Domnul Ene. „Nu mi s-a părut niciodată greu să muncesc. Cel mai greu a fost să mă simt singur și inutil”

Foto: Bogdan Mocanu, Fotograful tău

Domnul Ene nu a crezut că va afla ce este singurătatea. A fost mereu o persoană activă, energică. A jucat fotbal, în tinerețe, la CSM Reșița și Știința Craiova, apoi a lucrat ca șofer toată viața. A bătut țara în lung și în lat, și-a făcut o familie, prieteni și nu a renunțat la serviciu nici după vârsta de pensionare. Domnul Ene este modelul de îmbătrânire activă și omul despre care nimeni nu ar fi crezut că va spune vreodată „sufăr de singurătate.”

Tudor Ene (stânga) și Dorin Niculescu (dreapta) | foto: Bogdan Mocanu, Fotograful tău

De câțiva ani, fiul domnului Ene a plecat să lucreze în străinătate, pentru un trai mai bun. A urmat apoi moartea soției, după 45 de ani de căsnicie fericită. „E îngrozitor și îți trebuie o perioadă foarte lungă să ajungi acasă și să zici «știu că nu are cine să mă aștepte». E cel mai urât lucru”.

Munca a rămas singurul său refugiu. „Nu mi s-a părut niciodată greu să muncesc! Unde au zis alții că e foarte greu, acolo m-am băgat eu! Dar când a venit pandemia, nu am mai fost lăsat să lucrez. Asta a fost greu, să mă simt singur și inutil”. Când a început pandemia de COVID-19 avea 73 de ani și a simțit brusc cum își pierde sentimentul utilității. Omul care mergea la muncă sau se plimba în weekend din Militari până în parcul Herăstrău, pe jos, s-a văzut izolat în singurătatea celor patru pereți ai casei. Așa a început, pentru domnul Ene, „pandemia singurătății”, pe care o trăiesc un sfert dintre vârstnicii României.

Rămas pentru prima oară fără nimeni alături și fără ocupație, Tudor Ene nu a știut nici să recunoască sentimentul de singurătate. „Mai ales dacă ai avut o viață ca lumea și te vezi dintr-o dată așa... Nu știu să o explic, dar este groaznic. Să stai între patru pereți să nu ai cu cine vorbi.” O vecină, care a înțeles prin ce trece, i-a spus într-o zi: „vei primi un telefon de la o asociație.” Semnalase cazul la Asociația Niciodată Singur – prietenii vârstnicilor. De aici până la a-și găsi un nou prieten a fost doar un pas.

Tudor Ene (stânga) și Dorin Niculescu (dreapta) | foto: Bogdan Mocanu, Fotograful tău

Dorin Niculescu era și el un voluntar nou, se înscrisese de aproape 6 luni la „Niciodată Singur”. „M-am înscris pentru că întotdeauna am vrut să fac ceva să-i ajut pe ceilalți, mama mea era deja înscrisă în asociație, este voluntar chiar la două asociații. Recunosc, m-am gândit și la bunicii mei, am fost crescut de ei și nu mai sunt printre noi. Cumva făceam asta deja. Eu stau în Drumul Taberei și în cartier sunt mulți vârstnici singuri. În blocul meu au fost două doamne cărora le mai dădeam o mână de ajutor, abandonate de copii, care au venit numai când a fost nevoie să se împartă averea. ”Dorin a devenit nepotul de împrumut pentru domnul Ene, după ce s-au întâlnit la un eveniment al Asociației Niciodată Singur – prietenii vârstnicilor. În perioada pandemiei, l-a sunat mereu, l-a ajutat cu medicamentele, plata facturilor, cumpărături, dar mai ales a fost mereu prezent. A fost omul care i-a ascultat poveștile domnului Ene, partenerul de discuție despre fotbal și mașini, a fost prietenul care lipsea.

„Pentru mine copiii ăștia sunt de admirat că își sacrifică timpul liber. Mă sună: cum te simți? Ai nevoie de ceva? Ești acasă? Trec pe la tine! E un băiat deosebit, am învățat și eu de la el că așa trebuie să te comporți în viață cu oricine, să ajuți.” spune domnul Ene. Dorin intervine „Dacă nu e ceva autentic, nici nu poți să faci asta. Pe mine nu m-a convins nimeni, eu singur mi-am dorit să fac acest lucru. E un schimb de trăiri, de energie, de idei, nu este un sacrificiu. Deși e un bărbat puternic este și un om emotiv, mă impresionează și văd în el un model. Nu a existat vizită să nu avem subiecte de discuții.”

Dorin și domnul Ene la masa de Paște organizată de Niciodată Singur

Ultima dată când i-am văzut, la masa de Paște a Asociației Niciodată Singur, Dorin și domnul Ene erau sufletul petrecerii. Ca să fiu sinceră, mai degrabă domnul Ene. Este primul care spune da când e nevoie de ajutor, participă la activități și dezbate în continuare cu Dorin, despre mașini și fotbal. A împlinit 75 de ani, se simte mai puțin singur și își caută din nou de lucru. Așteaptă cu nerăbdare excursiile de vară, organizate de Niciodată Singur, pentru că toată viața lui a fost un drum.

Pentru cei care cred că singurătatea vârstnicilor este o consecință a unei „planificări greșite ” în viață, adevărul este că se poate întâmpla oricui. Adevărul, la fel de dureros, este că se întâmplă deja de la vârste mult mai fragede. Singurătatea nu este o boală, dar afectează starea de sănătate, mai ales la persoanele vârstnice. Nimeni nu merită să rămână singur pe lume. Oferă șansa unui vârstnic de a avea pe cineva alături și ajută Asociația Niciodată Singur printr-un SMS cu textul ÎMPREUNĂ, la numărul 8845. Află cum te mai poți implica pe niciodatasingur.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp