Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Doi băieți dintr-un sat din Vaslui veneau la București acum 10 ani să le ceară aleșilor o școală: unde sunt azi Nicușor, Ștefănel și politicienii cu care s-au întâlnit

Școala din Fâstâci, județul Vaslui

Sub steagurile Uniunii și proaspetei intrate în UE, România, Nicușor (stânga) și Ștefănel (dreapta) salutau, în 2007, telespectatorii ProTV, atrâgând atenția asupra condițiilor inumane în care făceau ore.

Ia uitați-vă la clasa asta cum este, îi plouă în cap lui Marin Preda, spunea Nicușor în primul reportaj din Fâstâci, realizat în urmă cu 10 ani de corespondentul ProTV, Alex Dima

Există această școală în județul Vaslui, emblematică pentru istoria României din ultimele două decenii. Povestea acesteia ar putea fi o adevărată epopee (puteți găsi toate episoadele pe stirileprotv.ro), un poem în versuri în care se spun fapte eroice ale profesorilor și elevilor de acolo. O construcție care nu se mai termină, în care vina este aruncată de la constructor la primărie și spre autoritățile centrale. Ștefănel și Nicușor veneau, în iarna lui 2007, în București, ca să ceară ajutor de la parlamentari. 


La vremea respectivă, băieții s-au întâlnit chiar cu Bogdan Olteanu (astăzi urmărit penal pentru că ar fi luat mită 1 milion de euro de la un om de afaceri), care le promitea susținere.

În 2008, Ștefan se muta la școală în Capitală. Azi e plecat la muncă în Marea Britanie (foto dreapta). Prietenul lui, Nicușor, și el personaj al epopeii de la Fâstâci, e stabilit de multă vreme în Spania. Sunt amândoi bărbați în toată firea. România și-a alungat copiii afară din țară.

După mai bine de 10 ani de lucrări tărăgănate, întrerupte, reluate, pereții sunt crăpați, suma investită se ridică la nu mai puțin de 1 milion și jumătate de euro. 

În România lor, la Capitală, e zarvă mare. Călin Popescu Tăriceanu face apel la colegii din Parlament să ignore cererile de urmărire penală venite de la DNA, un fel de imunitatea imunităților. Un om de afaceri care a primit contracte cu statul pentru a digitaliza instituțiile țării spune povești despre cucuvele și bufnițe la televizor, la ore de maximă audiență. E dezbatere mare, dacă un politician care are probleme penale poate sau nu să fie numit prim-ministru. Președinta marelui PNL curtează cu disperare pe cine îi iese în cale, fără discernământ. Senatul votează să scoată din joc consiliul care analizează suspiciunile de plagiat. Președintele celui mai mare partid, care a stat cel mai mult la guvernare în ultimii 25 de ani, îl critică pe tehnocratul Cioloș pentru că nu avem autostrăzi. Partidul său propune cel mai populist program de guvernare, cu tăieri consistente de taxe și creșteri de pensii și salarii. Elevii țării au toaletele în curtea școlii, iar politicienii vorbesc despre lecții digitalizate, predate direct pe tablete și telefoane mobile. 

În Fâstâci, primarul a cumpărat bănci pe străzi, pe care stau asistații social, iar în școală elevii nu au bănci și scaune. Cei 68 de elevi nu mai învață la Școala de Arte și Meserii ci urmează cursurile Școlii gimnaziale Cezar Botez. Modificare birocratică de nume care a costat peste 35 de mii de lei noi. Fizic, copiii fac ore pe unde apucă, în clădirea Ocolului Silvic.

O frază spusă de premierul Dacian Cioloș la Digi24, joi seara, e monumentală prin simplitatea sa, la granița cu banalul. „Nu trebuie să ne temem de politică. Este rolul nostru, al cetăţenilor să facem în aşa fel încât politica să fie onestă. În măsura în care ne vom folosi de această forţă, lucrurile bune începute vor rămâne. Societatea trebuie să ceară, prin modul în care votează, ca lucrurile bune să rămână”.

Într-o comunitate normală, diferită de cea de la Fâstâci, oamenii i-ar fi alungat din comună cu furcile și topoarele pe cei care fură banii și nu le fac școala copiilor, dar și pe responsabilii care ar fi trebuit să păzească lucrările. După asta, ar fi pus stăpânire pe clădire și ar fi ridicat-o ei înșiși de la zero, împreună cu asistații social adunați de prin crâșme, le-ar fi croit bănci odraslelor cu mâinile lor și a fi făcut tot ce le-ar fi stat în putință să-i păstreze acasă, în țara lor.

Puteți urmări întregul reportaj despre școala din Fâstâci, județul Vaslui, difuzat aseară la România, te iubesc, aici și aici.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit, m-am uitat, si tot nu cred. Sincer, nu cred ca e posibil asa ceva. Desi stiu scandalurile, politicienii, etc. si am trait in tara asta, tot nu-mi vine sa cred. Contrastul intre cei 2 baieti, Olteanu cu dosarul, banii irositi, si faptul ca daca accept ca intr-o scoala e asa, inseamna ca e la fel si in multe altele, ma face sa nu cred, sa ignor si sa uit.
    Ma intreb cati simt la fel ca mine? Poate ar trebui sa listam undeva toate scolile din Romania, cu poze si povesti, ca sa credem si sa ne miste sa facem ceva.
    • Like 1
  • E dureros...
    Plang cand vad cum ne pleaca prietenii, familia, vecinii.
    Asta este Romania!
    • Like 1
  • Ceea ce este descris a trecut cu muuult si demult de limita tristetii. Dar principalii vinovati suntem noi, cetatenii, care stam si asteptam sa ni se intample bune si frumoase, fara sa miscam un deget. Suntem de acord ( daca nu protestam asta inseamna) sa se plateasca din contributiile noastre ( bani smulsi din veniturile proprii) asistati sociali, bugetari incompetenti, politicieni corupti si mincinosi,etc. Concluzia mea: suntem complici, nu victime.
    • Like 4
  • Belcin check icon
    Domnule Ciolos ..politica in Romania liseste cu desavarsire....educatia politica ?? nu exista..sistemul creat de partidul comunist este asemanator cu..COSA NOSTRA...numai ca dupa ...asa zisa revolutie ..sistemul s-a intis sa spunem au aparut in TOATE STRUCTURILE >>MINISTERIALE,PUBLICE,POLITICE,GUVERNAMENTALE....SERVICII DE INFORMATII,CONTRAINFORMATII,ACADEMIE...oriunde este vorba de bani publici..COSA NOSTRA ESTE IN FLOARE...a am uitat asa zisul for legislativ ...recte SENAT,CAMERA??deputatilor ,poate aveti indoieli...?dar priviti retrospectiv si veti avea surprize imense....
    • Like 0
  • Nu mai sunt marcat de nimic,acum și aici nici subiectele dureroase nu mai au ecou,nu mai aude nimeni,toți au treabă sa facă bani,sa producă isterie și haos.Au reușit toți aleșii sa și ne păcălească din nou.Asta e Romania, mai mult nu se poate,mai mult nu se vrea,nu avem cu ce și cu cine.Asteptam marele seism anunțat, așteptăm să mai moara lume,sa avem știri. .....O sa vina vremea când nu o sa mai aibă cine sa citească aceste știri. ...păcat de cei morți la Otopeni,la Colectiv și lista nu se termină. ...
    • Like 1
  • check icon
    Cred că este prima oară cînd citesc cu bucurie un articol despre ce s-a întîmplat în ani de la un eveniment analizat la vremea lui. Uzual, toate aceste „știri de ultimă oră” dispar în neant. Da, exemplul este colosal, ar mai trebui multe asemenea analize,l apoi făcută o listă.
    • Like 3
    • @
      ati remarcat corect! Se cheama politica editoriala ... Adica, publicatia are [1] un set de valori asumat; [2] prin prisma caruia investigheaza realizatea; si [3] urmareste evenimentele curente, [4] revenind asupra propriilor articole/reportaje pana la epuizarea/eliminarea fireasca a subiectului, ca subiect de presa, pentru ca problema semnalata si analizata jurnalistic a fost rezolvata in lumea reala ... Asadar, ceea ce nu avem in presa romana sunt [1] politica editoriala si [2] declaratia benevola a veniturilor de catre autori si institutii de presa ... Ca si aici e mizerie multa ... Sigur, tehnic, nu se numeste "coruptie", pentru ca ziaristii nu sunt functionari ai statului. Dar devierea lor de la servirea interesului public constituite un atentat la fel de grav prin implicatiile sale, exacta ca si coruptia aia, despre care tot vorbim ... Ia mai intrebati-l pe dnul CTP, fostul meu coleg: tot asa, tot asa, nedornic sa isi faca publice sursele de venit si avearea?
      • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      check icon
      Ei, ați deviat mult de la subiect, dar fie și așa, dacă vă face plăcere. Deocamdată nu știu dacă este într-adevăr politică editorială sau este o întîmplare.
      • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      check icon
      Corect citatul din manual şi comentariul, cu o singură remarcă: în loc de "presa română" ar fi fost mai apropiat de realitate "presa din România". Pentru că presă românească nu mai avem demult. Poate doar radioul public să mai fi rămas românesc.
      • Like 0
    • @
      check icon
      Cred că vă jucați cu vorbele, dar nu vă jucați bine. Tragedia nu este că nu mai este „presă românească” sau „..din România”, ci calitatea sa mediocră. Nu o spun cu plăcere și nici nu fac vreo aluzie la republica.ro, o spun cu mîhnire.
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult