Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dezastru Național la o piesă kabuki: ce au vrut să spună japonezii și ce au înțeles românii. Tratament pentru depășirea neînțelegerilor culturale

Evenimentele culturale japoneze sunt destul de rare în România. 

Au fost ani în care publicul nu a avut parte de niciun concert, de nicio expoziție, de nicio proiecție de film.

În câteva rânduri am avut parte de „ceremonia ceaiului” la Muzeul Satului, dar tradiția japoneză a ceremoniei ceaiului nu a avut nimic de-a face cu îmbulzeala tipic românească, cu îmbrâncelile și înghiontelile celor care doreau să fie cât mai aproape de tatami pentru maximum 30 de secunde, timp suficient pentru o rafală de fotografii și apoi plecarea precipitată spre un alt eveniment. 

Dezastru (la) Național

Îmi aduc aminte de unul dintre evenimentele la care am participat. A fost un dezastru total din cauza publicului. Este vorba despre o piesă de teatru tradițional japonez kabuki. Piesa prezenta o poveste clasică japoneză de dragoste imposibilă și tristă dintre un samurai și o gheișă, poveste care se termină tragic în sensul că cei doi decid să se sinucidă ritalic făcându-și seppuku. Piesele de teatru japoneze diferă enorm de teatrul cu care suntem obișnuiți. Decorurile sunt extrem de sumare, totul este sugerat, totul este metaforă, totul este aluzie. Așadar la piesa asta au apărut doi actori pe scenă, îmbrăcați tradițional și care vorbeau în japoneză. Sala de la Național era arhiplină!

O oră, cât a durat piesa, lumea a ajuns să se prăpădească de râs! Doi îndrăgostiți se sinucideau și publicul murea de râs. Tot ceea ce se întâmpla era total nepotrivit. Era o confuzie totală între comedie și tragedie!

Cu câteva zile în urmă am mers la ultimul mall deschis în București în zona Obor. Am decis să merg la mall pentru că am citit pe site-ul mall-ului că s-a deschis un nou restaurant de sushi acolo. Restaurantul se numește Terra Sushi. Mall-ul este foarte mic, în 10 minute l-ai vizitat pe tot. Am căutat restaurantul de sushi în zona food, dar nu l-am găsit. Am întrebat la informații, dar băiatul de acolo mi-a spus că este în pauză de masă și să revin mai târziu. Am revenit și l-am întrebat dacă știe ceva de un restaurant de sushi. M-a întrebat: ce-i ăla? I-am spus numele restaurantului și m-a întrebat cum se scrie. Am vrut să mă lămuresc și l-am întrebat, la rându-mi, cum se scrie ce, terra sau sushi? Răspunsul a fost prompt: terra! I-am spus cum se scrie și am remarcat că a notat pe foaia de hărtie terra suși.

Să nu uităm nici de faptul că România este asociată în conștiința japoneză cu studenta japoneză omorâtă de un taximetrist. Un alt caz trist!

Toamnă Japoneză la București

Așadar, faptul că Ambasada Japoniei la București, împreună cu alți parteneri a organizat următorul festival mi se pare un lucru pozitiv de care trebuie să profităm toți cei care iubim cultura japoneză!

Toți cei care vor să facă o pauză de la târgurile tradiționale de toamnă, de atmosfera încinsă de sfârâitul grătarelor, de mici, muzică populară, praf și înghesuială, au ocazia să participe la un eveniment ce are ca organizator principal Ambasada Japoniei în România. Este vorba despre Luna Culturii Japoneze.

O să fie un noiembrie marcat de evenimente sobre și pline de rafinament, la marea majoritate intrarea fiind gratuită. Evenimente diverse se vor desfășura în București, Cluj Napoca și Timișoara.

Vom avea parte de expoziții de grafică japoneză, concert de instrumente tradiționale japoneze, expoziție de stampe japoneze din perioada Edo, Chai Party, proiecții de filme japoneze, ca nu mai spun de concursul de karaoke NODO-JIMAN.

Va fi o lună de o bogație culturală excepțională!

Iată câteva detalii legate de evenimente și locurile de desfășurare:

8-27 noiembrie

„Tribuna Graphics 2016” - Expoziție de grafică japoneză

Locul: Muzeul de Artă Cluj Napoca, Piața Unirii nr. 30, Cluj Napoca

9-10 noiembrie (miercuri - joi)

„Concert de intrumente tradiționale japoneze – IKEMEN”

(shamisen, shakuhachi, workshop wadaiko)

Workshop: 15:00-18:00, 9 noiembrie

Concert:19:00,10 noiembrie

Locul: Universitatea Româno-Americană, Bulevardul Expoziției 1B, București

Intrarea liberă

15-17 noiembrie (marti-joi) (Vernisaj: 15 noiembrie, orele 12:00)

„Stampe japoneze din perioada Edo din colecțiile Bibliotecii Academiei Romane” - Expoziție de Ukiyo-e

Locul:Biblioteca Academiei Române - cupola, Calea Victoriei 125, București

Intrarea liberă

16 noiembrie, orele 18:00

Chai Party for All - Workshop de ceai din Japonia, Scoția și România

Locul: Casa Universitarilor, str. Dionisie Lupu 46, București

Intrarea liberă

17-20 noiembrie (joi - duminică)

Festivalul Filmului Japonez la Timișoara 

Locul: Universitatea de Vest, Bulevardul Vasile Pârvan 4, Timișoara,

Intrarea liberă

24 noiembrie (joi) 19:00

Proiecție de film: „Lingurița de argint”

Locul: Universitatea București, Facultatea de Drept, Bulevardul Mihail Kogălniceanu 36-46, București

Intrarea liberă

25-27 noiembrie (vineri – duminică)

Festivalul Filmului Japonez la București  

Locul: Muzeul Țăranului Român, Șos. Kiseleff 3, București

Intrarea liberă

26 noiembrie (sâmbătă)14:00

Concurs de KARAOKE NODO-JIMAN

Locul: Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Splaiul Unirii 176, București

Intrarea liberă  

Partea cea mai savuroasă este că întreaga lună noiembrie este dedicată promovării gastronomiei japoneze.  

Persoanele care doresc să participe la evenimentele din cadrul Lunii culturale japoneze sunt rugate să consulte pagina de Facebook a Ambasadei Japoniei la București pentru rezervări. Tot acolo găsiți și programul complet al evenimentelor. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Dar eu sunt gata să vă demonstrez că nici pe nenea Iancu nu-l înțeleg românii mai bine (persoanele de față, nu se exclud): credeți năzbâtia asta, sau nu? Să vedem câți dintre noi îl înțeleg cu adevărat pe Caragiale?
    • Like 0
  • Ne place sa ne dam romani ospitalieri...o intrebare pe care mi-am pus-o cu privire la teribila soarta a sarmanei studente japoneze a fost de ce nimeni dintre cei care trebuia sa-i fie gazde (la o universitate parca) nu s-a dus sa o intimpine la aeroport. Mie asa mi s-ar fi parut firesc, indiferent de distanta pe care respectivii "universitari" o aveau de parcurs. Din cite mi-aduc aminte, planul fetei era sa ajunga de la Otopeni la Gara de Nord si sa ia un tren de noapte catre o destinatie din provincie, nestiind saraca cum trebuie sa jongleze printre taximetristi aroganti si aurolaci agresivi. Ori tu ca roman, cind stii ca tara ta nu ofera shinkansen si ai ca musafir o fata tinara si singura de pe alta planeta a civilizatiei, de ce nu esti in holul Sosiri sa o astepti?
    • Like 0
  • Abia astept sa merg la super sobrul eveniment de karaoke!
    • Like 0
  • Un articol corect si bun despre diferentele culturale (Romania versus Japonia). Tot pentru corectitudine, as preciza ca studenta japoneză de care se aminteste nu a fost "omorâtă de un taximetrist", ci de un dezaxat cu care aceasta, de buna credinta, a acceptat sa se suie intr-un taxi, crezand ca o va conduce la o statie de tren. Japonezii au incredere in oamenii cu care stau de vorba, pentru ca la ei educatia, politetea si onoarea e mai presus de orice. O diferenta culturala care iata, poate si ucide. Socant de trist.
    • Like 0
    • @ Arina Antoce
      check icon
      Acea tragedie a avut și o urmare pozitivă, deoarece autoritățile române au nenorocitul obicei de a lua măsuri numai după ce are loc un eveniment tragic: a rezolvat relativ repede problema taxiurilor la Otopeni. Acele automate galbene cu touchscreen unde comanzi un taxi este o realizare simplă, pe care nu am văzut-o la alte aeroporturi. E drept, în alte locuri taxiurile sînt multe și la vedere, cum ieși din aeroport dai de ele. Îl aștept pe autor cu precizarea privind studiile sociologice care arată că japonezii au părerea despre România adânc influențată de acel incident tragic.
      • Like 0
  • Inteleg diferenta culturala, dar nu inteleg ce e gresit in a scrie terra suși. Stiu ca in engleza e sushi, dar cum e vorba de un produs japonez, cred ca si noi si americanii ne-am adaptat. Nu cred ca americanii scriu 寿司 (google translate), doar de dragul de a nu face greseli.
    • Like 0
  • Haha, păi nu mă miră că au rîs. Am asistat la piese de teatru în limba română sau filme traduse unde se petreceau drame iar publicul rîdea. Şi unde erau situații comice, nu se reacționa.
    • Like 0
  • Un fapt care arata reducerea nivelului intelectual al politicii internationale in fata malveratiunilor de moda noua este faptul ca Japonia a oferit ajutor pentru rezistenta la seisme (poate si pentru producerea lor) unei tari prietene cu transnationalii care au produs dezastrul de la Fukushima. Probabil ca romanii nu au participat atunci la acel eveniment; probabil ca acum ar face-o.
    • Like 0
  • check icon
    „România este asociată în conștiința japoneză cu studenta japoneză omorâtă de un taximetrist.” De unde ați luat informația asta? Există un studiu sociologic în Japonia pe tema asta? Mai există un alt japonez omorît de un cîine, japonezii nu au un studiu pe evenimentul ăsta? Altminteri, sigur că da, dacă vii cu un spectacol dintr-o altă lume, fără să cunoști reperele locului, sigur că lumea nu pricepe. Ca să priceapă, trebuie să o educi. Poate nu știați, dar românii nu citesc uzual nici piese Kabuki, nici nu se duc la spectacole kabuki și nu citesc nici haiku. Să înțeleg că dacă respectiva piesă kabuki ar fi fost jucată la Viena ori la Helsinki, spectatorii s-ar fi prins din prima de șpil și ar fi izbucnit în lacrimi de compasiune?
    • Like 1
    • @
      check icon
      Eu unul, daca ma duc la o manifestare, ma interesez despre ce-i vorba. Poate nu-mi place, poate sunt incapabil s-o pricep, poate ... Insa daca vreau sa particip la un act, consider ca trebuie sa fiu parte integrata a lui, sau macar sa "stau in expectativa" pana ma prind despre ce-i vorba.
      • Like 1
    • @
      check icon
      Eu nu, mă duc pur și simplu. Poate dezvoltați un eseu pe tema asta, în 5 părți.
      • Like 0
  • Asa e. Rafinamentul japonez nu se potriveste in societatea romaneasca actuala. Probabil ca nu o sa se potriveasca mult timp de acum inainte.
    Ca iubitor al cuturii japoneze incerc sa-i fac pe multi dintre prietenii mei sa inteleaga macar si putin din istoria / societatea / traditiile japoneze. Din pacate insa confuzia si amestecarea acestora cu restul natiilor asiatice este foarte frecventa chiar si la oameni cititi.
    Insa ganditi-va ca publicul consumator s-ar fi cmportat oarecum la fel si daca ar fi fost o saptamana culturala romaneasca in Japonia. Tot asa ar fi afluit (poate mai organizati), si-ar fi facut pozele si n-ar fi inteles mare lucru din ce au vazut. Sunt lucruri ce se cer a fi explicate si in cele mai multe cazuri explicatiile ar trebui sa se bazeze pe secole de istorie si ritualuri. Aici e piedica serioasa. Lipsa cunoasterii istoriei adevarate si motivatiile reale din spatele anumitor ritualuri si dificultatea daca nu imposibilitatea de a darama cliseele generate de cultura vestica moderna.
    Poate nu ar fi trebuit sa se scrie peste tot ca intrarea e gratuita si atunci s-ar fi diminuat fenomenul TIB (acela cand se ingesuiau oamenii sa ia pliante cu prezentari de strunguri sau freze, doar pentru ca erau colorate si gratis).
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult