Dinamica PSD, PNL, USR-PLUS, PMP și a „Partidului BOR”. Cum am trecut de la importul de electrocasnice nemțești la cel de ideologii politice

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Solidaritatea venită odată cu instalarea crizei pandemice s-a terminat. Două luni de zile, știrile au fost dominate de subiecte privind COVID-19, cu guvernul în prim-plan, iar partidele „de opoziție” au fost mai degrabă absente.

România reintră într-o logică electorală. Trecând peste declarațiile generice de campanie, devine din ce în ce mai evidentă tendința partidelor de a folosi o abordare specifică industriei muzicale a anilor 2000. Mesajele și „stilurile” din Occident sunt preluate și adaptate realităților din România.

Abordarea nu este tocmai nouă, ci a devenit o realitate încă din 2015 când în anumite cercuri de influență din zona PSD se insinua că Dacian Cioloș are legături cu miliardarul George Soros. Soros era deja demonizat de ani buni de conservatorii americani, dar și de cei din țara sa natală, Ungaria. Se poate spune că 2015 a reprezentat momentul de cotitură al propagandei PSD. După ce în 2014 acuzațiile la adresa lui Klaus Iohannis erau legate de numărul caselor, de lipsa urmașilor și de originea numelui, iată că un an mai târziu, conspirațiile deveneau principala temă de campanie a PSD. Ulterior, partidul avea să reclame existența unui stat paralel, similar cu „deep state”-ul de care se vorbea în SUA, și să promoveze nevoia de reformă în justiție, exact precum guvernul polonez.

Astăzi, la un an după arestarea fostului președinte al partidului, Liviu Dragnea, PSD este în degringoladă. Codrin Ștefănescu, fost secretar general al PSD și fost membru PRM, îi atacă pe actualii lideri ai partidului, numindu-i chiar securiști. De cealaltă parte, președintele PSD, Marcel Ciolacu și alți lideri PSD insistă să nu poarte mască de protecție, încercând astfel să câștige simpatia celor care încă nu cred în COVID-19. Așadar, indiferent de tabără, discursurile celor din PSD girează existența unei conspirații. Aceasta poate fi locală, securitatea ca parte a statului paralel care încearcă să distrugă PSD, sau globală, criza COVID-19. Totuși, PSD nu este singurul importator de cultură politică occidentală.

USR s-a dezis rapid de sloganul „uniți în diversitate” promovat de fostul președinte al partidului, Nicușor Dan. Calea aleasă a fost una liberal-progresistă odată cu poziționarea împotriva referendumului pentru familie din 2017. Agenda LGBTQ, practic inexistentă până atunci în spațiul public românesc a fost preluată și transformată într-un succes de proporții de către USR. Ironic, ultraconservatorii de la Coaliția pentru Familie i-au oferit noului partid progresist rampa perfectă de lansare. Astăzi, Alianța USR-PLUS defilează cu o platformă centristă economic și social-liberală din punct de vedere al valorilor morale, fiind practic o copie românească a platformei președintelui francez Emmanuel Macron. Totuși, atât USR, cât și PLUS se autodeclară de centru-dreapta, o strategie foarte eficientă întrucât o mare parte a electoratului asociază stânga cu PSD sau chiar cu regimul comunist.

Rolul partidului conservator părea că poate fi luat de PNL odată cu cooptarea lui Mihail Neamțu și a lui Matei Dobrovie, fostul parlamentar USR care și-a asumat susținerea referendumului pentru familie. Totuși, aceștia nu au avut un rol central în PNL. Mai mult, Mihail Neamțu a părăsit partidul în 2019 pentru a candida la alegerile prezidențiale cu susținerea unui mic partid conservator, Alternativa Dreaptă. Ulterior, a renunțat la candidatură pentru a-l susține pe Theodor Paleologu, candidatul PMP.

Așadar, PNL n-a pus la înaintare o ideologie, ci a mizat pe cartea „realpolitik”. Această alegere e posibil să fi venit după ce românii, majoritar religioși, au arătat un oarecare pragmatism stând acasă la referendumul pentru familie. Ca urmare, prin adăugarea unor primari cu notorietate pe lista pentru alegerile europarlamentare, PNL și-a legat campania electorală de realizările partidului la nivel local. Apoi, a început să-și promoveze oamenii după imagine și realizări, indiferent că aceștia erau liberali sau conservatori. Fiind la guvernare, PNL arată ca un partid moderat contestat atât de progresiști, cât și de conservatori. O imagine similară vedem în Germania la alianța CDU/CSU, membră a Partidului Popular European alături de PNL.

Astfel, pare că partidul lui Traian Băsescu încearcă să preia haina conservatoare. Asta ar explica declarațiile recente ale fostului președinte privind „țiganii”, pentru care a fost amendat de CNCD, dar și pe cele în care îi apără pe protestatarii anti-COVID-19. Totodată, n-ar fi o surpriză ca domnii Neamțu și Paleologu împreună cu Adrian Papahagi și alți intelectuali creștin-democrați să fie prezenți pe listele PMP la alegerile parlamentare. Totuși, este interesant de urmărit cum acești intelectuali profund anticomuniști vor face încă o dată front comun pentru promovarea ideilor conservatoare cu anumiți înalți prelați cu legături cu fosta Securitate.

Reamintim că inclusiv ÎPS Pimen, recent decedat după infectarea cu COVID-19, a fost colaborator al Securității. Aici apare unicitatea în ceea ce privește politica românească, întrucât Biserica a fost mai mereu asociată cu stânga politică, cu PSD și pe alocuri chiar cu Securitatea. În UE și SUA, Biserica este de multe ori în centrul politicilor de dreapta, iar în cazul Poloniei este chiar asociată cu anticomunismul.

Așadar, se poate spune că România nu este departe de Occident în ceea ce privește tematica partidelor politice. Din contră, se observă cum anumite formațiuni și personalități politice încearcă să se încadreze în șabloanele vestice, ținând totuși cont de realitățile autohtone. Astfel, s-a ajuns ca politicile centriste sau de stânga să fie vândute ca politici de centru-dreapta și ca foști colaboratori ai securității să fie apărați chiar de anticomuniști în numele protejării bisericii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp