Donald Trump, acest „derbedeu” al industriei „self(ie)-ului”

Este un „prost”, „tâmpit”, „nepregătit”, „dezastru național” („cum l-a numit cel mai bine Colin Powell”).

Actorul Robert de Niro este înregistrat într-un clip nu mai lung de 54 de secunde, în care îl critică vehement pe candidatul republican la alegerile prezidenţiale din Statele Unite, omul de afaceri Donald Trump, pe care îl cataloghează drept „derbedeu”, „nepregătit” şi „porc”.

„E atât de prost. E un derbedeu, e un câine, e un porc (...) nu se documentează/ nu se pregătește, nu îi pasă, crede că e cel mai tare în societate, nu-şi plăteşte taxele (....) Mă enervează atât de mult că ţara asta a ajuns în punctul acesta în care şarlatanul acesta a ajuns unde a ajuns. Se laudă despre cum ar vrea să lovească oameni în față... ei bine, mi-ar plăceau să-i dau eu un pumn în gură”, spune de Niro, care este de părere că „ţara aceasta merge în direcţia greşită cu Trump”. (mai jos, înregistrarea cu De Niro, preluată de CNN, post de televiziune care a adăugat elemente de producție la editarea video, scăzând din dramatism. Pentru a face comparație cu mesajul autentic al lui De Niro, puteți să accesați o variantă mai curată, aici).

Vezi un Robert de Niro trist, dezamăgit, cu accese de violență verbală, care se întreabă parcă neputincios - cum au ajuns SUA să aibă în finala de la prezidențiale un asemenea candidat. Aceasta este întrebarea care ar trebui să-i pună pe americani pe gânduri, dincolo de discursul dur al actorului. Cum a reușit un personaj precum Donald Trump, care-și arată la fiecare ieșire în public incompetența, impostura, scelerația să ajungă atât de sus.

Donald Trump este unul din rezultatele greșite ale industriei selfie-ului, această mașinărie media world wide și social media planetar, în care aproape totul se rezumă la sine. Candidatul republican e produsul toxic și extrem al democratizării accesului nelimitat la platforme, în calitate de emițător de mesaje, teze, informații, discursuri. Această lume nebună deschide poarta și șarlatanilor care își pun tichie, plâng, râd, fac tumbe, sar într-un picior, deschid umbrela pe soare, se filmează spunând nimic și pretind că au soluția magică la orice. Ba chiar că vor să fie președinți. La capătul celălalt al rețelelor de internet se vor afla tot timpul receptori mai puțin școliți, frustrați, nedreptățiți din motive valide, oameni care condamnă inegalitatea în fața șanselor, neintegrați, exasperați de politicile guvernamentale și corporatiste, dar și alegători care vor arunca vina eșecului lor personal asupra celor din jur, fie că se numesc emigranți, companii sau politicieni.

Dacă nu-l luai în serios acum mulți ani, îți devenea chiar simpatic. Lecția actoriei Donald Trump a învățat-o în vestitul show - The Apprentice, în care și-a construit imaginea unui foarte bun om de afaceri, extrem de exigent și necruțător. 

Beneficiile accesului liber la toate sursele de informare și distribuție prin canalele media și social media alternative celor clasice - ca Youtube, Twiter, Facebook, Snapchat, Whatsup, Viber etc- sunt, fără nicio urmă de îndoială, o revoluție pentru omenire și ating toate domeniile, de la educație, la sănătate sau tehnologie.

Pe lângă ele sau în afara scopului lor inițial se nasc și cresc, însă, inclusiv aceste excrescențe - de la demenți care postază în timpul actelor antisociale violente pe care le filmează, până la jihadiști care folosesc rețelele sociale pentru a îndemna la atentate.

Care să fie, totuși, rădăcina succesului neașteptat al unui astfel de individ- a cărui impostură este evidentă și se vede cu ochiul liber- ce ajunge, catastrofal pentru republicani, în finala pentru Casa Alba? Care să fie gradul de atrofiere al simțurilor de autoapărare a cetățenilor și alegătorilor, încât nu se pun la adăpost de un seamăn al lor, potențial pericol social la nivel național și internațional?

În cazul lui Donald Trump, numai nehotărârea sau mai bine spus instabilitatea psihică de care dă dovadă în fiecare zi ar trebui să dea de gândit. Azi Putin e de admirat, mâine este de păstrat la distanță. Ieri NATO e bun, cu două zile înainte era ineficient ca organizație. Și oricum, statele alianței ar trebui să plătească pentru intervențiile armatei americane, întocmai cum un prestator de servicii taie factură, iar beneficiarul achită- cash sau prin virament.

De remarcat, însă, că Donald Trump are mulți fani în rândul celor care au început să urască mult folositul political corectness. Într-un discurs public în care încărcătura dată cuvintelor cu (false) semnificații rasiale sau sexiste este exagerată, o înșiruire de vorbe „din popor”, blunt- dacă nu fascinează, măcar stârnesc admirația.

Mesajele și programul politic ale republicanului au determinat zeci de artiști americani și cu origini străine să ia atitudine și să se implice explicit în campanie, îndemnând la vot anti-Trump. 

Arnold Schwarzenegger, republican convins, spune că mai întâi este american și că nu-l va vota pe Trump.

Bono, vocalul U2, are un un segment întreg dedicat alegerilor din state, în care pledează împotriva zidului despre care Trump spune că-l va construi la granița cu Mexic (pe banii mexicanilor).

Dincolo de rezultatele alegerilor americane cu miza internațională colosală, luând chiar în considerare o victorie a lui Donald Trump, această campanie ar putea fi semnalul unor schimbări fundamentale ale modului în care se face politică, nu numai în State.

Sistemele cu tradiție democratică ar putea fi nevoite să regândescă și să reașeze relația politicienilor cu alegătorii, căci prăpastia dintre cele două categorii este evidentă inclusiv în țările UE. Transparența pare a fi doar pe hârtie, iar reprezentativitatea- așa cum este ea acum- nu pare să mai satisfacă pe cetățeni, pentru că asta par să strige cei mai mulți: nu se simt reprezentați. 

Percepția că undeva, acolo, sus, cineva decide în numele tău, pentru tine, fără să te consulte și împotriva părerilor tale contrare- este tot mai puternică în rândul alegătorilor și a provocat inclusiv votul ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europană. 

În fața laptopului sau cu telefonul mobil în mână, conectați la rețelele sociale, oamenii votează de sute de ori pe zi, cu un Like, Dislike, Follow, Unfollow, un emoticon sau o stare de spirit descrisă (feeling hope with/ feeling disappointed with). Rămâne de văzut în ce formă acest vot în realtime, care permite răzgândirea de pe un minut pe altul chiar și pentru același personaj, (ți-am dat Like pentru poza postată la 12.00, ți-am dat Unlike pentru postarea de la 12.02) vor influența modul în care se fac alegerile în următorii ani sau poate în deceniile viitoare.

Cât despre alegerile prezidențiale americane din 2016, acestea aduc aminte- așa cum spune Cristian Tudor Popescu- de alegerile din finala Ion Iliescu-Vadim Tudor. E anul în care americanii vor vota împotriva cuiva sau vor alege răul mai mic în comparația Trump- Hillary Clinton. Un exercițiu pe care - spre nefericirea lor- românii l-au avut de rezolvat la mai toate alegerile prezidențiale din ultimii 25 de ani, când au ales fie împotriva cuiva (cele mai recente în noiembrie 2016, împotriva lui Victor Ponta), fie răul cel mai mic. 

Republica a acoperit cu atenție subiectul alegerilor din SUA, cele mai multe analize fiind semnate Martin S. Martin, contributorul nostru, ale cărui texte vă recomandăm să le citiți aici.

Celor care nu descifrază încă sistemul de vot american, le recomand să citească această analiză unde totul este explicat într-o manieră ușor de înțeles de Codru Vrabie. 

O lungă listă a remarcilor cu caracter sexist pe care a făcut-o Donald Trump a întocmit CNN. O puteți vedea aici. Peste câteva ore începe a doua dezbatere între Donald Trump și Hillary Clinton.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp