti tehnicile de care vorbeati mai departe la facultate. Da, poti sa faci bani ca scriitor. Sau nu. E foarte riscant. Scoala te pregateste pentru posibilitati cu risc redus. Vrei sa te faci scriitor? Bine, dar daca nu merge? Vei avea macar forta sa faci si altceva in paralel atat timp cat inca nu scoti bani din scris.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      1. Sunteţi dovada că puteţi scoate o serie de frânturi fără să înţelegeţi esenţa. Sunteţi dovada că nu puteţi face un plan de roman şi nu puteţi scrie un roman. Sunteţi dovada că nu puteţi desena o natură statică. Sunteţi dovada că nu puteţi aplica contrastul complementarelor vestimentaţiei (este legat de raportul cantitativ).

      Miezul artelor nu e reţinerea, e ABILITATEA. Dacă nu reuşiţi să încropiţi un fragment de roman aţi rămas doar cu nişte frânturi pe care nu le înţelegeţi prea bine.

      Vreţi să trecem la artă plastică? Să vedem cum v-a pregătit şcoala în zona educaţie plastice?


      2. Nu,nu este suficientă. Probabilitatea de a lucra în calitate de critic literar e mult mai mică decât probabilitatea de a lucra într-o firmă de publicitate.

      Psihologii spun exact pe dos. Ei sunt pentru ABILITĂŢILE practice, în timp ce profesorii sunt centraţi pe teorie. De fapt există o contrare între cele două tabere: psihologii sunt centraţi pe latura practică a unei materii, profesorii pe cea teoretică. Pentru un psiholog e important e să-ţi murdăreşti mâinile cu tempera, pentru un profesor important să înţelegi rolul estetic al terţiarelor. Mai pe scurt psihologii vor să o tragă pe practic, profesorii pe teoretic.

      Pentru un psiholog literatura e un instrument de formare, pentru un profesor literatura e sacrosantă. E Marea Literatură. Asta e diferenţa.

      Psihologii pun în centru elevul, profesorii pun în centru Materia. Iar sistemul e făcut de profesori. Psihologii doar RECOMANDĂ.

      @Anon: Se face si literatura si studiul literaturii,

      Alea 150 de cuvinte făcute de 4-5 ori în gimnazială sunt literatură???? Ha, ha, ha, haaaaa!!!!

      Se fac planuri de roman? Se lucrează în echipe pentru a alcătui un roman? Se compune poezie la clasă? Se compun nuvele? Nu. La noi nu.

      @Anon: Cu critica literara inveti sa argumentezi, poti sa devii critic literar de exemplu, sigur.

      Ha,ha,ha! Deci meseria de critic literar e mult mai rentabilă. Câte cărţi de critică aţi cumpărat în ultimul timp? Să zicem critică plastică. Aţi cumpărat vreuna? Dar de literatură? Aţi auzit de procent din drept de autor?

      Cum să nu poţi vinde ca scriitor? Sunt atâţia scriitori tineri care vând. Au blog, scriu şi pe blog şi vând de n-au treabă. Citeşte cineva blog de critică literară?

      Adică merge la sigur cu critică literară şi cu literatură nu. Adică se citeşte critică literară pe pâine şi roman mai puţin. Măi să fie!

      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      1. In ce am lucrat am inteles esenta si v-am demonstrat lucrul asta. De asemenea am demonstrat ca am abilitatea de a argumenta si de a-mi sustine punctul de vedere. Pot desena o natura statica. Pot sa ma apuc sa si scriu un roman, doar ca nu-mi trebuie asa ceva, prefer lucrarile stiintifice. Sunt dovada ca sistemul actual poate functiona foarte bine daca e lasat, ca poate duce la performante inalte si ca daca lucrurile nu merg sunt sanse reale sa fie vina elevului, nu a sistemului. Incomod, stiu.

      2. Si totusi, oameni care ies din sistemul de invatamant preuniversitar romanesc ajung sa lucreze si in publicitate.

      Atat timp cat nu vad niste studii cu demonstratii clare ca felul in care lucreaza profesorii e gresit si ce propun psihologii e corect, putin ma intereseaza parerile psihologilor. Pareri are toata lumea, demonstratii clare observ ca mai putin.

      Da, compunerile respective sunt partea de literatura, si se fac de mai mult de 4-5 ori din moment ce sunt si SUBIECT DE EXAMEN.

      Un critic literar e probabil sa fie filolog, profesor universitar. A fi profesor universitar iti ofera un venit fix si sigur. A fi scriitor nu iti ofera siguranta asta. Poti sa ai succes si sa castigi serios din drepturi de autor sau poti sa fii un nimeni si sa faci foamea. De-a lungul istoriei multi artisti chiar buni au dus o viata grea.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      1. Nu aţi înţeles deloc esenţa pentru că n-aţi înţeles mecanismul care defineşte avangarda. Nu puteţi desena o natură statică pentru că nu aveţi exerciţiu. Nu puteţi scrie un roman pentru că nu aveţi exerciţiu. Puteţi înşira nişte cuvinte la rând fără să fie un roman. Vă garantez.

      2. Sigur că sunt, şi se plâng de sistem. Dar sunt tineri foarte inteligenţi care vor reformarea sistemului de învăţământ şi vor să se predea Photoshop în loc de interminabilele peroraţii despre valoarea intrinsec extrinsecă bilibistrofică estetic-figurativo ablativă a culorilor complementare.

      Citiţi o carte de psihologia educaţiei. E scrisă de psihologi şi se foloseşte la formarea profesorilor. Veţi găsi tot ce aveţi nevoie.

      @Anon: Da, compunerile respective sunt partea de literatura, si se fac de mai mult de 4-5 ori din moment ce sunt si SUBIECT DE EXAMEN.

      Nu, alea nu sunt literatură, ci doar nişte exerciţii de examen. D-aia se şi dau, să te pregătească de examen. Literatură înseamnă proiect de roman, poezie, proiect de schiţă, de nuvelă etc.

      @Anon: Un critic literar e probabil sa fie filolog, profesor universitar. A fi profesor universitar iti ofera un venit fix si sigur.

      Categoric. Problema e alta şi se pare că n-o înţelegeţi: poţi deveni foarte bine un scriitor de succes după cum poţi deveni foarte bine un filolog de succes. Problema e că nu poţi ajunge scriitor cu cele 150 de cuvinte pe care le faci în generală.

      Un sistem normal BIFURCĂ lucrurile, adică ai curs de filologie şi curs de scriere creativă. Le poţi urma pe ambele dacă te ţin curelele şi înveţi în mod egal.

      La noi nu există mod egal: critica literară e 99%, creativitatea se face prin 150 de cuvinte amărâte pe care le faci de două-trei ori în gimnazială.

      Dacă facem un fel de concurs între critici literari şi scriitori greşim amarnic. Ambele pot merge, IDEEA E SĂ LE OFERI ŞANSE EGALE. Faci literatură separat şi critică separat, şi copilul vine unde vrea sau vine la amândouă.

      Care e proporţia la noi între critică literară şi screre creativă? E egală? Scrisul creativ e inexistent, sunt 150 de cuvinte amârâte pe care le exersezi la examen. E atât de greu să desparţi apele? Poate să vină elevul la amândouă dacă doreşte. Cum e la religie.

      E rentabil să fi lector universitar la teologie după cum e rentabil să fi lector universitar la filologie. Şi totuşi religia e opţională. Şcoala te pregăteşte pentru seminar, dar nu te obligă. Problema e să-i dai copilului şanse, nu să-l obligi. Să se facă şi cinematografie, şi editare foto, şi curs de astronomie etc. Dar OPŢIONAL.

      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      1. Am inteles mecanismul, doar ca nu am ramas blocat intr-o contradictie, pentru ca nici nu era nevoie. Nu aveti cum sa garantati, nu ma cunoasteti.

      2. Multi se plang de sistem pentru ca sistemul nu-i tine in puf. Asta nu inseamna ca sistemul e prost. Cum v-am mai rugat, dati-mi un titlu si un autor, spuneti-mi ce sa caut, ce va sustine argumentele dvs. Sunt argumentele dvs., de dvs. depinde sa vi le sustineti.

      Acele compuneri sunt un inceput de pregatire de literatura, atat cat e necesar sa se faca in scoala.

      "Problema e că nu poţi ajunge scriitor cu cele 150 de cuvinte pe care le faci în generală." - nici filolog nu poti ajunge cu ce se face in scoala, in ambele cazuri e nevoie de pregatire suplimentara.

      Bifurcatiile se petrec dupa gimnaziu, nu vad de ce ar trebui musai sa inceapa inca din gimnaziu.

      "Ambele pot merge, IDEEA E SĂ LE OFERI ŞANSE EGALE. " - de ce sa le oferim sanse egale? Au sanse egale de succes?

      Religia asa cum se face azi ar trebui scoasa cu totul. E indoctrinare si face mai mult rau decat bine.

      Sa-i oferi copilului sanse nu inseamna sa-i dai numai ce isi doreste ci sa te asiguri ca are si o plasa de siguranta si ca nu moare de foame mai tarziu (exagerez, dar nu mult).
      • Like 0
  • Liviu check icon
    Tabelele şi cifrele nu spun prea multe despre un sistem de învăţământ. În aria pedagogiei există o disciplină separată dedicată pedagogie comparate (compararea diverselor sisteme de învăţământ). În testele PISA România ocupă un ruşinos loc 44, iar iluzia că acesta s-ar datora exclusiv modului de predare e destul de comodă dar neadevărată. Youtube are numeroase reportaje despre sistemul autohton, pe care le putem găsi uşor tastând pur şi simplu "sistemul de învăţământ românesc". Poate ar fi bine să le vizionăm şi să discutăm şi pe marginea lor.
    • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Cum sa nu spuna? Fara date nu avem argumente solide cand vorbim despre un astfel de sistem. Daca pedagogia comparativa nu se bazeaza pe studii statistice, pe date numerice (va rog frumos, cifrele sunt de la 0 la 9, hai sa nu preluam aberatia lui Ponta cu cifrele) atunci sincer nu-i vad valoarea.

      Da, am vazut si clipuri pe youtube despre sistemul romanesc de invatamant. Nimic surprinzator: aproape nici o parere obiectiva, numai persoane care se plang despre cat e sistemul de prost, fara dovezi obiective (nici un link catre un studiu, niste date statistice, numai pareri personale; chiar si Florin Colceag a scos la un moment dat un 6% el stie de unde).
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Mi se pare necesară şi vitală introducerea unei zone tampon formată din psihologi, la fel cu se întâmplă peste tot. Un sistem din care fac parte doar profesorii este un sistem greşit. Tot ce avem nevoie este să introducem în ecuaţie PSIHOLOGUL CA FACTOR DE DECIZIE în învăţământ. Numai aşa putem regla sistemul.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Exista studii? Minunat! Unde sunt publicate? Ca vreau sa le citesc si eu. Sunt bazate pe niste date? Sunt trecute prin procesul de peer review? Ca si studiile pot fi bune sau nu.

      Ca profesorii care fac programa sunt din randul celor care predau nu mi se pare anormal. Ei au experienta si participa direct la procesul de predare. Psihologii nu predau (decat daca sunt la randul lor si profesori de psihologie la liceu, caz in care se inscriu in prima categorie). E normal ca ei sa fie consultati. E normal de asemenea ca daca ei isi motiveaza corect concluziile acestea sa fie luate in considerare si ar fi normal ca tot procesul asta sa fie facut public: sa stim ce s-a propus si de ce s-a luat sau nu s-a luat in considerare.

      Legat de exemplul dvs. cu liricul, am mai explicat: nici nu se cere in generala decodificarea simbolismului, avangardei etc. Poate fi luat ca exemplu o poezie de Bacovia pe care sa exemplificam elemente de prozodie, sau sa identificam niste figuri de stil fara sa intram in detaliile simbolismului, ci doar sa aplicam acele notiuni de baza, pentru ca acele notiuni se pot aplica si la pastel si la poezii simboliste (de asta nu cred ca merge analogia dvs. cu educatia plastica).

      Cat despre programa, OK o facem mai precisa, dar dupa aia nu ne plangem ca e prea rigida? Ca am vazut acum ceva vreme comentarii chiar aici pe republica in care programa actuala era blamata ca fiind prea rigida.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Există.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Ce ar trebui sa-l opreasca pe acel profesor ar fi ceilalti profesori din comisie. Dar ce ziceti dvs. nu e rau. Un psiholog care sa opreasca subiecte facute aiurea... OK, de acord.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Depinde.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      De unde rezula ca ei (profesorii) nu respecta principiile psihologiei educatiei? De unde rezulta ca a studia elementele genului liric (doar genul liric, fara simbolism sau alte chestii avansate) pe un text de Bacovia la 14 ani este peste nivelul normal de dificultate (peste pragul cognitiv)? Si profesorii sunt de meserie si ei, asa cum spuneti, cunosc psihologia educatiei. Mai mult, ei au de-a face cu clase de elevi zi de zi, spre deosebire de psihologi. Ca un psiholog ar trebui sa aiba un cuvant de spus in comisiile de examen, de acord, ca ar trebui sa aiba puterea sa opreasca niste abuzuri si aici sunt de acord. Ca programa ar trebui decisa de psihologi nu mi se pare normal, daca asta doreati sa spuneti.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      N-am spus ca programa să fie alcătuită de psihologi, ci doar ca aceştia să verifice dacă sunt respectate anumite principii.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      OK, principiile alea sunt atat de clar si obiectiv definite incat fiecare actioneaza conform propriei pareri? Atunci de unde stiu ca prietenul dvs. nu se insala si ca ceilalti nu actioneaza corect?

      "Profesorii care lucrează cu un anumit nivel de vârstă iau în calcul mai multe aspecte, cum ar fi: 1) viteza sau timpul în care este receptat textul, 2) câţ la sută din elevi înţeleg textul şi câţi nu etc." - bun, si astea sunt determinate statistic, sau conform parerii si experientei personale si atat? Punctual, pe exemplul dvs. cine si cum a demonstrat ca a cere 2 trasaturi ale genului liric in "Decor" de Bacovia e peste nivelul cognitiv al unui copil de 14 ani? S-a facut un studiu la nivel national in care li s-au dat copiilor sa identifice astfel de elemente in "Decor" sau in poezii de Bacovia in general? Nu de alta, dar ati mentionat procente ("cat la suta" ), sunt curios care ar fi acele procente.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      În primul rând că nici dvs., ca adult, nu v-aţi prins cum stă treaba cu Bacovia (am explicat mai jos). Nu întâmplător v-am rugat să definiţi liricul şi să aplicaţi definiţia pe text, ca să vă prindeţi de poantă. Ce pretenţie să mai avem de la un puşti de 14 ani?
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      V-am explicat mai jos de ce nu mi-am luat teapa la Bacovia. Pretentia de la elevul de 14 ani e exact ce scrie in cerinta, care in continuare mi se pare de bun simt (cele 2 trasaturi).

      Invatatul mecanic sau ne-mecanic depinde pana la urma de elev. Tu, elev alegi cum inveti, cand si in ce fel. In plus de asta fiecare elev e diferit. Poate la un elev apar semnele pe care le descrieti, la altii nu. Poate pentru unii e mai greu la inceput si se redreseaza pe parcurs. Daca se face un experiment din care rezulta ca in 70-80% de cazuri apar semnele pe care le descrieti atunci OK, subiectul respectiv e prea mult. De unde stiu insa care e procentul? Poate am avut noroc si am dat de o clasa foarte buna sau din contra, am dat de una slaba. Cum stiu daca ceva e potrivit/nepotrivit la nivel de generatie intreaga?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Eu cred că v-aţi luat ţeapă total. Ca adult aţi dovedit că nu-l înţelegeţi pe Bacovia şi nu înţelegeţi poezia modernă în general. Nu înţelegeţ nici conceptul de avangardă.

      1. Întregul concept de barieră congnitivă arată că elevul NU se poate redresa atunci când această barieră este atinsă deoarece ea ţine de o anumită maturizare a organului numit creier. Profesorul nu poate activa miraculos acele zone care constituie bariera cognitivă. E ca şi cum un profesor ar încerca să-şi înveţe elevul să se bărbierească încercând să-i stimuleze creşterea mustăţii şi bărbii prin explicaţii sau recomandându-i loţiuni minune de creştere a părului. N-ai cum, e un dat fizic.

      Încercaţi să înţelegeţi noţiunea de ETAPĂ COGNITIVĂ. Elevul se poate descurca doar într-un singur fel: va învăţa mecanic frânturi pe care le va potrivi cum poate.

      2. Sunt numeroşi elevi care au respectat structura textului argumentativ - e trecut şi în programă - dar n-au reuşit să facă legătura dintre eul liric şi textul lui Bacovia sau altui poet de avangardă.

      Un profesor exigent te poate depuncta. Sau nu. E la risc. Ideea e că la un examen încerci să-ţi acoperi cât mai mult aria ca să n-o iei în barbă. Dacă ajungi la contestaţii e grav, că n-ai certitudinea că se rezolvă.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Eu v-am demonstrat cu argumente ca nu e asa. Sunteti de alta parere, veniti cu contraargumente suficient de solide.

      Rareori in viata ai certitudinea 100% ca se intampla ceva. Un profesor te poate depuncta si din greseala. Mi s-a intamplat sa ma depuncteze pentru ca nu a vazut o parte de rezolvare scrisa pe alta pagina. E stupid, dar se intampla. Daca stii ca ai facut bine faci contestatie si lupti pana la capat pentru punctul ala. Sau te plangi de cat e viata de naspa si mergi mai departe.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Vă dau şi argumente solide: dacă vă uitaţi la finalul baremului veţi întâlni nişte puncte suplimentare pentru limbaj de specialitate, exprimare îngrijită etc. Foarte multe chiar, parcă 14 sau cam aşa ceva. Alea sunt punctele pentru ESEUL ARGUMENTATIV. Da, luaţi punctele pentru cele două trăsături, dar le pierdeţi pe cele care ţin de înţelegerea eseului argumentativ.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Ma uit la subiectul si baremul din 2016 (adica aici: http://subiecte2016.edu.ro/2016/evaluarenationala/Subiecte_si_bareme/). Nu scrie nicaieri de limbaj de specialitate sau formulari evazive.

      Nu are dreptate sa ma depuncteze daca stiu sa imi formulez ideile corect, cu nuanta potrivita. Se poate formula textul in asa fel incat avangarda sa nu aiba treaba cu ce se cere. Si daca imi face probleme pot argumenta pana in panzele albe cu corectorul sau cu cine este nevoie sa "ma cert". De ce? Pentru ca avangarda si curentele literare in general nu intra in materia de gimnaziu si nu au dreptul sa ma depuncteze pentru ceva ce nu intra in programa, ce nu se face la scoala.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Din nou greşit. Nu judecaţi bine. Subiectele şi baremul trebuiesc citite cu programa în faţă, pentru că subiectele nu sunt chiar mură-n gură.

      Se cere o compunere de 150-250 de cuvinte. Nu se spune de care, dar am învăţat la şcoală că există două tipuri de compuneri: narativă şi argumentativă. Compunerea argumentativă are o structură clară şi bine definită care te ajută să faci o deducţie logică. Din câte ştiu compunerea argumentativă a rămas tot aia de ani de zile. Nu s-a inventat o altă compunere argumentativă în stil liber.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Daca ce spuneti dvs. ar fi adevarat ar insemna ca e imposibil de avut opera lirica in avangarda, ceea ce stim amandoi ca e fals. V-am dat mai jos (sau in fine, in alt comentariu, incep sa le pierd sirul) definitia pe care o cereati. Genul liric si eul liric nu coincid, genul liric are si alte trasaturi decat eul liric. Eu am judecat ce ati spus dvs.: m-ati trimis la finalul baremului, in barem am cautat.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Este un alt tip de lirism dacă vreţi, unul care trebuie explicat. Adică nu poţi aplica definiţia mainstream a liricului peste tot. De exemplu poţi enunţa o definiţie mainstream a picturii prin care să-l explici pe Vermeer şi pe Van Gogh, însă pentru Mondrian şi Pollock ai nevoie de o altă definiţie a picturii. Care există, dar e mai dificil de înţeles decât cea clasică. Şi atunci ce trebuie să facă un profesor? Să dea definiţia mainstream a liricului şi pe urmă să explice separat avangarda? Că asta era problema: nu poţi aplica liricul mainstream la avangardă, pentru că acolo sunt alte reguli.

      Ideea e că nu poţi scăpa fără să pricepi textul, iar dacă citiţi programa veţi vedea că ÎNŢELEGEREA UNUI TEXT e fix ceea ce urmăreşte programa să formeze. Atunci de ce nu s-ar cere la examen?
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Pai daca nu pot aplica definita peste tot, aia nu mai e definitie. Daca un numar nu e descris de definitia numerelor naturale, ori imbunatatesc definitia numerelor naturale (daca vreau neaparat ca noul element sa se numeasca tot numar natural) ori vin cu alt termen. Asta ca nu e mainstream nu tine, daca ajungem la asa ceva inseamna ca definitia nu e consistenta dpdv logic. Ceea ce da... de aia nu e critica literara stiinta exacta.

      Daca exista o definitie corecta si consistenta, profesorul are 2 optiuni: fie o da pe cea completa (caz ideal), fie o da pe cea mai simpla dar le spune elevilor ca sunt si exceptii si le da si niste exemple. Atunci in examen elevul poate sa dea definita mai simpla spunand "asta e cea pe care o invatam conform programei si manualului acreditat, exemplul de fata nu se incadreaza insa aici", ceea ce e absolut corect si adevarat. Daca si in cazul asta se scad puncte, presa va avea cu ce sa lucreze.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Nu ştiu în ce măsură e exactă, dar este clară şi se poate opera cu ea, numai că e nevoie de un anumit nivel de înţelegere. Avangarda are alte princpii.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      E genial, ce sa spun. Daca dam examen in stil clasic, in care elevul trebuie sa discute ceva invatat la clasa, nu e bine. Daca e text la prima vedere, iar nu e bine, ca profesori paranoici incep sa predea avangardismul pentru ca alti profesori si mai paranoici cer asta la corectura. Asta e piesa de teatru pe care n-a mai apucat Caragiale s-o scrie in timpul vietii, epopeea examenelor. Da, in conditiile astea nu nu mai ramane decat sa scriem o amarata de programa scolara intr-un mod la fel de precis si stufos de parca ar fi o lege in Monitorul Oficial. Vreo 10-20 de pagini numai de definitii. Dar minune! Atunci rezolvam problema pregatirii profesorilor pentru ca, nu-i asa? Ce nevoie mai ai sa te pregatesti ca prof cand oricum predai dupa dictare? Minunat.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Profesorii care predau Bacovia la meditaţii şi la clasă nu sunt prevăzători.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Pai stie sigur ca se da lirica modernista si ca elevul are nevoie de fix particularitatile liricii moderniste? Sau se uita indelung la drobul de sare?

      Faptul ca nu se preda fizica cuantica este o limitare, una care are sens, si una care nu ar trebui trecuta explicit in programa, nu ar trebui sa fie nevoie (din fericire nici nu e). Analogia insa nu e buna: situatia de care am vorbit pana acum ar echivala mai degraba cu a scrie in programa de fizica toate tipurile de probleme de mecanica ce se pot da sau nu se pot da la un presupus examen.
      Acum trebuie sa stim ce autori, ce curente literare se pot/nu se pot da la evaluarea nationala pentru ca nu mai putem avea incredere in cei care fac subiectele si in cei care le corecteaza. Asta e! Banuiesc ca si-au taiat singuri craca de sub picioare. De fapt probabil e nevoie sa corectez ce am zis la inceput: nu, nu e vina profului de la clasa. E vina celorlalti profi implicati in masinaria asta...
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Păi nu s-a dat poezie modernistă la evaluare? Aveţi senzaţia că s-a dat doar clasicism şi romantism?
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Bun, si le-au trebuit fix caracteristici ale modernismului? Sau puteau lucra pe acea poezie si fara sa intre in asemena detalii? Li s-a cerut semnificatia mesajului poeziei, asta se poate face si fara detalii legate de modernism, daca profesorul corector e normal la cap.

      Da, programa are un grad de ambiguitate tocmai ca sa-i permita profesorului mai multa libertate, sa nu-l constranga prea mult. S-ar putea sa fie nevoie totusi de acele constrangeri. O minoritate sare coarda si toti trebuie sa plateasca. Nasol.

      Parca lamurisem povestea cu profesorul acela, v-am aratat programa, avea acces la notiunile de mate de care avea nevoie. Experimente se fac acolo unde exista posibilitatea. Si da, rezolvand probleme lucrurile se inteleg mai bine. Fizica e similara cu matematica in privinta asta.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Dar nu i se cer detalii despre modernism. Haideţi să încercăm altfel cu eseul argumentativ:

      1. Dai definiţia liricului
      2. Aplici definiţia liricului pe text
      3. Prin aplicarea definiţiei liricului pe text ajungi la concluzia că textul e liric.

      Definiţia liricului e eul liric care transmite sentimentele poetului. Nu s-a inventat o altă definiţie. Şi atunci unde e eul liric? La 14 ani eşti obişnuit şi cognitiv cu lacul lui Eminescu sau iarna lui Coşbuc, dar în poezia lui Bacovia eul liric nu mai există. E înlocuit de simboluri, pentru că avangarda asta a vrut să facă. Dacă s-ar da poemele automate ale lui Tristan Tzara ar fi fost mult mai nasol, acolo nu mai sunt nici simboluri, nici sentimente, nici nimic.

      Ideea e că nu trebuie să dai definiţia modernismului, dar nu găseşti eul liric conform definiţiei liricului. Dvs. aţi folosit netul şi tot n-aţi reuşit să daţi măcar o propoziţie despre chestia asta, dar la examen nu foloseşti netul. Ce faci atunci?

      Poezia modernistă nu-şi are locul la gimnazială. Ea este o reacţie a poeziei clasice şi trebuie învăţată treptat, după ce copilul stăpâneşte poezia mainstream.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Dupa cum v-am aratat definitia liricului nu depinde neaparat strict de eul liric. Textul argumentativ seamana intr-un fel cu o demonstratie matematica. La matematica nu ne folosim doar de definitii, ci si de proprietati demonstrate anterior prin teoreme. Asa si aici. Nu are rost sa ne cramponam de eul liric, demonstratia de apartenenta la genul liric se poate face si utilizand alte proprietati ale genului.

      "Dvs. aţi folosit netul şi tot n-aţi reuşit să daţi măcar o propoziţie despre chestia asta, dar la examen nu foloseşti netul." - v-am DEMONSTRAT cu wiki ca nu este stricta nevoie de eul liric. In examen m-as fi descurcat pentru ca noua la scoala nu ne-a spus nimeni ca fara eul liric nu avem gen liric. Nu ne-a dat nimeni ideea asta pentru ca, asa cum v-am aratat, nici nu este adevarata.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Ce găsiţi pe Wiki nu are legătură cu critica literară. Vă sugerez să-mi citaţi dintr-o carte de critică literară AUTENTICĂ, nu de pe net. Am şi eu cont de Wiki, vă pot da la definiţii câte vreţi.

      Profesorii de literatură nu lucrează după Wiki, lucrează după critica literară pe care au învăţat-o la facultate ca filologi. Deci nu mi-aţi demonstrat absolut nimic.

      @Anon: In examen m-as fi descurcat pentru ca noua la scoala nu ne-a spus nimeni ca fara eul liric nu avem gen liric.

      Eu cred că vi s-a spus, pentru că asta se spune încă din anii 50. Am manual de educaţie plastică din 69 şi vă asigur că în esenţă e identic cu cel din 2017. S-a schimbat doar forma şi s-a curăţat lupta de clasă, dar în esenţă e tot ăla.

      Da, au rezolvat-o şi cu eul liric, e eu liric sublimat, simbolizat etc. Sincer să fiu n-am reţinut formulele (şi sunt adult!), dar ele există.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Cum sa nu aiba, este o definitie perfect plauzibila si documentata, sursele sunt trecute acolo. V-am demonstrat ca ati gresit gandind atat de rigid si ca exista o definitie perfect utilizabila in contextul dat.

      Eu cred ca nu ati facut scoala in locul meu. Noua ni s-a spus ce v-am spus ca ni s-a spus. Nu am ramas cramponati in eul liric pentru ca asa cum v-am demonstrat nici nu e nevoie.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Definiţia eului liric se nuanţează în liceu. La gimnazială se merge pe mainstream, pentru că acolo se pun bazele.

      Logic vorbind din moment ce avangarda este O REACŢIE la mainstream trebuie să te asiguri că stăpâneşte perfect aria generală.

      Ideea de bază a studiului literar nu e să rămâi cu nişte frânturi aleatorii, ci să înţelegi timeline-ul şi mecanica literaturii. Din cât se vede nimeni nu reţine esenţa pentru că sistemul este prost.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Sistemul nu este prost, se retine atat cat e nevoie. Noua nici in generala nu ni s-a predat atat de rigid, nu era nevoie.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Aveţi impresia că puteţi da la liceu de arte urmând programa din gimnaziu? Vă înşelaţi, nu vă foloseşte la nimic.

      Sistemul este prost pentru că nu se face atât literatură cât şi studiul literaturii. Normal ar fi ca literatura să fie separată de critica şi istoria literaturii. Spuneaţi că dacă s-ar înlocui matematica cu istoria matematicii ar fi un dezastru. Însă istoira matematicii este superbă, am citit câteva cărţi pe tema asta.

      Ce-ar fi să se facă ambele? Să fie matematică PRACTIC şi matematică TEORETIC. De ce nu? Te duci la cursul de istoria matematicii şi îţi lărgeşti orizontul. Sau nu, rămâi doar pe practic, pe exerciţiile matematice.

      De ce nu s-ar face curs de scriere literară şi curs de studiu al literaturii?

      Ziceţi că şcoala trebuie să te pregătească pentru viaţă? Cum, forţându-te? Păi mâine ajungi la concluzia că o meserie sigură e lector la un institut teologic, dar tu nu ai urmat religia pentru că era opţională. Ce te faci?
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Da, n-as avea nimic impotriva sa se faca si matematica si istoria matematicii, cat timp cunostintele necesare de matematica sunt acoperite. Poate sa fie o ora separata sau in cadrul orei de matematica.

      Da, la scoala inveti in prima faza si ce iti place si ce iti place mai putin. Ca si in viata, nu faci doar ce iti place, inveti sa te adaptezi si la altceva. Cat despre teologie, cu asta se poate ocupa biserica, sigur prin intermediul bisericii se poate face pregatire pentru asa ceva, sau prin intermediul unor scoli speciale. Romania este stat laic, consider ca religia asa cum e ea predata azi nu isi are locul in scolile de stat. Se poate studia pentru seminarul teologic la scoli special infiintate pentru acest lucru.

      Cat despre liceele de arte, ce trebuie dat? Nu se intra pe baza de evaluare nationala?
      • Like 0
  • urmarind comentariile (95%), putem concluziona :"romanul s-a nascut poet" pt ca de tabla inmultirii nu se preocupa nimeni!
    la noi exista analfabetism (ma refer la cuvantul analfabetism) iar la "altii" exista si anumerism - e simptomatic pt un mod de gandire
    • Like 0
  • Liviu check icon
    Dar o hartă a meditaţiilor în mediul urban şi cel rural nu facem?
    • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Pentru asta ar fi nevoie de niste date statistice, dar alea cica nu sunt bune.
      • Like 0
  • Liviu check icon
    Exerciţiu practic: poezia Decor de Goerge Bacovia. Ia să vedem cine se încumetă. Să se argumenteze apartenenţa poeziei Decor de George Bacovia la pastel.

    Hai să vedem cum putem comenta Bacovia când în generală NU se învaţă Bacovia şi NU se învaţă simbolismul. Bacovia apare doar la liceu, nu în generală, unde se studiază doar texte adecvate vârstei.

    Hai să vedem cum putem comenta ceva ce nu ştim, doar pe baza unor procedee literare. Programa nu cere Bacovia, nu cere un anumit poet, cere doar texte adecvate vârstei.

    Este Bacovia un text pentru generală? Poţi să-l comentezi fără să cunoşti procedeul cuvintelor-simbol din SIMBOLISM? Sau trebuie să faci meditaţii că să ţi se explice simbolismul, subiect care se învaţă ÎN LICEU.
    • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      S-a cerut in ultimii doi ani apartenenta la pastel? Se cere apartenenta la genul liric si anume doar 2 trasaturi daca nu ma insel. Asta se poate face fara sa se atinga simbolismul. Nu e nevoie de meditatii pentru asa ceva. In final scopul este exact asta: elevul sa poata identifica ORICE text ca apartinand genului liric/epic/dramatic fara a intra in detalii legate de curentul literar etc.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Fals! Programa spune că SE VOR STUDIA DOAR TEXTE ADECVATE VÂRSTEI, nu ORICE text.

      CITIŢI PROGRAMA! NEGRU PE ALB: nu ORICE text, ci texte ADECVATE VÂRSTREI.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Nici nu am spus ca orice text e adecvat varstei, v-am si dat exemple de texte neadecvate varstei. Am si spus ca da, figura trebuie explicata, e si in cerinta, asta insa nu e o problema. O sa fac si apartenenta la genul liric cand ajung acasa.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Adecvarea la vârstă se referă la ÎNŢELEGERE nu la CONŢINUT. Dvs. confundaţi conţinutul cu înţelegerea.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Citiţi şi cerinţele evaluării la limba română din 2014. Se dă o poezie care se studiază în liceu şi se cere o compunere de 150 de cuvinte în care să se exprime opinia despre SEMNIFICAŢIA MESAJULUI poeziei.

      Adică nu doar o simplă enumerare a procedeelor literare, ci şi sensul unei poezii care se studiază în liceu.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      1) OK, pe scurt despre "Decor", 2 trasaturi ale genului liric: prezenta elementelor de prozodie - strofe cu rima imbratisata, se poate da un citat; in plus, foarte interesant, strofe de un singur vers care impreuna formeaza monorima : iar/apar/rar, masura de 9 silabe in versurile 1 si 4, 8 silabe in versurile 2 si 3, 8 silabe in strofele formate dintr-un singur vers; prezenta imaginilor artistice: predomina imaginile vizuale: (copacii albi si negri, frunzele albe/negre, penele albe/negre ale pasarii), avem si imaginea dinamica a pasarii care strabate parcul (se poate da un citat aici), unicul element aparent viu intr-un tablou de altfel inert. Si acel unic element aduce insa o doza de tristete/deznadejde prin glasul amar (iata si o imagine auditiva, care o amplifica parca pe cea regretelor care "plang iar"). O alta imagine motorie este cea a ninsorii care "cade rar", imagine care pare a sugera trecerea lenta a timpului intr-un cadru dezolant. Sa demonstam acum si apartenenta la specia pastel. Am mentionat deja imaginile vizuale prin care se descrie peisajul, un tablou in alb si negru lipsit de culoare si vitalitate (aici se poate scrie mai mult, cum aceasta imagine reflecta starea sufleteasca a poetului de tristete, de lipsa de speranta, cum albul e folosit pentru a accentua si mai mult negrul, nicidecum pentru a aduce o doza de speranta, pentru ca parcul este pana la urma descris prin metafora "Decor de doliu funerar"). Putem discuta si despre preponderenta partilor de vorbire specifice pastelului: substantive prin care ne sunt prezentate elementele tabloului: copacii, frunzele, penele etc., trasaturile acestor elemente fiind evidentiate de adjective: albi, negri, secular. Ar fi mai multe de spus, evident si intr-o forma mai potrivita pentru examen, eu am dat exemple de cateva idei.. Compuneri am facut pe gratis pana la 18 ani. Daca vreti ceva mai frumos inflorat, cu explicatii mai detaliate, accept plata in numerar sau cu cardul :D

      2) Nu, nu confund continutul cu intelegerea. Pentru fiecare text exista grade diferite de intelegere in functie de nivelul de cunostinte. Chiar si o piesa de Caragiale nu va fi analizata la fel de un elev de liceu fata de un filolog de profesie, la fel cum numerele naturala nu vor fi intelese la acelasi nivel de un elev de scoala generala in comparatie cu un matematician de profesie. Dar asta nu inseamna ca elevii nu se pot atinge de anumite opere pentru ca nu inteleg tot. Vor intelege atat cat sa poata utiliza notiunile invatate la clasa. Cum spuneam, se poate demonstra apartenenta la genul liric si fara sa vorbim de simbolism.

      3) Da, s-a dat la un moment dat si semnificatia mesajului poeziei, la o poezie usoara acum 3 ani, poezie care nu cred ca se face la liceu. Eu n-am facut-o si nu o vad in programa, daca dvs. stiti ca se face, dati-mi va rog o sursa. De atunci observ ca oricum nu se mai cere asta la examene.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Pierdeţi puncte, multe puncte! Sunt un profesor sever şi vă scad puncte. Rostul unui examen nu e doar înţelegerea unei poezii, ci şi înţelegerea TEXTULUI ARGUMENTATIV. Structura textului argumentativ cere ca în introducere să se dea definiţia genului din care face parte textul. Cerinţa nu este întâmplătoare: examinatorul vrea să vadă cum aplicaţi dvs. această definiţie textului.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Am mentionat la sfarsit ca asta nu e forma de examen si ca nu am spus tot. Am dat cateva idei ca sa demonstrez ca nu e greu, si nu e. Nu am dat definitia liricului, dar am exemplificat trasaturi pe text. Cum am spus si in comentariul initial: nu mai am 14 ani, daca vreti un comentariu complet ca pentru examen dati-mi bani :D

      Da, se poate face contestatie. Daca nu merge nici acolo se poate merge mai departe (plangere la inspectorat, minister). Daca se va ajunge sa se dea sensul unei poezii de Bacovia la examen atunci parintii pot face o petitie de a se da examenul din nou, de a se face corectarea fara a se tine cont de unul din subiecte etc. Au mai facut asa ceva cu un subiect la mate, cred. Se pot face greseli in crearea subiectelor, nu e imposibil. Se pot face subiecte in neregula, chiar cu greseli si in conditiile unei programe mai precise. N-am nimic cu o programa mai precisa, nu mi se pare normal sa se scada standardele aiurea, atat.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Nu, nu aţi identificat liricul. Credeţi-mă, ştiu ce spun. Citiţi definiţia liricului şi comparaţi-o cu textul. Veţi avea o surpriză. E o şmecherie aici, un truc. Încercaţi măcar de curiozitate, vreau să văd cum vă descurcaţi. Veţi vedea cât de greu e. Trebuie să fi bun filolog ca să te prinzi de poantă. Mă refer la Bacovia. Dacă era Coşbuc era simplu.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Din cate vad am identificat corect trasaturi ale genului liric. Daca nu sunteti de acord, spuneti-mi concret cu ce si de ce nu sunteti de acord. Prefer sa-mi demonstrati decat sa va cred pe cuvant. Daca spre eul liric bateati, nu este obligatoriu ca acesta sa apara explicit.

      Vorbeati de Divina comedie si clasa a 4-a. Daca dam cuvinte din Divina comedie pentru despartire in silabe nu vad o problema. Cat timp cerinta exercitiului nu depaseste programa si cat timp continutul e OK, se pot lua diferite texte. De ce sa existe o lista fixa de 100 de opere/autori, cand textul in examen se presupune ca se da la prima vedere? De ce s-a ajuns sa se dea text la prima vedere? Ca vai, ce dramatic era cand "se invatau comentarii pe de rost". Pai daca exista o lista fixa cu autori, unde credeti ca se ajunge? Fix de unde am plecat.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Uf, ok! Să scoatem pisica din sac - cum spun americanii - şi încerc s-o fac cât mai pe româneşte. Eul liric e vocea interioară a poetului. Aia care admiră cerul, marea, lebăda şi luna. Mai precis, prin eul liric, poetul este conţinut în poezie. Avangarda însă lupta fix contra eului liric!!!! Avangarda consideră că eul liric e câh, dulcegărie, sentimentalism burghez (da, dadaiştii erau socialişti). Eul liric e cancerul poeziei, la fel cum peisajul e cancerul picturii, după cum o spun pictorii abstracţi. Poetul trebuie eliminat din poezie, dat afară cu un picior în dos. În simbolism nu vorbeşte poetul ci.... simbolul, la fel cum în pictura abstractă nu avem mere şi pere ci pete de culoare.

      Ori ca să explici eul liric la Bacovia sau la modernişti e dificil pentru că trebuie să dai definiţia şi apoi să o... negi!!! Lirica modernistă nu e lirica lui Coşbuc sau Eminescu.

      Un copil de 14 ani înţelege foarte greu de ce nenea ăla vede copaci negri şi albi în loc să admire luna sau cimitirul aşa cum făcea nenea Eminescu, pentru că modernismul este o mişcare cerebrală.

      La evaluare poţi găsi fie un profesor sever care vede că n-ai explicat cum devine lirica mainstream la Bacovia, după cum poţi găsi un profesor slab pregătit care să citească mecanic şi să-ţi dea o grămadă de puncte chiar dacă ce ai scris e incorect.

      Cat timp cerinta exercitiului nu depaseste programa si cat timp continutul e OK, se pot lua diferite texte.
      ================================

      Păi programa nu spune nimic concret, asta era ideea. Opreşte programa să se dea sensul unui fragment din Rinocerii lui Eugen Ionesco? Nu.

      N-am spus să existe o listă nominală, dar măcar se poate preciza să nu se dea avangardă în generală. Asta se poate face.

      De ce s-a ajuns sa se dea text la prima vedere?
      =====================================================

      Foarte bine că se dă la prima vedere. Problema nu e asta, problema e că se poate da ORICE TEXT, ca de exemplu un test luat dintr-un tratat de chirurgie, iar pe urmă să-l întrebi pe copil ce semnifică o anastomoză.
      Nimeni nu te opreşte! Nu există în programă vreo limită, vreun criteriu. Există adecvarea la vârstă.

      Dar dacă eu consider că şi un copil de grădiniţă poate explica ce e aia o anastomoză pe un text la prima vedere cine mă contrazice? Programa? Prin ce mecanism? Prin adecvarea la vâstă? Păi io decretez că e adecvat la vârstă, că aşa vreau eu să fie!

      Care sunt mecanismele restrictive ale programei? Unde sunt limitele?

      Mulţi spun: păi se dă uşor. Nu mă încălzeşte cu nimic, pentu că a se da sub nivelul vârstei e la fel de periculos cu a se da peste nivelul vârstei. Necazul e că neavând niciun mecanism clar se poate da orice oricând. Programa nu e clară, e ambiguă. Ambiguă ca multe altele în România. Ambiguitatea e sportul naţional al românului. E cea mai bună metodă de a te disculpa, mai ales că la noi lumea nu pune întrebări.

      "Ei se ocupă." "Ei ştiu." Noi nu întrebăm. Nu îndrăznim să întrebăm.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Stati putin, genul liric nu depinde exclusiv de eul liric, unu la mana. Eu nici nu m-am legat de asa ceva cand am descris trasaturile. Doi: chiar daca nu e totul exprimat la persoana 1, asta nu inseamna ca sentimentele nu sunt descrise direct, sau ca nu ar fi ale autorului. Sentimentele nu sunt exprimate de un simbol, ci tot de autor, chiar daca nu direct la persoana 1. Nu vad sa-mi fi luat vreo teapa. Da, programa nu stabileste limite foarte exacte ca sa-i lase profesorului o anumita libertate in a-si face treaba. Programa lasa profesorului atata libertate cat e nevoie. Nu stiu in ce masura e ambiguitatea sport national, dar ati ales sa va legati de un domeniu (literatura) in care ambiguitatea e implicita, pentru ca si subiectivitatea e implicita. Intrebati, nu va opreste nimeni, dar adevarul e ca nici eu nici dvs. nu suntem experti, cei care fac programa bag seama ca sunt.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      1. Ba da, genul liric depinde exclusiv de eul liric. Găsiţi-mi dvs. o altă definiţie şi vă cred.

      2. Ce vi s-a cerut este un ESEU ARGUMENTATIV (text argumentativ) şi are nişte reguli fixe. Citiţi structura textului argumentativ. Cine nu-l face, pică. Citiţi baremul, se dau puncte şi pentru un anumit gen de limbaj. Alea sunt punctele pentru eseu argumentativ.

      3. Evident că poezia lui Bacovia nu este scrisă de extratereştrii de pe Planeta Tellux, însă INTENŢIA lui Bacovia a fost tocmai ELIMINAREA eului liric prin imaginile-simbol (de unde şi denumirea curentului). Hai să-i dăm copilului poezie dadaistă, să vedem dacă mai recunoaşte ceva. Să-i dăm poemele mecanice ale lui Tzara, decupate cu foarfeca din ziar. Acolo nu mai vorbim doar de dispariţia eului liric, dar nu mai putem vorbi nici de sentimente, la fel ca în problemele de vertical-orizontal în culori primare ale lui Piet Mondrian.

      4. Eu văd o libertate totală, nu o anumită liberatate. Conform programei se poate da ORICE TEXT LA ORICE VÂRSTĂ şi se poate cere orice, înclusiv sensul textului. Arătaţi-mi că greşesc.

      Subiectivitatea nu e implicită. Avangarda e cerebrală, prea cerebrală pentru gimnaziu. Din cauza asta se învaţă la liceu, când vorbim de un alt stadiu de maturizare cognitivă. În mod normal textele de avangardă nu au ce căuta la generală, dar din păcate se pot da chiar şi la examen.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      1. OK, sigur. De pe wiki: "Lyric poetry is a formal type of poetry which expresses personal emotions or feelings, typically spoken in the first person." Typically, adica nu totdeauna.

      2. Da, am inteles, v-am spus inca de la inceput ca nu redactez ceva in forma necesara pentru examen (pe gratis).

      3 OK, deci ideile si sentimentele sunt ale autorului, doar ca nu exprimate la persoana 1. Nu mai este parte din genul liric din cauza asta?

      4. OK, data viitoare cand copilul are de vorbit despre ultima carte pe care a citit-o in timpul liber, sau un rezumat/comentariu al unui text/fragment la alegere, cand i se va da ocazia sa vorbeasca despre altceva decat un text din manual sau programa, dati-i un text din Sven Hassell cat mai explicit, sa vedem cum reactioneaza cadrul didactic.

      Subiectivitatea este parte din arta, arta nu este o stiinta. Un bun exemplu este chiar definitia genului liric care nu acopera toate operele considerate lirice, sunt exceptii de la fiecare trasatura. Si in avangarda este la fel - sigur se pot gasi critici care sa ia o opera avanfardista si sa o clasifice ca altceva, macar ca ar inventa o noua categorie. Ce vede un critic nu vede altul, se poate argumenta la nesfarsit. Nu e ca la o problema de mate cu solutie unica.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      1. Da, e oarecum definiţia clasică a eului liric, dar ce ne facem la dadaism, unde nu mai avem nici măcar "personal emotions or feelings"? Acolo poemul e mecanic, uneori tăiat cu foarfeca din ziar. Unde scrie că n-ai voie să dai poezie dadaistă la evaluarea naţională? Nu scrie nicăieri. Îmi garantaţi că la examenul de acum nu se va da vreunul din poemele automate ale lui Tzara?

      2. Vă cerusem o formulă semi-completă (sau măcar un început) pentru că altfel nu aveam cum să-mi duc pănă la capăt idea.

      3. Piet Mondrian este parte din pictură? Pe ce criterii? Nu cunosc o formulare de examen, nu ştiu cum au rezolvat criticii această problemă. Interesant e că la început poezia simbolistă a fost considerată o eroare, cum au fost şi poemele lui Tzara sau sculptura lui Brâncuşi. Ideea e că avangarda e dificilă pentru gimnaziu şi la evaluare ar trebui date texte clasice, în care eul liric e uşor de detectat.

      4. Nu am cum să-i dau Sven Hassell pentru că programa cere explicit literatură, ori Sven Hassell e kitsch.

      Nu, arta nu este atât de subiectivă pe cât credeţi. Curentele artistice au chiar şi manifeste din care poţi înţelege clar şi la obiect ce vor. Lucrurile sunt clare în critica literară, atât de clare încât poţi da examene şi doctorate din ele, însă e un palier destinat filologilor. Avangarda se învaţă în liceu, când gradul de maturizare e altul. Nu se dau texte de avangardă în gimnaziu pentru că sunt dificile. Sunt dificile şi pentru un adult.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      1. Exact concluzia la care ajungem inevitabil: definitiile in arta nu sunt ca la matematica si probail ar trebui schimbate odata cu noile curente. Aveti dreptate in ceea ce priveste dadaismul, si probabil se poate modifica definitia incat sa fie inclus si dadaismul.

      2. Da, am inteles ulterior unde bateati.

      3. Da, insa acum poezia simbolista e parte din genul liric. Da, avangardismul ar trebui fie ocolit, fie utilizat intr-un fel corect (adica sa nu se scada puncte aiurea pentru elemente care ii depasesc pe elevi; - se pot formula cerinte mai simple care sa nu duca spre contradictia asta cu gen/eu liric- avangardism, se pot cere exemple de figuri de stil, imagini artistice, identificare de elemente de prozodie, eventual cu niste mici explicatii;) Oricum, toata discutia noastra e pur ipotetica - pana la urma s-a cerut la vreun examen de gimnaziu apartenenta la genul liric a poeziei lui Bacovia?

      4. Vedeti, noi doi suntem de parerea asta dar.... se vor gasi altii care s-o considere o mare opera de arta, inevitabil.

      Manifeste exista, sigur ca da. Ce fac insa criticii cu acele manifeste pe urma...Se pot da si doctorate si examene, dar pana la urma tot pe baza unor pareri se dau si astea, pareri ale unor critici inaintasi. Cum e vorba aia "beauty is in the eye of the beholder". Nu e complet subiectiva, nu putem sa inventam chiar orice cand criticam, sunt constient de asta, dar e de obicei destul loc de discutii pentru un punct-doua in plus. La nivel de scoala generala/liceu cel putin.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      1. Din nou vă înşelaţi. Definiţiile din artă sunt foarte clare, însă ele sunt în cascadă, pentru că fiecare curent este o reacţie la precedentul. Cu alte cuvinte trebuie să înţelegi lirismul clasic şi pe urmă să ţi se explice reacţia şi mecanismul ei, iar la final să ţi se dea formula. Vă asigur că definiţiile sunt atât de clare încât seamănă cu cele ale unor doctori, însă gradele de înţelegere sunt diferite. Avangarda se studiază la liceu pentru că se adresează unui alt grad de maturitate.

      3. Mai corect spus avangarda este un alt fel de lirism, pe alte principii. Nu s-a cerut Bacovia, dar s-a cerut Minulescu, cu tot cu explicaţie. A fost scandal mare, s-au revoltat părinţii. Ministerul a spus că e ok. Că e conform programei. Programa fiind evazivă. Programa e generoasă, nu interzice. Poţi da Minulescu, poţi da Tristan Tzara sau Bacovia după cum poţi da Căţeluş cu părul creţ.

      4. Noi nu suntem filologi, sau suntem filologi amatori, dar vă asigur că la nivel de filologie lucurile sunt foarte clare, cum sunt la nivel de istorie a artei. Problema e cu gradul de dificultate. La 14 ani nu se fac asemenea acrobaţii.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Pai daca nu se incadreaza in definitia clasica de lirism, de ce ii spune tot lirism?? Definitiile or fi consistente, dar atunci termenii nu sunt alesi bine pentru ca iata, creaza confuzii si contradictii (aparente).
      Nici nu se fac curente literare propriu-zise in generala si daca se cer la examen e normal sa existe reactii. Nu vad insa cum pentru semnificatia mesajului in poezia lui Minulescu trebuia trecut prin chestii atat de complicate.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Se încadrează la lirism pentru că are anumite lucruri în comun cu lirismul clasic, lucruri pe care le-aţi detectat şi dvs (versificaţie, metrică etc.) Ca să dau pe parte de plastică, şi o natură statică dar şi o pictură abstractă pot folosi contrastul complementarelor, deşi ca definiţie ele sunt total diferite. Problema e că o clasificare doar prin prisma contrastului complementar nu defineşte pictura abstractă ca pictură.

      Problema e că în cazul lui Bacovia dai definiţia liricului (care a rămas cea clasică) şi apoi trebuie să explici de ce nu există eu liric în poezie sau cum este escamotat şi de ce. Altfel trebuie să dai o altă definiţie a liriciii, şi sincer să fiu nu cunosc să existe vreuna. Nu ştiu dacă te poţi abate de la acest traseu.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Si inelele si grupurile au multe in comun, dar totusi unele se numesc grupuri, iar altele inele. si asa se evita confuziile.

      Pai v-am aratat ca exista definitie care sa includa si opera lui Bacovia. Dar in general totul in aria asta pare o peticeala: de ce sa nu folosim mai multi termeni (mai multe definitii) daca e nevoie? De ce sa ne cramponam aiurea de un termen si sa cream confuzii?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Nu ştiu ce să spun. Pentru mine fizica cuantică şi fizica optică e tot un spanac. Nu e tot fizică? E tot fizică! Nu e muzică, e fizică. De ce să nu se predea cuantică la clasa a 6-a, că tot fizică e şi aia? Păi dacă scrie fizică pe ea înseamnă că e fizică. Logic, nu?

      Poate că aşa se gândeşte şi aici: lirica clasică şi lirica modernă sunt tot lirică. Na, sunt diferenţe mari, dar...
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Da, dar confuziile in cazul liricii le fac chiar expertii. Sau ma rog...proasta alegere a termenilor, sa-i spun asa. Altfel la liceu Bacovia nu ar figura la genul liric ci la ...eu stiu, genul super-liric. Sau liric_2.0. La mate si la fizica lucrurile sunt clar delimitate.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Păi oricum figurează la genul liric prin faptul că are versuri, ritm, picior metric etc. Şi o pictură abstractă dar şi un peisaj pot avea în comun contrastul complementarelor, ceea ce le defineşte ca pictură, însă esenţa e alta.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Eu de apartenenta la genul liric m-am legat, am lucrat dupa una din cerintele pe care le-am vazut in examenele recente.

      In scoala se fac si literatura (compuneri libere) si notiuni de critica literara (ceva de suprafata). Un profesor abil isi da seama daca un elev are sau nu talent la scris (analizandu-i compunerile libere) si il poate indruma in consecinta. Depinde de profesor. Eu am avut de-a face si cu oameni capabili si cu profi tristi suparati pe viata care nu aveau nici un fel de motivatie, sau mai tineri si speriati de cine stie ce chestii administrative si cam stiu care sunt diferentele.

      Daca de maine s-ar studia doar istoria matematicii, din start am pierde o generatie de ingineri de tot felul, fizicieni, matematicieni, arhitecti si poate alte categorii pe care le-am uitat. Analogia insa nu tine pentu ca la literatura nu se face doar critica literara ci si compunere libera. Intra inclusiv la examen.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Greşiţi total, sunteţi complet pe din-afară! Rolul profesorului de română nu e să stea în spatele puştiului în timp ce acesta îşi alcătuieşte primul roman, ci să-l PREGĂTEASCĂ PENTRU EXAMEN.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Rolul profesorului este sa ajute elevul sa-si croiasca un drum in viata, atat cat poate prin materia pe care o preda. Si examenul conteaza, sigur, dar nu e singurul element. Ca sa ajuti elevul sa-si dezvolte aptitudinile de scris nu trebuie sa stai in spatele lui si sa-l tii de mana, mai ales de la clasa a 5-a, a 6-a in colo. Stiu pentru ca am avut o profesoara care lucra cu un grup de elevi in scoala (pe gratis, da) pregatire pentru olimpiade. Si lucram compuneri de ne sareau capacele dupa ore, majoritatea compuneri libere. Credeti ca ne tinea de manuta, sau ca statea in spatele nostru? In nici un caz, verifica ce lucram, discutam, ne dadea de citit, ne dadea sfaturi si noi continuam lucrul acasa. De la o varsta elevul se mai poate gestiona si singur, sau ar trebui sa inceapa sa fie in stare de asta. Asta e o posibilitate, alta ar fi ca profesorul sa ii dea sfaturi, carti de citit elevului inainte de ora sau dupa ora, fara sa fie vreo sesiune speciala de pregatire. Da, nu se pune accent prea mare pe scriere creativa in scoala si pe undeva are sens. O cariera de scriitor este riscanta, mi se pare mai normal ca scoala sa te pregateasca pentru ceva mai sigur si daca vrei sa te ocupi de asa ceva sa urmezi niste cursuri speciale, o facultate etc.

      Creativitatea e o chestie riscanta. In scoala noastra se dezvolta si creativitatea intr-o oarecare masura, dar pregatirea se face in special pe paliere mai sigure de cariera. Vrei sa fii scriitor? Poti face asta, dar e bine sa poti sa faci si altceva in caz ca nu-ti merge cu scrisul. Pentru ca sunt sanse semnificative sa nu-ti iasa cu scrisul.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Profesoarea de care vorbiţi - cinste ei, era clar un dascăl adevărat - nu făcea decât să despartă teoreticul de practic.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Sansele teologilor si criticilor de film sunt la facultatile aferente. Cine a decis ca e critica literara mai cu mot? Nu stiu, probabil cine a scris programa initiala in care aparea critica literara. Cumva are sens, Romania are o istorie mult mai bogata in literatura decat in cinematografie. Probabil daca ar exista suficiente resurse (bani, profesori pregatiti etc.) ar putea fi si critica de film o optiune, nu stiu. In orice caz, critica literara are puncte comune cu cea de film, cum chiar dvs. ati spus intr-un comentariu anterior, daca nu ma insel asa ca este macar un prim pas si catre critica de film, pentru cine doreste asa ceva. Nu se poate face din scoala generala chiar tot, se face ce se poate, intr-o anumita ordine a prioritatilor (data si de resursele disponibile).

      Legat de ce faceam cu doamna profesoara in gimnaziu: in mare era o extensie a ce faceam la clasa. Si la clasa faceam si comentarii (sau parti de comentarii) si compuneri libere. Exista un oarecare echilibru. Cum am mai spus, experimente la fizica inca se fac, acolo unde exista laboratoare functionale (experiente se fac la chimie). Acolo ar trebui sa se investeasca mai mult. In multe locuri ar trebui sa se investeasca mai mult.
      • Like 0
  • Liviu check icon
    Ca să explicăm mai clar cum e cu dificultatea subiectelor şi dopajul prin meditaţii (care nu se face în mediul rural)
    • Like 1
  • Liviu check icon
    Dau exemplul limbii române: un principiu de bază al programei pentru limba română este ca toate textele studiate să fie adecvate cu vârsta elevului. E un principiu scris negru pe alb.
    • Like 1
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Despre ce subiecte vorbiti? La examenul din 2017 nu vad sa fi aparut poezia de loc, au avut un fragment de basm si la subiectul al doilea ceva din ziarul Evenimentul.
      La examenul din 2017 au avut ceva de Baconski si li s-a cerut sa arate apartenenta la genul liric, nimic legat de simbolism.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Şi Baconski eu un poet pentru 14 ani? Respectă textul lui Baconski principiul adaptării la vârstă enunţat de programă? Noi învăţam Otilia Cazimir în generală, nu Baconski.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Textul de Baconski dat la examen e adecvat pentru 14 ani. Nu e vorba ca se invata la scoala, e text la prima vedere. Nu cere nimeni sa puna acea poezie in contextul intregii opere a lui Baconski, sau cine stie ce analiza detaliata, sunt cerinte de bun simt. Poezia nu e greu de inteles si nu e nevoie de meditatii. Nu e simbolista, iar principiile care guverneaza genul se fac in mod normal la scoala. Elevii au 14 ani, nu 10 si in mod normal merg la scoala de la 6 ani. Subiectul e de bun simt.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Nici poezia lui Baconski şi nici poezia Magdei Isanos nu sunt adecvate vârstei de 14 ani deoarece nu au fost gândite pentru această vârstă.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Sunt exact in concordanta cu ce se face la scoala si sunt de dificultate medie spre usoara. Evident ca se cere explicarea principiilor pe textul dat, e un exercitiu absolut normal. La matematica nu cere nimeni sa reciti o teorema, ci sa o aplici intr-un exercitiu. E la fel si la literatura, inveti niste notiuni si le aplici, asa dovedesti ca le-ai si inteles, asta e scopul. Poezia de Baconski (cea data la examen) nu e ceva modernist greu de inteles, arata a pastel. Baremul daca il cititi (e la acelasi link pe care l-am dat mai jos) e chiar foarte permisiv, nu da o singura interpretare foarte detaliata pe care sa fie nevoit elevul sa se alinieze exact, lasa loc pentru mai mult.

      Nu conteaza poezia lui Baconski in general, conteaza ce s-a dat la examen. Omul poate a scris 200 de poezii simboliste greu de inteles, daca a scris si una adecvata pentru clasa a 8-a si aia s-a dat la examen nu vad care e problema. Cand s-a dat Magda Isanos la examen?
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Imi cer scuze, mi-am luat eu o teapa. Pe acel site, desi e edu.ro s-au afisat modele de subiecte, nu subiectele in sine (pentru 2017 cel putin; pentru 2016 par sa fie chiar subiectele care s-au dat). Acum vad si eu poezia de Magda Isanos. Nici asta nu mi se pare o mare tragedie. E descrisa ploaia, sunt ceva figuri de stil, evident, dar nimic legat de simbolism, doar evidentierea unor trasaturi ale genului liric. Destul de banal.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      N-aţi înţeles şi n-am înţeles nici eu până nu mi s-a explicat. Să recunoşti un procedeu literar nu ajunge, ci EŞTI OBLIGAT SĂ-L APLICI ÎN TEXT.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Stiu cum e cu aplicatul in text, pe aceeasi programa am dat si eu examen(e), cu acelasi tip de cerinte am avut si eu de-a face, inclusiv la olimpiade. Nu e de cine stie ce dificultate, in nici un caz imposibil pentru un elev de 14 ani.

      Sistemul de notare e prezent pe foaia de examen, corectarea se face dupa barem. Pentru un barem pot exista mai multe rezolvari posibile. Iar baremul, cum v-am aratat deja e suficient de permisiv incat sa nu puna mari probleme elevilor.

      Nu cred ca textul respectiv sare peste intelegerea unui adult. Eu as putea sa-l comentez cu argumente zic eu destul de bune. Ar fi o interpretare, probabil sunt mai multe.

      Cine decide ce texte sunt adecvate si care sunt criteriile? Spuneti ca nu sunteti filolog, de ce criterii va folositi atunci cand spuneti ca un text este adecvat si altul nu?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      La olimpiade se depăşeşte materia cu mult, şi vă pot arăta problemă de optică dată la clasa a 4-a, când nici nu începuse fizica. La olimpiade se duc cei meditaţi intens. Cunosc olimpici şi ştiu cât costă meditaţiile, şi mai ştiu că se face cu două-trei clase în avans.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      La romana nu se depaseste materia cu mult. De fapt nu cred ca se depaseste de loc, in gimnaziu sigur nu. La mate sau fizica da. De asemenea nu toti olimpicii fac meditatii. La romana nici nu e nevoie.

      Later edit: problema in mediul rural nu se leaga atat de meditatii, cat de lipsa de infrastructura si personal calificat. De acolo pornesc problemele.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      În cazul subiectelor de examen se programa e depăşită cu acele sutimi care pot conta.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Textele nu depasesc gradul de dificultate, doar ca nu toata lumea poate sa ia 10, asta e. Emotii au avut elevii dintotdeauna, la orice examen. E normal, e un moment care conteaza si e bine sa invete sa se controleze in situatii de stres, viata e plina de asa ceva.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Păi haideţi să vedem concret un exemplu de poet şi de poezie care depăşeşte gradul de dificultate al vârstei şi să argumentăm de ce se întâmmplă asta. Vă asigur că la Bacovia nu te poţi descurca fără meditator sau net nici ca adult.

      Aştept în continuare exemple de lirică ce depăşeşte puterea de înţelegere a vârstei şi explicaţia aferentă.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Nu va puteti descurca dvs., poate. Exemplu v-am dat deja intr-un comentariu anterior.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      L-am văzut, vă răspund.
      • Like 0
  • Mihai check icon
    Incerc să redau pe scurt experienta celor 8 ani ca elev intr-o scoala din mediul rural.
    In clasa I si clasa a IV-a, am avut norocul să am un învățător care chiar își dădea silința cu fiecare elev în parte. Era o adevărată plăcere fiecare lecție. În clasa a II-a am avut parte de o învățătoare proaspăt ieșită de pe băncile unui liceu pedagogic. Poate doar lipsa de experiență a fost cea care a făcut diferenta între dumneaei si invataorul din primul an de scoala, dar per ansamblu a fost un an destul de bun. Însă a urmat clasa a III-a cu o nouă învățătoare care era de asemenea proaspăt ieșită de pe băncile aceluiași liceu pedagogic, Pot spune că a fost un groaznic, un an pierdut. Pe lângă faptul că nu avea nicio urmă de tact pedagogic, nu venea cu zilele la școală. Pur și simplu nu am făcut nimic în acel an, Partea cea mai tristă era că ceilalți învățători din școala unde am învățat erau din exact ca învățătoarea mea din clasa a III-a. Nimic nu conta pentru dumnealor în afară de leafa de la sfârșitul lunii. Majoritatea elevilor terminau ciclul primar fară să știe să scrie sau să citească. A urmat ciclul gimnazial, iar odată cu ciclul gimnazial au apărut adevăratele probleme cele care sunt evidențiate și în articol. Cea mai mare problemă era lipsa personalului didactic, In primă fază era vorba de lipsa personalului didactic calificat. Niciun profesor nu dorea să vină intr-un sat care se afla la aproximativ 50 de km de cel mai apropiat oras si care nu dispunea de o singură rută de transport, Tocmai de aceea, la începutul clasei a V-a, nu aveam profesori de matematică, istorie, geografie, engleză-franceză. In schimb aveam profesoară de limba romana, care era chiar invatatoarea mea din clasa a III-a. Exact acea invatatoare fara pic de tact pedagogic care acum își dorea să nenorocească mai multe generații în același timp. În cele din urmă, dupa aproximativ 2 săptămâni, au venit profesori și pe posturile care nu fuseseră ocupate la începutul anului. Numai că doar jumatate dintre ei erau calificați. Spre exemplu, profesorul de matematică era un domn foarte in vârstă care fusese inginer. Nici măcar nu urmase vreun curs de pedagogie. Dar nu exista nicio variantă. Trebuia să avem un profesor. La fel și în cazul profesoarei de engleză-franceză. Dumneaei era soția polițistului din comună și terminase doar liceul.
    A urmat clasa a VI-a. Părea a fi salvarea noastră. O nouă profesoară de limba română, o nouă profesoară de matematică si o nouă profesoară de limbi străine. Toate cele 3 profesoare fiind calificate și cu experiență în învățământ. Problemele au apărut însă pe parcurs. Profesoara de limba română a instituit teroarea împotriva "țăranilor proști"(apelativul preferat al dumneaei) iar profesoara de matematica, care era pur și simplu genială, a rămas doar primul semestru. Pe semestrul urmator, aproximativ 2 luni nu am avut profesor de matematică, iar orele le făceam cu unul dintre învățători. După cele două luni a venit în cele din urmă un profesor de matematică care era pensionat, Deși parea un profesor foarte bun, nu prea ajungea la ore dumnealui. Probabil din cauză că era pensionar și oricum nu putea să-l sancționeze cineva în vreun fel.
    Clasa a VII-a. Profesoara de limba romana era din nou fosta invatatoare din clasa a III-a. Voia să-și desăvârșeacă opera. Voia neapărat să ne vadă agramați. Din nou începeam anul școlar fără profesor de matematică. Aveam însă profesoară de fizică-chimie și limbi străine. Ambele calificate, ambele foarte bine pregatite. După aproximativ o lună a fost ocupat și postul profesorului de matematică. Un domn în vârstă, care fusese la licee de top din oraș, însă care avea o mare problemă cu alcoolul. Din 3 lectii, 2 le rateam. Însă era mai bine decât fara profesor cred.
    Clasa a VIII-a. Dacă în clasa a VII-a am primit o gură de aer, clasa a VIII-a a fost pur și simplu un dezastru. Profesoara de limba română era aceeasi doamna fara tact și fara chef de ore, profesorul de matematică era inginerul din clasa a V-a, profesoara de limbi straine nu avea nicio legatură cu pedagogia, iar cireasa de pe tort era profesoara de fizică-chimie, care era o doamna necalificată care nu numai că nu avea nicio treaba cu cele două materii, dar era și semi-analfabetă(dumneaei era varianta de rezerva pentru orice post care nu se ocupa-dar asa e când esti prietena directorului).
    În acest fel au decurs cei 8 ani de învațământ in mediul rural. Tezele naționale au fost un adevarat dezastru. Notele nu au trecut de 7 la matematică. Dar cred că era imposibil in conditiile date. Nici măcar pregatire nu aveai cu cine să fac in zona respectivă. Asta in cazul in care dispuneai de resurse financiare. Situatia e mai mult decât tristă. Dintr-o intreaga generatie, doar 3 elevi au terminat ciclul liceal. Pentru mine a fost un adevărat șoc trecerea de la învățământul din mediul rural la cel din mediul urban. După cei 4 ani de liceu când am realizat că problema nu sunt neaparat elevii, având in vedere că cei din mediul rural au dominat clasa. Insă e extrem de frustant să conștientizezi adevaratul dezastru care o să vină, să știi că un numar impresionant de copii se pierd pe drum din cauza un sistem care merge intr-o direcție gresită. Nu cred că s-au schimbat prea multe intre timp, având in vedere că am incheiat ciclul gimnazial in anul 2009. Mai degrabă cred că lucrurile s-au agravat, dacă luam în considerare lipsa de personal tot mai acută din sistemul educațional.
    • Like 2
    • @ Mihai
      Anon check icon
      Trist. O organizare cum nu se poate mai proasta. Sper ca ati reusit sa scapati cu bine de acolo.
      • Like 0
    • @ Mihai
      Liviu check icon
      Şi atunci şi acum programa şcolară cerea ca textele studiate să fie adecvate vârstei.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Din cate observ se respecta si azi. Luati de asemenea in considerare ca azi exista si clasa 0, elevii fac 13 ani de scoala, nu 12.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Nu se respectă absolut deloc! Noi nu învăţam Maga Isanos sau Baconski în generală, învăţam în liceu. În generală citeam Otilia Cazimir, Tudor Arghezi, Alexandru Mitru, Brătescu Voineşti etc. Mai erau şi texte cu partidul, dar alea erau pentru orice vârstă.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Nici ei nu invata Baconski sau Magda Isanos, sunt texte la prima vedere de dificultate medie spre usoara, adaptate varstei. Nu e nimic peste nivelul de dificultate de la scoala (nivelul la care ar trebui in mod normal sa se lucreze). Asa ca da, programa se respecta. Textele non-literare nu sunt nici ele dificile.

      Eu v-am aratat baremele dupa care se lucreaza astazi, nu este specificata o anumita interpretare ca fiind strict singura corecta. Dvs. spuneti ca se face altfel, va rog atunci sa demonstrati ca e asa.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      .
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Cum am spus mai jos, demonstrati va rog ca acea rezolvare misterioasa diferita de barem exista. De ce nu s-ar publica, in fond?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Haideţi să facem un exerciţiu mult mai clar. Programa de limbă română precizează ca principiu de bază pentru fiecare an ca textele să fie adecvate vârstei.

      În mod logic există şi texte neadecvate vârstei. Dacă n-ar exusta principiul ar fi însemna că se poate da ORICE în intervalul 5-8, ori programa spune că nu se poate.

      Vă propun să găsiţi un poet şi o poezie neadecvată intervalului de vârstă şi să explicaţi pe ce principii putem argumenta neadecvarea la vârstă. Atunci vom desprinde mecanismul şi vom decide dacă Magda Isanos este sau nu adecvată vârstei.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Consider neadecvate pentru gimnaziu texte cu caracter erotic explicit sau cu continut foarte violent. Nu as da spre analiza unui elev de gimnaziu un text de Sven Hassel de exemplu (am cazut pe proza, poezie nu-mi vine acum pe moment, dar intelegeti ideea). Foarte multe texte sunt adecvate varstei pentru cerintele de examen: li se cer trasaturi ale genului epic si niste explicatii plauzibile pentru niste figuri de stil, nimic prea greu.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Dvs. legaţi adecvarea de conţinutul textului şi nu de înţelegerea lui. Îmi pare rău, dar există texte în care există violuri şi omoruri în literatura română, violenţă domestică etc. Ele există şi sunt studiate. Sven Hassel intră la kitsch şi nu se dă nicăieri.
      • Like 0
    • @ Anon
      doispe si un sfert
      13 fac in germania si in cateva cantoane din elvetia (plus clasa zero sau chiar minus unu minus doi, obligatorii pe la unii)
      • Like 0
    • @ corneliu apostol
      Anon check icon
      Pai...clasa 0 plus clasele de la 1 la 12. Nu sunt 13? Sau clasa 0 la noi e de fapt mai putin de un an?
      • Like 0
  • pt graficele (ideia de acolo) 3 si 4, este de presupus ca sunt alterate de (ne)priceperea la matematica dar pricepere la altele (materii);
    partea de deosebire intre mediile gimnaziu vs examen national, justifica/indreptateste chiar existenta examenului national
    (examenul de capacitate cum a functionat cativa ani - dupa 1990)
    notatiile facute de profesori sunt acordate cu materialul uman pe/cu care lucreaza (nu poti rezerva nota 10 doar profesorului!) si de aici deosebirile mai mari intre rural si national
    problema in fond, adica recuperarea/alinierea ca pregatire a celor din mediul rural, tine mult mai putin de scoala decat ne place sa spunem (dar tine desigur si de calitatea profilor care ar dori sa predea in mediul rural - dar si in periferiile oraselor, chiar daca nu avem astfel de studii) ;
    acest "mai putin" , pentru ca la nivelul de gimnaziu (scoala elementara pt cei mai vechi) oricat de modest pregatit ar fi profesorul , face fata!
    ceilalti factori care domina in mediul rural,: familia , (ne)sansa la informatie adiacenta, cultura, cultura tehnica etc,
    dar mai ales motivatia de a face scoala (uneori justificata doar de obligativitatea legala si de alocatie - celebra alocatie) consider ca e factorul esential, adica daca elevul nu are dorinta sa invete , nu poate avea rezultate scolare bune sau macar acceptabile! si sa-l mai duca si capul.
    si aici nu e vina scolii (se poate gasi si aici ceva cat de cat dar nu e cauza majora)
    • Like 1
    • @ corneliu apostol
      Cum am raspuns si primului comentator, notele obtinute la matematica sunt puternic corelate cu cele obtinute la romana, deci ipoteza unei discrepante mari matematica vs. restul materiilor nu mi se pare plauzibila. In privinta celorlalte observatii, intr-adevar, toate studiile pe care le cunosc sugereaza ca cel mai important predictor al rezultatelor scolare este dat de statutul socio-economic al familiei. Cum spuneti si dvs,, scoala vine pe locul doi, dar influenta acesteia nu este deloc de neglijat. In lunile care urmeaza voi pregati baza de date raportata aici pentru o analiza multivelel, care permite concluzii mult mai fine decat niste simple grafice. Analizele preliminare imi arata ca scoala explica undeva intre 30 si 40% din variatia inregistrata in privinta rezultatelor obtinute la evaluare. Este o valoare consistenta care sugereaza ca interventii bune la nivel de scoala ar putea produce salturi semnificative ale performantelor educationale.
      • Like 0
    • @ Vasile Cernat
      Liviu check icon
      Înainte de orice grafic vă sugerez să căutaţi pe Youtube diferite reportaje şi luări de poziţie despre învăţământul românesc, despre dificultatea examenului de evaluare, despre programa noastră comparativ cu alte programe. Tastaţi "învăţământul românesc" şi veţi găsi pe Youtube multe clipuri interesante.
      • Like 0
    • @ Vasile Cernat
      Anon check icon
      Va referiti la corelatia dintre notele de la romana si mate obtinute la evaluarea nationala sau in general la clasa?

      Later edit: imi cer scuze, cred ca mi-ati raspuns la un comentariu anterior.
      • Like 0
  • Liviu check icon
    Nu mi se pare că s-ar da texte adecvate vârstei.
    • Like 0
    • @ Liviu
      Problema identificata in articol este aceea a subpregatirii din zona rurala, simultan cu supraevaluarea din zona rurala. Nu are nici un sens sa introduceti un parametru nou, anume dificultatea subiectelor sau pregatirea profesorilor care le propun. Subiectele sunt ACELEASI pentru toti, la evaluarea nationala.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Textele de la evaluarea nationala sunt de acelasi nivel cu ce se face (sau ar trebui sa se faca) la clasa. De unde rezulta ca sunt peste capacitatile varstei?

      Conform programei de matematica (http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/24-Matematica.pdf) elemente de trigonometrie se fac din clasa a 7-a, suficient pentru probleme cu plan inclinat.

      Problema de la educatie plastica in ce clasa apare? Banuiesc ca nu va refereati tot la clasa a 8-a. Ce notiuni de optica apar in acel caz?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Magda Isanos nu mi se pare un poet adecvat vârstei.
      • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      Liviu check icon
      Subiectele erau aceleaşi, dar nu erau pentru toată lumea. Magda Isanos e un poet ADULT. Ca să-i înţelegi poezia îţi trebuie un efort suplimentar care se face la meditaţii. Elevii din mediul rural n-au bani de meditaţii.

      Programa scrie negru pe alb: texte adecvate vârstei. Cum să dai o poezie ADULTĂ unor elevi de 14 ani? Cum să dai text simbolist când simbolismul se învaţă de abea în liceu? Sigur că pot învăţa (mecanic) acest tip de texte la meditaţii, dar n-ar fi normal să se respecte şi la examen principiul enunţat de programa şcolară?
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      OK, argumentul din partea autoritatii ("ca asa a zis profesorul") nu e de fapt un argument. Poate gasesc si eu in prof care zice ca acel text e OK. Acel domn profesor de ce a zis ca acel text (cel dat la examen, nu opera Magdei Isanos in general) nu e adecvat varstei?
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Un argument clar al adecvării textului este INTENŢIA AUTORULUI. A fost scris acel text pentru 14 ani?
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Notiunile necesare de trigonometrie pentru probleme cu plan inclinat se fac, conform programei, in clasa a 7-a (vedeti aici: http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/24-Matematica.pdf). Ca se mentioneaza spectrul luminii vizibile la educatie plastica in clasa a 5-a nu mi se pare o tragedie. Nu e nevoie sa stii cum variaza indicele de refractie in raport cu lungimea de unda si cum e cu polarizarea ca sa intelegi ca lumina alba contine toate culorile curcubeului. Programa e OK.

      Nu consider ca argumentul cu intentia autorului e suficient sau macar corect din doua motive:
      1) Stim intentia autorului? A exprimat autorul intervalul de varsta pentru care a scris opera respectiva? Se gandeste macar vreun autor la asta cand scrie?
      2) Daca eu scriu un pastel simplu si spun ca intentia mea e ca acel pastel sa fie analizat doar de persoane peste 30 ani, inseamna automat ca un pusti de 14 ani nu poate sa-l atinga?

      Nu cere nimeni trasaturi ale dadaismului, se cer trasaturi ale genului liric, atat. Baremul este permisiv (il gasiti aici: http://stirileprotv.ro/evaluare-nationala-2017/evaluare-nationala-2017-romana-elevii-de-clasa-a-viii-a-sustin-luni-proba-la-limba-romana.html), nu este elevul obligat la o singura interpretare. " Dacă sensul găsit de elev nu corespunde cu cel de pe barem se scad puncte." - nici macar nu este indicat in barem un anumit sens.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      .
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      S-ar putea să aveţi dreptate şi să fi înţeles eu greşit (poate că nu era trigonometrie) însă discuţia era cu un cadru didactic care se plângea că nu poate rezolva anumite probleme din programă pentru că anumite noţiuni nu fuseseră încă învăţate.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Nu stiu despre ce se plangea acel cadru didactic. Uitandu-me peste programe nu vad nepotriviri intre ce se face la fizica si matematica in gimnaziu. Pentru materia de olimpiade este cateodata nevoie de materie din anii urmatori, dar altfel nu vad sa fie o problema. Bine ar fi ca dumnealui/dumneaei sa se adreseze ministerului pentru a se corecta acea problema din programa, daca acea problema exista.

      Uitati aici: http://subiecte2016.edu.ro/2016/evaluarenationala/Subiecte_si_bareme/. Aici sunt afisate subiecte si bareme, nu rezolvari. Baremul de la matematica e mult mai rigid si mai putin permisiv decat cel de la limba romana (cumva de asteptat, data fiind natura matematicii). Asta explica pe undeva de ce acel elev a pierdut puncte. Nu e corect, profesorul corector ar fi trebuit sa sesizeze ca desi rezolvarea nu e identica cu cea din barem este totusi corecta. Pentru asta exista contestatiile. Am facut si eu astfel de contestatii si in unele cazuri (la olimpiade) chiar am discutat fata in fata cu profesorul corector. Ei lucreaza dupa bareme, nu au alte rezolvari. Baremul si rezolvarea coincid. Daca dumneavoastra considerati ca exista niste rezolvari ascunse, va rog demonstrati existenta lor.

      Nici nu se cere sensul poeziei, ci doar cateva trasaturi ale genului liric identificabile in text. Atat. Se poate supravietui foarte bine si fara meditatii. O spun din experienta si nu sunt filolog.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Eu am discutat cu profesori care meditează şi spun că riscul de a da doar procedeul literar fără a-l explica e atât de riscant încât nu-l recomandă.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Exemplu concret, nepotul meu, are de argumentat apartenenţa poeziei Decor de George Bacovia la pastel. Vă încumetaţi? Băgaţi 150 de cuvinte să vedem cum vă descurcaţi.

      Că doar Bacovia se studiază la 14 ani!!!!! E adecvat vârstei, la 14 ani numai la doliu te gândeşti.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Nici eu n-am spus ca n-ar trebui explicat, doar scrie clar in cerinta. Elevul poate sa dea o explicatie plauzibila (sa nu fie complet pa langa, eu stiu, sa fie vorba de iubire si el sa ajunga pe la flori de mucigai). Nu exista o interpretare unica, ideea e ca elevul sa-si poata forma si argumenta o parere, o oarecare viziune folosind (aplicand, explicand concret pe text) notiuni invatate la clasa. Ceea ce nu e exagerat sau peste limitele varstei. Aceleasi limite si tipuri de exercitii exista de mai bine de 10-15 ani si an de an s-au luat note de la 2 la 10.
      • Like 0
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Eu zic să citiţi cu atenţie baremul şi veţi vedea că răspunsurile la obiect şi cele ezitante se punctează diferit.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Am citit baremul, vi l-am aratat si dvs. si nu se puncteaza doar o singura interpretare.
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult