Foto: Guliver/ Getty Images
Luna octombrie 2019 a fost a doua cea mai fierbinte lună octombrie din ultimii 140 de ani, fiind mai caldă cu 0,98 C decît media secolului XX. Cea mai caldă lună octombrie a fost în 2015 (potrivit datelor actualizate în timp reale ale NOAA/NCEI). În ultimul deceniu, depășirea recordurilor de temperatură globală a devenit ceva banal, chiar dacă creșterile nu au fost distribuite în mod egal pe suprafața globului. Unele zone ale planetei se încălzesc într-un ritm extrem de rapid (cum ar fi zona arctică sau Mediterana), în vreme ce altele se încălzesc mai lent.
Ce provoacă această încălzire? Există deja de mult aproape un consens între oamenii de știință care, în urma datelor și analizelor din ultimul secol și jumătate, au ajuns la concluzia că această încălzire globală e cauzată de oameni, prin eliberarea în atmosferă a gazelor cu efect de seră, adică a gazelor care nu permit radiației solare să fie reflectată înapoi în atmosferă. Concentrația acestor gaze în atmosferă (CO2, metan etc.) a atins, în ultimele decenii, niveluri fără precedent în ultimii 800 de mii de ani.
Sursa: United States Environmental Protection Agency
Date, grafice și statistici care indică în modul cel mai clar criza gravă în care ne aflăm pot fi găsite în ultimul raport al IPCC, un raport alcătuit în 2018 de peste 1300 de oameni de știință. Concluziile raportului, publicate succint și într-un text pe aceeași temă apărut pe site-ul Republica, nu doar că justifică discuțiile despre criza climatică, ci indică gravitatea fără precedent a situației.
Potrivit estimărilor acestui raport, limitarea încălzirii globale la 1,5C în acest secol – un prag dincolo de care schimbările climatice ar avea un efect devastator asupra unor zone întinse și foarte populate ale planetei – este imposibilă în lipsa unor măsuri drastice și urgente de reducere a emisiilor de CO2 și a altor gaze cu efect de seră. Cu alte cuvinte, la nivel global, emisiile de CO2 ar trebui să se înjumătățească pînă în 2030 și să ajungă la 0 pînă în 2050! Aceasta ar presupune, desigur, așa cum notează dnul C. Bizdadea în articolul invocat mai devreme: „o tranziție rapidă și abruptă a întregii economii globale pentru a transforma modul în care energia este folosită cât și sursele acesteia, modul în care sistemele agricole sunt organizate și tipul și cantitatea alimentației și materialelor pe care le vom consuma“. Dacă păstrăm însă ritmul actual, rezultatele, deși foarte sumbre, nu sînt deloc neașteptate. Pînă în 2040 temperatura globală ar putea crește nu cu 1,5, ci chiar cu 2C, putând să ajungă, până la finalul secolului, chiar la 4,5C, potrivit aceluiași raport.
Toate aceste informații provin din date și statistici compilate, de sute de echipe de cercetători și oameni de știință. Ele alcătuiesc un diagnostic foarte clar, ce nu poate fi în niciun fel contestat în mod rezonabil. Prin urmare, nu ne rămâne decât să ne întrebăm, ca indivizi și ca societate:
Ce este de făcut?
După ce prezintă acest întreg diagnostic, d-nul Bizdadea, întrebându-se retoric dacă „este oare posibil să reușim (sic!) aceste ținte?” critică „tonul alarmist“ sau catastrofic al diferitelor organizații politice, ca și „The Green New Deal” propus de un grup al democraților americani (și, mai nou, de Ursula von der Leyen, șefa comisiei UE) calificându-le pe toate drept atavism malthusian.
Cum ar veni, te duci la doctor, el îți spune că dacă nu te lași de fumat mai ai maxim doi ani de trăit, iar tu îi răspunzi: Domnule doctor, terminați cu gargara asta ieftină, cu alarmismul ăsta de neînțeles, cu propaganda asta! E prea greu să mă las de fumat în doi-trei ani, necesită eforturi prea mari, mai mult rău îmi faceți! Și nu mai citiți Malthus, că face rău la plămâni.
E limpede că dacă o să continuăm ca până acum, cu măsuri anemice împotriva încălzirii globale și cu socializarea costurilor crizei climatice, prin împovărarea consumatorilor și subvenționarea celor care sunt principalii vinovați pentru criza climatică, sfârșitul nu-i aici, da e aproape. Așa cum, dacă mai reducem numai din porția de tutun, n-o să evităm deznodământul tragic, deși s-ar putea să-l amînăm cu cîteva luni. Sigur că alarmismul care ia chipul defetismului este perfect criticabil. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să ne dăm înapoi, ca societate, în fața unui provocări, doar pentru că ea reclamă din partea noastră renunțarea la jumătățile de măsură; doar pentru că ea ne cere soluții tranșante și urgente, nu tergiversări nesfârșite. Provocarea acestui secol este să răspundem la această criză, al cărei diagnostic este foarte clar și al cărei tratament îl înțelegem perfect. Trebuie numai să-l punem în aplicare. Ceea ce nu este deloc simplu. Așadar, întrebarea: „Ce este de făcut?“ se transformă în altă întrebare:
Cum poate fi făcut?
Aici cred că ar trebui început cu o observație importantă. S-a tot scris și s-a tot vorbit despre faptul că toți, fiecare om de această planetă este responsabil de criza climatică actuală. Acest lucru este, într-o măsură, adevărat, deși foarte inexact. Potrivit The Guardian, care publică extrase dintr-un raport intitulat The Carbon Majors Database, 71% din emisiile globale de gaze de seră sunt generate de doar 100 de companii multinaționale. Vorbim de corporații imense, cu profituri care depășesc, în unele cazuri, PIB-ul unor țări medii ca România. A susține, prin urmare, că „toți oamenii“ sînt responsabili în aceeași măsură de încălzirea globală, este rizibil.
La fel cum este ridicol să socializăm costurile combaterii crizei climatice, adică să punem oamenii de rînd să plătească pentru ea prin tot soiul de „taxe verzi“ sau „de mediu“. Nu există nicio îndoială că încălzirea globală este generată, într-o măsură covârșitoare, de marile corporații multinaționale, care, în ultimele decenii mai ales, au exploatat resursele naturale și au poluat mediul într-un mod care nu poate fi descris, în modul cel mai eufemistic, decât drept iresponsabil. Distrugerile „capitalului natural“ au adus profituri uriașe marelui capital (la fel cum se întâmplă și în cazul defrișărilor frenetice din România), însă cei care au înregistrat aceste profituri n-au plătit niciodată costurile de mediu. Cred că a venit demult vremea să plătească. Un Green New Deal European ar trebui gândit în așa fel încât costul tranziției rapide la energii regenerabile și atingerea dezideratului de emisii 0 de CO2 pînă în 2050 să fie suportat în cea mai mare parte de cei care sunt principalii vinovați pentru criza climatică. Orice alte metode vor face discuția despre climate justice, despre echitate climatică, o glumă – și se vor dovedi, în final, un eșec.
Acest început de secol, marcat de cea mai gravă criză din istoria omenirii, este un bun moment să reflectăm, împreună, la ce fel de societate vrem să creăm, la moștenirea – socială și politică – pe care vrem să o lăsăm generațiilor viitoare. Dacă vor mai fi generații viitoare… Pentru că, oricine citește rapoartele și analizele oamenilor de știință apărute în ultimul deceniu, știe că dacă vom continua ca pînă acum (business as usual) societatea noastră va intra în 50 sau 70 sau 100 de ani, în colaps.
Trebuie să facem ceva, cât încă mai e timp de făcut. Și nu doar să stingem lumina o dată pe an, nu doar să aruncăm plasticul la plastic și să reciclăm bateriile. Trebuie să cerem, să susținem și să milităm pentru măsuri politici la nivel național și european ferme, tranșante, radicale, pe măsura crizei cu care ne confruntăm. Orice altceva va fi prea puțin.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In comentariul meu postat la articolul dlui. Bizdadea identificam unele categorii de asa-zis ecologisti. Nu imi permit sa incadrez autorul articolului de fata in randul exaltatilor sau deraiatilor, dar ma voi hazarda sa spun ca nu este dezinteresat. Misto sa navighezi pe valurile ecologismului, de cand s-a (ras)dovedit ca marxismul dauneaza grav sanatatii (votantilor), iar de cand lumea a cam constientizat asta – afecteaza si voturile (pentru partid).
Dar daca tot doreste autorul sa se ridice pe acest val, ar putea avea decenta sa vina cu un articol documentat serios (cel putin pe aceasta platforma) – in care poate as fi acceptat si mici trumpisme (ori, daca este sa vorbim la tema, Gretisme). Pentru simplul fapt ca unele naivitati ale Gretei pot fi intelese (cel putin de catre mine) ca fiind inerente varstei. Dar autorul ce scuza poate invoca?
Si acum doar cateva exemple, chiar fara a intra in fondul problemei:
- Citez “71% din emisiile globale de gaze de seră sunt generate de doar 100 de companii multinaționale. Vorbim de corporații imense, cu profituri care depășesc, în unele cazuri, PIB-ul unor țări medii ca România.”
Verificare (pentru ultimul an incheiat d.p.d.v. fiscal – 2018):
Lista celor mai profitabile 10 companii (dupa nivelul absolut al profitului) incepe cu Aramco (aproape 111 miliarde $) si se incheie cu Bank of China (putin peste 27 miliarde $). PIB-ul Romaniei pe 2018 a fost de 202 miliarde Euro (aprox. 225 miliarde $), ceva mai mult decat primele trei companii din lista. Asadar nu exista cazurile mentionate de autor. Sa inteleg ca este o exagerare voita – pentru a se face mai bine inteles? Pai atunci nu cumva tot articolul este o exagerare?
- Adaug la cele de mai sus faptul ca DOAR ARAMCO din lista celor mai profitabile face parte si din infama lista a celor mai poluante companii – restul fiind banci, ori din IT & computere. Nu-i asa ca se mai complica putin chestiunea?
- Citez “La fel cum este ridicol să socializăm costurile combaterii crizei climatice, adică să punem oamenii de rînd să plătească pentru ea prin tot soiul de „taxe verzi“ sau „de mediu“.”, versus “Un Green New Deal European ar trebui gândit în așa fel încât costul tranziției rapide la energii regenerabile și atingerea dezideratului de emisii 0 de CO2 pînă în 2050 să fie suportat în cea mai mare parte de cei care sunt principalii vinovați pentru criza climatică.” (vezi – companiile infame).
Sa le luam pe rand:
# Profitul mult hulit de autor nu este aferent anilor ce vor urma – ci anilor trecuti. Probabil de mult impartit actionarilor. Oare autorul se gandeste la o mica nationalizare / confiscare a respectivelor fonduri si utilizarea lor pentru viitoare masuri ecologiste? Gandindu-ma la profilul marxist al partidului din care face parte – nu exclud in totalitate. Dar – hai sa fiu marinimos de data asta si sa pun pe seama unei simple naivitati / necunoasteri. Dar, hei – o problema (mai ales una de o asa complexitate) nu o rezolvi cu nepricepere, nu? Doar daca ai vreun noroc iesit din comun.
# Sa zicem totusi ca ma insel, iar autorul nu doreste sa confiste profitul din trecut, ci doar sa taxeze ce va fi in viitor. Iar asta, evident, fara sa afecteze oamenii de rand. Hmmm, interesant. Deci economia nu functioneaza ca un sistem de vase comunicante, iar niste taxe aplicate unor companii nu se reflecta in buzunarul consumatorilor, nu? Aaaa, dar probabil autorul se gandeste la solutia radicala – nationalizam companiile si asiguram controlul asupra acestui fenomen. Nici nu ma mai obosesc sa urmaresc mai departe acest fir.
# Dar mai intervine ceva. Un foarte mic amanunt as putea spune. Trec peste cele de mai sus si zic sa analizam caror tari apartin cele 100 de companii raspunzatoare de 70% din poluare. Pai pe primul loc, fruntas as putea spune, este China – cu o participare “decat” de 16.45%, corespunzatoare companiilor chinezesti din tabel. Dar nu este totul. De fapt procentajul cumulat al tarilor recunoscute cu o "veche si sanatoasa democratie" si in care capitalismul functioneaza “by the book” (precum China de mai sus, dar si Coreea de Nord, tarile arabe, Venezuela, Rusia, s.a.m.d.) ajunge la un frumusel 39.37%. Oare sa-l comparam cu monstruosul 10.13% al Statelor Unite, ori cu nemaipomenitul 9.90% al europenilor? Dar evident ca masurile cele mai dure trebuie luate de tarile europene si de Statele Europene, nu? Sa nu stam pe ganduri, la lupta cu nenorocitii astia de capitalisti!
Cam atat pentru moment. Vreau doar sa mai mentionez ca nu sunt impotriva unui mediu mai curat, dimpotriva. Nu as fi fugit din oras, mutandu-ma la tara, daca as fi gandit altfel. Si nu as actiona totdeauna cu grija pentru mediu in tot ceea ce fac. Insa nu cu heirupisme si habarnisme rezolvam problemele, ci doar cu calm, metodic si cu implicarea specialistilor. Si, in primul rand, eliminand politizarile ieftine si tot felul de alte manipulari interesate.
Nu cred, sau mai bine zis nu am primit suficiente informatii ca sa inghit teoriile conspirationist socialiste, dar ma obosesc genul ala de statistici cu in fiecare minut mor 10 hamsteri si 14 oameni din cauza efectului de bumerang al metanului degajat de cei disparuti. Daca ar fi adevarat, Pamantul s.ar depopula in cateva decade si i.ar merge mult mai bine...ca planeta, zic.
Iar noua Jeanne d'Arc — exaltata Greta Thunberg, a fost unsă persoana anului de către revista Times, gazeta de perete a elucubrațiilor corectitudinii politice.
Episoade din astea mai calde au existat și în trecut, de exemplu atunci când au colonizat vikingii Groenlanda. Și ce să vezi, atunci nu era nicio poluare, nici mașini, nici păduri tăiate, nici ferme imense de animale, nici industria de confecții...
https://www.youtube.com/watch?v=rvrsA0XlYGg
Acest "global warming"/"climate change" este o religie climatică cu niste scopuri ascunse asa de sinistre, ca nici nu banuieste domnul doctor in filozofie PGS, in naivitatea dumnealui. Uneori le mai iese porumbelul pe gura unor politicieni si academici alarmisto-environmentalisti, despre adevaratele lor scopuri, de genul:
- Ottmar Edenhofer (unul din autorii raportului IPCC din 2007): “One has to free oneself from the illusion that international climate policy is environmental policy. Instead, climate change policy is about how we redistribute de facto the world’s wealth.”
- Christiana Figueres (secretar executiv la United Nations responsabil cu climate change): adevaratul scop al conferintei despre climate change de la Paris din 2014 a fost “to change the capitalist economic development model that has been reigning for at least 150 years, since the Industrial Revolution.”
- Barry Commoner (fost politician, profesor universitar, membru marcant al miscarii alarmisto-environmentaliste de peste ocean): “Capitalism is the earth’s number one enemy.”
- Leo Marx (fost profesor la MIT): “On ecological grounds, the case for world government is beyond argument.”
- Christine Stewart (fost ministru al mediului in Canada): “No matter if the science is all phony, there are collateral environmental benefits. ... Climate change provides the greatest chance to bring about justice and equality in the world.”
- Tim Wirth (fost ministru adjunct de externe al USA, responsabil cu crearea protocolului de la Kyoto): “We’ve got to ride the global warming issue. Even if the theory of global warming is wrong, we will be doing the right thing in terms of economic policy and environmental policy.”
Alooo, domnu' doctor in filozofie PGS, terminați cu gargara asta ieftină! Pe astia pe care i-am enumerat eu mai sus i-ati citit si i-ati studiat, cine sunt ei si incotro merg ei, inainte sa veniti pe aici pe la Republica cu bazaconiile astea ?!
Iar noua Jeanne d'Arc — exaltata Greta Thunberg, a fost unsă persoana anului de către revista Times, gazeta de perete a elucubrațiilor corectitudinii politice.
Episoade din astea mai calde au existat și în trecut, de exemplu atunci când au colonizat vikingii Groenlanda. Și ce să vezi, atunci nu era nicio poluare, nici mașini, nici păduri tăiate, nici ferme imense de animale, nici industria de confecții...
IPCC a inventat un model de a face ştiinţă prin "consens". Curat revoluţionar! IPCC modelează şi remodelează de zeci de ani, iar toate modelările lor sunt invalidate de realitate la scurt timp după ce au fost etalate. Iar cerectările şi modelările astea astea costă bani mulţi, la fel ca şi taxele impuse pentru "decarbonizarea" planetei. Nişte păduchi ne predică căile mântuirii, taxându-ne tot mai mult pentru convingerile lor. Toţi se vaită că companiile energiilor fosile fac bani, dar nici măcar unul nu renunţă la a le mai cumpăra produsele (benzina, motorina, materialel plastice, medicamentele, îngrăşămintele, mâncarea non-bio) nimeni nu renunţâ la transportul maririm, aero, terestru, revenind la mesul pe jos. Nu numai că nu renunţă, ci consumă în fiecare zi mai mult ca ieri. Halal ipocrizie.
Domnule PGS, în cazul în care sunteţi doar un inocent aburit de noua religie, vă recomand - dumneavoastră şi eventualilor dumneavoastră discipoli - o lucrare proaspăt scoasă de editura Integral: "Maşina de răsucit idei incomode" de Constantin Crânganu.
O religie climatică cu niste scopuri ascunse asa de sinistre, ca nici nu banuieste domnul doctor in filozofie PGS, in naivitatea dumnealui.
Iar noua Jeanne d'Arc — exaltata Greta Thunberg, a fost unsă persoana anului de către revista Times, gazeta de perete a elucubrațiilor corectitudinii politice.
Episoade din astea mai calde au existat și în trecut, de exemplu atunci când au colonizat vikingii Groenlanda. Și ce să vezi, atunci nu era nicio poluare, nici mașini, nici păduri tăiate, nici ferme imense de animale, nici industria de confecții...
10 like-uri și de la mine!