Sari la continut
Republica
Prevenție

Dilema intimității emoționale la femei: urmăresc stabilitate în cuplu, dar întâlniri fugare în relație cu sine

femeie.

Ca un ecou fără sunet…

…simțeam că repet anumite tipare care nu îmi aparțineau.

Circumstanțele mi-au arătat că era timpul să cresc. Să învăț, să mă dezvăț, să mă ascult. Să las în urmă așteptările celorlalți și să mi le amintesc pe ale mele. Alergam după răspunsuri, dar nu știam de multe ori nici întrebările. Pe scurt, încercam să rezolv un puzzle, dar nu aveam imaginea de pe cutie, cum se întâmpla când eram mică.

De atunci au trecut 4 ani. Și tot atâta timp de când conversațiile cu mine însămi au devenit un obicei.

Oricât de banal ar suna, am pornit la drum cu angajamentul de a ieși la lumină, căci fundul prăpastiei era mai adânc decât mi-l aminteam. Pentru mine, durerea a fost catalizatorul care m-a determinat să-mi analizez mai atent viața. 

Eram copleșită de gânduri și emoții și nu știam ce să fac cu ele. Așa am fost absorbită în universul de self-care - din nevoia de a scoate capul la suprafață. Am pornit ca un om sceptic. Neîncrezătoare nu în practică în sine, ci mai degrabă în propria reușită. Doar cu timpul, am realizat că disciplina este ceea ce mă ține pe linia de plutire.

În căutarea intimității pierdute

În prezent, simt că, în special noi femeile, suntem asaltate de industria de „bine”, mai ales în mediul online. Paradoxal însă, deși se vorbește mai mult, știm mai puțin despre ce înseamnă să avem grijă de noi.

Datele* ne arată că majoritatea femeilor confundă grija de sine cu timpul alocat familiei – părinților, partenerului, copiilor.

Fiind mai empatice în general, femeile au tendința să își construiască identitatea în strânsă legătură cu rolurile și responsabilitățile lor în cadrul familiei, ceea ce le umbrește propria individualitate: ajung să își ignore propriile nevoi și aspirații personale în favoarea prioritizării persoanelor iubite.

Mai mult decât atât, chiar și în solitudine lucrurile sunt încâlcite. Obișnuim să punem semnul de egalitate între momentele de răsfăț (“self-indulgence”) și timpul dedicat îngrijirii de sine. În realitate, lucrurile stau destul de diferit, însă nu este greu să vedem de unde vine confuzia.

Rătăcim prin labirintul zgomotului de fond

Printre cele 71,8 milioane de postări sub hashtag-ul #selfcare care ne îndreaptă atenția către citate motivaționale, mantre zilnice, lumânări parfumate, Yoga și suplimente alimentare, s-au pierdut principiile de bază ale “binelui”.

Cu cât ne dorim mai mult să ținem pasul cu lumea modernă, cu atât mai obosite ne simțim. În puținul timp liber, vedem că majoritatea femeilor caută să se relaxeze într-un mod mai degrabă static, uitându-se la filme și seriale, ascultând muzică sau stând pe rețelele de socializare. Uneori este o pauză de divertisment binemeritată, alte ori însă poate fi o formă de anesteziere, de fugă subconștientă de emoții.

Pe fondul lipsei de energie, îngrijirea de sine ajunge să fie percepută ca o serie de eforturi pe care trebuie să le facem. E adevărat că programul zilnic va fi ajustat dacă avem dorința de a schimba ceva în viața noastră, dar dacă timpul cu sine se simte ca “încă ceva de făcut”, înseamnă că n-am înțeles despre ce este vorba cu adevărat.

Ne hrănim cu iluzii de bine, fără niciun gust

Ajungem să înghesuim momentele de “bine” undeva prin restul programului. Ce trebuia să ne facă plăcere s-a transformat într-o presiune.

Una din trei femei alocă cel mult o oră pe zi doar pentru ele însele*. Problema timpului atât de limitat vine din faptul că multe femei încă consideră că este responsabilitatea lor să gestioneze singure totul și nu cer ajutor apropiaților. Din totalul femeilor intervievate, doar 20% au declarat că și-ar dori ca partenerii lor sau alți membri din gospodărie să le preia din sarcinile zilnice.

Mai ales în cazul femeilor cu copii, lista cu lucruri de făcut devine interminabilă, iar gândul unui ritual de self-care se transformă într-o fantezie.

TikTok-urile care întruchipează rutinele perfecte, cu sesiuni de meditație la 5:00 AM și jogging înainte de micul dejun, ne îndepărtează și mai mult de la reconectarea cu noi înșine. Ne spunem că scrollam pentru inspirație, dar încă o dată evităm să petrecem timp cu noi. Într-un univers care glorifică wellness-ul sub forma unor idealuri de neatins, devine foarte dificil să ne acceptăm imperfecțiunile din viața noastră și să ne vedem de propriul drum.

Foamea după liniște rămâne nestinsă

Deși interesul pentru conținutul care are legătură cu sănătatea este unul într-o continuă creștere, doar 17% dintre femeile din mediul urban își fac investigații medicale periodic, ca parte a rutinei lor de îngrijire personală. De asemenea, mersul la terapie este pe ultimul loc în activitățile de îngrijire ale femeilor.

Partea frumoasă, de care uităm deseori, este că nu există rețete ce trebuie urmate ca atare. Practicarea mindfulness-ului, journaling-ul, tehnicile de respirație sau terapia sunt parte din resursele pe care le avem la dispoziție, dar în demersul îngrijirii de sine cel mai important este să plecăm de la nevoile noastre.

E nevoie să înțelegem când începem să funcționăm pe pilot automat, să recunoaștem momentele în care pierdem echilibrul. Să ne oprim în loc să fugim, să dăm lumea pe mute și liniștea mai tare.

Vedem însă că principalul motiv pentru care femeile sunt rezervate cu îngrijirea propriei persoane are legătură cu veniturile. Întrebate ce anume ar trebui să se schimbe în viața lor de zi cu zi pentru a avea mai multă grijă de ele, femeile au declarat că ar trebui să câștige mai bine. Provocarea cheltuielilor, mai ales în contextul economic actual, este cu siguranță reală. De multe ori însă, folosim presiunea financiară drept scuză pentru indisponibilitatea mentală de a face ceva doar pentru noi.

Harta ne stă mereu la îndemână

Adevărul este că suntem obișnuiți să avem remedii imediate pentru stări de disconfort. Dacă ne doare capul, luăm rapid o pastilă. Însă, pe plan emoțional, soluțiile nu sunt atât de simple și necesită mai mult timp pentru a vedea efectele.

Procesul de self-care implică reflecție și autocunoaștere. Nu este o realizare bruscă, ci o practică constantă de a comunica cu noi înșine, de a avea curaj să punem întrebările dificile și de a avea răbdare să ascultăm răspunsurile.

Odată ce suntem conștienți de ce avem nevoie, am făcut primul pas. Și de aici, reînvățăm mersul.

*Datele fac parte din studiul “Ce-și doresc femeile?”, realizat de Starcom România în Martie 2023, cu suportul DATA Intelligence by Publicis Groupe România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult