Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Doi băieți dintr-un sat din Vaslui veneau la București acum 10 ani să le ceară aleșilor o școală: unde sunt azi Nicușor, Ștefănel și politicienii cu care s-au întâlnit

Școala din Fâstâci, județul Vaslui

Sub steagurile Uniunii și proaspetei intrate în UE, România, Nicușor (stânga) și Ștefănel (dreapta) salutau, în 2007, telespectatorii ProTV, atrâgând atenția asupra condițiilor inumane în care făceau ore.

Ia uitați-vă la clasa asta cum este, îi plouă în cap lui Marin Preda, spunea Nicușor în primul reportaj din Fâstâci, realizat în urmă cu 10 ani de corespondentul ProTV, Alex Dima

Există această școală în județul Vaslui, emblematică pentru istoria României din ultimele două decenii. Povestea acesteia ar putea fi o adevărată epopee (puteți găsi toate episoadele pe stirileprotv.ro), un poem în versuri în care se spun fapte eroice ale profesorilor și elevilor de acolo. O construcție care nu se mai termină, în care vina este aruncată de la constructor la primărie și spre autoritățile centrale. Ștefănel și Nicușor veneau, în iarna lui 2007, în București, ca să ceară ajutor de la parlamentari. 


La vremea respectivă, băieții s-au întâlnit chiar cu Bogdan Olteanu (astăzi urmărit penal pentru că ar fi luat mită 1 milion de euro de la un om de afaceri), care le promitea susținere.

În 2008, Ștefan se muta la școală în Capitală. Azi e plecat la muncă în Marea Britanie (foto dreapta). Prietenul lui, Nicușor, și el personaj al epopeii de la Fâstâci, e stabilit de multă vreme în Spania. Sunt amândoi bărbați în toată firea. România și-a alungat copiii afară din țară.

După mai bine de 10 ani de lucrări tărăgănate, întrerupte, reluate, pereții sunt crăpați, suma investită se ridică la nu mai puțin de 1 milion și jumătate de euro. 

În România lor, la Capitală, e zarvă mare. Călin Popescu Tăriceanu face apel la colegii din Parlament să ignore cererile de urmărire penală venite de la DNA, un fel de imunitatea imunităților. Un om de afaceri care a primit contracte cu statul pentru a digitaliza instituțiile țării spune povești despre cucuvele și bufnițe la televizor, la ore de maximă audiență. E dezbatere mare, dacă un politician care are probleme penale poate sau nu să fie numit prim-ministru. Președinta marelui PNL curtează cu disperare pe cine îi iese în cale, fără discernământ. Senatul votează să scoată din joc consiliul care analizează suspiciunile de plagiat. Președintele celui mai mare partid, care a stat cel mai mult la guvernare în ultimii 25 de ani, îl critică pe tehnocratul Cioloș pentru că nu avem autostrăzi. Partidul său propune cel mai populist program de guvernare, cu tăieri consistente de taxe și creșteri de pensii și salarii. Elevii țării au toaletele în curtea școlii, iar politicienii vorbesc despre lecții digitalizate, predate direct pe tablete și telefoane mobile. 

În Fâstâci, primarul a cumpărat bănci pe străzi, pe care stau asistații social, iar în școală elevii nu au bănci și scaune. Cei 68 de elevi nu mai învață la Școala de Arte și Meserii ci urmează cursurile Școlii gimnaziale Cezar Botez. Modificare birocratică de nume care a costat peste 35 de mii de lei noi. Fizic, copiii fac ore pe unde apucă, în clădirea Ocolului Silvic.

O frază spusă de premierul Dacian Cioloș la Digi24, joi seara, e monumentală prin simplitatea sa, la granița cu banalul. „Nu trebuie să ne temem de politică. Este rolul nostru, al cetăţenilor să facem în aşa fel încât politica să fie onestă. În măsura în care ne vom folosi de această forţă, lucrurile bune începute vor rămâne. Societatea trebuie să ceară, prin modul în care votează, ca lucrurile bune să rămână”.

Într-o comunitate normală, diferită de cea de la Fâstâci, oamenii i-ar fi alungat din comună cu furcile și topoarele pe cei care fură banii și nu le fac școala copiilor, dar și pe responsabilii care ar fi trebuit să păzească lucrările. După asta, ar fi pus stăpânire pe clădire și ar fi ridicat-o ei înșiși de la zero, împreună cu asistații social adunați de prin crâșme, le-ar fi croit bănci odraslelor cu mâinile lor și a fi făcut tot ce le-ar fi stat în putință să-i păstreze acasă, în țara lor.

Puteți urmări întregul reportaj despre școala din Fâstâci, județul Vaslui, difuzat aseară la România, te iubesc, aici și aici.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit, m-am uitat, si tot nu cred. Sincer, nu cred ca e posibil asa ceva. Desi stiu scandalurile, politicienii, etc. si am trait in tara asta, tot nu-mi vine sa cred. Contrastul intre cei 2 baieti, Olteanu cu dosarul, banii irositi, si faptul ca daca accept ca intr-o scoala e asa, inseamna ca e la fel si in multe altele, ma face sa nu cred, sa ignor si sa uit.
    Ma intreb cati simt la fel ca mine? Poate ar trebui sa listam undeva toate scolile din Romania, cu poze si povesti, ca sa credem si sa ne miste sa facem ceva.
    • Like 1
  • E dureros...
    Plang cand vad cum ne pleaca prietenii, familia, vecinii.
    Asta este Romania!
    • Like 1
  • Ceea ce este descris a trecut cu muuult si demult de limita tristetii. Dar principalii vinovati suntem noi, cetatenii, care stam si asteptam sa ni se intample bune si frumoase, fara sa miscam un deget. Suntem de acord ( daca nu protestam asta inseamna) sa se plateasca din contributiile noastre ( bani smulsi din veniturile proprii) asistati sociali, bugetari incompetenti, politicieni corupti si mincinosi,etc. Concluzia mea: suntem complici, nu victime.
    • Like 4
  • Belcin check icon
    Domnule Ciolos ..politica in Romania liseste cu desavarsire....educatia politica ?? nu exista..sistemul creat de partidul comunist este asemanator cu..COSA NOSTRA...numai ca dupa ...asa zisa revolutie ..sistemul s-a intis sa spunem au aparut in TOATE STRUCTURILE >>MINISTERIALE,PUBLICE,POLITICE,GUVERNAMENTALE....SERVICII DE INFORMATII,CONTRAINFORMATII,ACADEMIE...oriunde este vorba de bani publici..COSA NOSTRA ESTE IN FLOARE...a am uitat asa zisul for legislativ ...recte SENAT,CAMERA??deputatilor ,poate aveti indoieli...?dar priviti retrospectiv si veti avea surprize imense....
    • Like 0
  • Nu mai sunt marcat de nimic,acum și aici nici subiectele dureroase nu mai au ecou,nu mai aude nimeni,toți au treabă sa facă bani,sa producă isterie și haos.Au reușit toți aleșii sa și ne păcălească din nou.Asta e Romania, mai mult nu se poate,mai mult nu se vrea,nu avem cu ce și cu cine.Asteptam marele seism anunțat, așteptăm să mai moara lume,sa avem știri. .....O sa vina vremea când nu o sa mai aibă cine sa citească aceste știri. ...păcat de cei morți la Otopeni,la Colectiv și lista nu se termină. ...
    • Like 1
  • check icon
    Cred că este prima oară cînd citesc cu bucurie un articol despre ce s-a întîmplat în ani de la un eveniment analizat la vremea lui. Uzual, toate aceste „știri de ultimă oră” dispar în neant. Da, exemplul este colosal, ar mai trebui multe asemenea analize,l apoi făcută o listă.
    • Like 3
    • @
      ati remarcat corect! Se cheama politica editoriala ... Adica, publicatia are [1] un set de valori asumat; [2] prin prisma caruia investigheaza realizatea; si [3] urmareste evenimentele curente, [4] revenind asupra propriilor articole/reportaje pana la epuizarea/eliminarea fireasca a subiectului, ca subiect de presa, pentru ca problema semnalata si analizata jurnalistic a fost rezolvata in lumea reala ... Asadar, ceea ce nu avem in presa romana sunt [1] politica editoriala si [2] declaratia benevola a veniturilor de catre autori si institutii de presa ... Ca si aici e mizerie multa ... Sigur, tehnic, nu se numeste "coruptie", pentru ca ziaristii nu sunt functionari ai statului. Dar devierea lor de la servirea interesului public constituite un atentat la fel de grav prin implicatiile sale, exacta ca si coruptia aia, despre care tot vorbim ... Ia mai intrebati-l pe dnul CTP, fostul meu coleg: tot asa, tot asa, nedornic sa isi faca publice sursele de venit si avearea?
      • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      check icon
      Ei, ați deviat mult de la subiect, dar fie și așa, dacă vă face plăcere. Deocamdată nu știu dacă este într-adevăr politică editorială sau este o întîmplare.
      • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      check icon
      Corect citatul din manual şi comentariul, cu o singură remarcă: în loc de "presa română" ar fi fost mai apropiat de realitate "presa din România". Pentru că presă românească nu mai avem demult. Poate doar radioul public să mai fi rămas românesc.
      • Like 0
    • @
      check icon
      Cred că vă jucați cu vorbele, dar nu vă jucați bine. Tragedia nu este că nu mai este „presă românească” sau „..din România”, ci calitatea sa mediocră. Nu o spun cu plăcere și nici nu fac vreo aluzie la republica.ro, o spun cu mîhnire.
      • Like 1


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult