Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„M-am rugat la Dumnezeu dacă ne ia, să ne ia pe amândouă, să nu ne lase singure”

Niciodata singur

 Surorile Tudora (stânga) și Florica (dreapta) | foto: Alex Domnișoru, Fotograful tău

După o viață în care și-au fost alături la orice necaz sau bucurie, Florica Teodorescu (97 ani) și Tudora Pătrunjel (82 ani) își împart acum povara bătrâneții și singurătatea, într-un apartament modest din Ploiești, alături de 5 pisici și un câine. Sunt surori, singurele rămase în viață dintr-o familie cu 8 copii. Au în urmă un lung șir de drame pe care le-au depășit împreună. Pentru că „secretul e să înțelegi durerea una alteia”.

Potrivit unui sondaj realizat pentru Asociația Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor, 1 din 4 vârstnici resimt un grad ridicat de singurătate. Sunt oameni care au nevoie de cineva care să le înțeleagă durerea. Se simt singuri și abandonați.

 Surorile Tudora (stânga) și Florica (dreapta) | foto: Alex Domnișoru, Fotograful tău

Florica și Tudora se au una pe alta, dar izolarea și greutățile vârstei sunt o povară grea. Tot universul lor este în două camere înghesuite. Conform aceluiași studiu al Asociației Niciodată Singur, pentru 63% dintre vârstnici activitățile se rezumă la cele din interiorul casei. Evadarea lor este doar în amintirile de-o viață.

„Eram 8 frați și Tudora a fost cea mai mică. Eu aveam deja 15 ani, mama mi-a zis: ți-o dau ție să ai grijă de ea. Ai grijă să îi dai să mănânce și să o înfeși bine, să nu aibă picioarele strâmbe.”

„Ai făcut treabă bună, dar acum tot se crăcănează picioarele de la osteoporoză”, replică Tudora, cu umor.

„Am fost a doua ei mamă. Mă și certam cu ea, că se făcuse mai mare și îmi spuneam mamă. Eu îi ziceam: spune-mi Florica, eu sunt sora ta!” povestește Florica.

De-a lungul vieții și-au fost până la urmă pe rând mamă, soră, prietenă, infirmieră.

 Mâinile celor două surori | foto: Alex Domnișoru, Fotograful tău

„Eu am fost Prâslea” spune Tudora. Prâslea cel voinic, adaug eu în gând. Pentru că Tudora este una dintre acele femei cu un spirit de sacrificiu greu de imaginat. Și-a îngrijit mama bolnavă timp de 17 ani, apoi a avut grijă pe rând de alte două surori, de soțul ei bolnav de cancer și de soțul Floricăi, atunci când acesta a ajuns imobilizat la pat.

Lângă Florica a venit acum 10 ani și nu a mai plecat. Mai mult, le-a salvat, rând pe rând, pe Pufulete, Băbuța, Florica, Veverița, Firuța și Nușa. Singurul moment în care zâmbește este când ia în brațe una dintre pisici. „Dumnezeu mi-a dat putere și milă.”

Tudora se luminează când vine vorba de pisicile pe care le-a salvat | foto: Alex Domnișoru, Fotograful tău

Îi este din ce în ce mai greu. Florica trebuie îngrijită, ridicată, iar problemele pe care și Tudora le are, cu coloana și cu inima, îi dau din ce în ce mai mult de furcă. Până acum doi ani, când Florica și-a rupt șoldul, era mai bine.

Florica simte greutatea de pe umerii surorii mai mici și o apasă. După fractura de la șold a luptat zi de zi să se poată ridica pentru a nu fi o povară prea grea pentru Tudora. A reușit, dar la scurt timp amândouă s-au infectat de Covid și lucrurile au devenit și mai grele.

„Dacă nu era doamna Any, eram amândouă moarte, că nu avea cine să vină la noi. Ne-a salvat viața!” completează Tudora.

Any Mary Alexa, voluntarul Asociației Niciodată Singur, le ajută pe cele două surori de trei ani | foto: Alex Domnișoru, Fotograful tău

Any Mary Alexa este „îngerul păzitor” al celor două surori, voluntar al Asociaţiei Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor. Sunt deja trei ani de când le vizitează. Le-a prins și în zile mai bune, când puteau să mai iasă din casă. Dar de când a început pandemia, au depins din ce în ce mai mult de ajutorul ei: medicamente, doctori, cumpărături, plata facturilor. Dincolo de ajutorul practic, Any are un rol și mai important. Este ca un psiholog discret, gata mereu de o încurajare și o vorbă bună. Când cele două au fost infectate cu COVID-19, a venit aproape zilnic cu mâncare. Nu aveau pe nimeni care să le ajute.

„Dacă ați ști cât m-am rugat la Dumnezeu dacă ne ia, să ne ia pe amândouă, să nu ne lase singure. Singurătatea e cea mai rea. Așa ne mai sfătuim, mai schimbăm o vorbă. Facem mâncare din ce ne aducem aminte, eu o întreb pe ea, ea pe mine. Cel mai important în viață este să ai pe cineva alături.”

Tudora Pătrunjel (82 ani) | foto: Alex Domnișoru, Fotograful tău

Este multă suferință pe chipul celor două surori. Se simte multă apăsare în sufrageria în care stăm de vorbă. Dar între cele două există o cunoaștere, o iubire și o complicitate cum numai două surori ce-și sunt alături de aproape un veac pot avea. Iar între torsul unei pisici, lătratul câinelui și un geamăt de durere al Floricăi, parcă că le auzi rugăciunea pe care o spun mereu în gând: „Doamne, să nu o iei pe sora mea să mă lași singură.”

6 din 10 bătrâni trăiesc în fiecare zi Pandemia Singurătății. Voluntarii Asociației Niciodată Singur - Prietenii Vârstnicilor oferă sprijin moral, practic și material bătrânilor care locuiesc singuri. Ajută-ne să rămânem alături de ei printr-un SMS cu textul ÎMPREUNĂ la 8845 și donează 2 euro pe lună. Află cum te mai poți implica pe www.niciodatasingur.ro 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon