(Foto: Inquam Photos / Alberto Groșescu)
Aș fi vrut să pot să-ți urez cu seninătate „la mulți ani” și să îmi petrec ziua în naivitatea optimistă care a consacrat în ultimii ani spiritul acestei sărbători. Ar fi fost protocolar să mă inviți la ziua ta fără ca tu să fii plecată de acasă. Văd însă ca ai ceva treabă prin est, așa că încerc să fiu concisă, ca să nu te rețin.
Povestea cu „anii cei mulți” am stabilit deja că o lăsăm deoparte, pentru că o țară, spre deosebire de un om, la 100 de ani, renaște, nu moare. Dar, mai presus de asta, o țară care își păstrează, își ajută și își apără oamenii demni nu moare niciodată.
Așa că, de ziua ta, îți urez, în primul rând, să fii atentă la oamenii tăi. I-aș împărți în trei categorii.
- Oamenii care te-au ales pentru că te iubesc - curajoșii care spun ce gândesc, naivii care încă mai cred în salvarea ta.
- Oamenii care te acceptă pentru că nu au de ales – nu mai au așteptări, nu mai au de ce să spere, au obosit și s-au resemnat.
- Și oamenii care s-au ales pe ei înaintea ta și se comportă ca atare, te acaparează și te distrug.
O să îi iau pe rând.
În prima categorie, am spus că intră oamenii care te-au ales. Care își asumă riscul de a spera, care cred încă în principii și își construiesc câte o piață a libertății în care să le apere. Oamenii care nu înțeleg patriotismul ca pe o exhibare a simbolisticii naționale. Care încă sunt capabili de puținul care contează: să-și strângă după iei gunoiul, să adoarmă cu conștiința împăcată, să câștige pe merit și să piardă demn. Să își cunoască și să își exercite drepturile, fără să își depășească libertățile. Să-și vorbească limba corect. Să-și cunoască trecutul și cultura. Să aibă curajul să le apere cu orice preț, atunci când sunt amenințate.
Viitorul tău depinde doar de puterea lor de a rezista și de a lupta.
În a doua categorie, sunt cei care nu au de ales. Care tac resemnați și nu incomodează. Care nu-și pun întrebări, pentru că au înlocuit riscul de a suferi, încercând să gândească autonom cu delăsarea comodă de a fi gândiți de alții. Care așteaptă bunăstarea și mântuirea ca pe un Godot iluzoriu, dintr-o exterioritate în care nu găsesc necesitatea vreunei implicări personale. Care îți spun însă mereu „la mulți ani!”, dar pentru care nu e alarmant că a mai trecut (poate degeaba) încă un an, căci durata și-a pierdut de mult forța vitală. Pentru care merge și așa, care nu votează, pentru că, oricum, „iese cine trebuie”, care nu protestează, pentru că „noi nu putem schimba nimic”. Din spațiul cunoscut și comod, oricum, nu vor cartografia niciodată vreun teritoriu necunoscut. Aș fi vrut totuși să-ți scriu mai puțin despre ei, direct proporțional cu impactul pe care îl au în povestea devenirii tale.
Viitorul tău e blocat de capacitatea lor de a îndura.
În ultima categorie, și cea mai nefericită, se numără (din ce în ce mai mulți) cei care S-AU ales. Impostori, făuritori de unelte, care trăiesc întru imediat și pentru securitate, cum i-ar fi numit Henri Bergson. Acțiunile lor au la bază doar instinctul de autoconservare. În virtutea lui, oricine și orice merită sacrificat. Iar faptul că am permis întâlnirea lor cu puterea ne-a semnat condamnarea la autodistrugere. Ușor, ușor, abuzul de putere a devenit o habitudine socială, cu câteva obiective simple – îndobitocirea tinerilor, prin nimicirea sistemului de educație, manipularea în masă, prin acapararea mediatică, îndepărtarea incomozilor, care încă au capacitatea de a raționa și crearea propriului sistem de justiție, ca deliciu ultim al triumfului.
Viitorul tău e amenințat de setea lor de a acapara.
În final, îți urez să ai și tu, într-o zi, spitale în care fiecare bolnav să primească o șansă reală la viață, școli care să îți educe copiii în spiritul onestității și al integrității, o societate capabilă să ofere șanse egale de acces, de progres și de succes pentru toți tinerii și oameni demni, care să te reprezinte.
Îți doresc să te agăți strâns de valorile europene și să le aperi. Îți doresc ca istoria ta să fie scrisă de cei care merită. Îți doresc să reziști, ca să poți să mai exiști. Cu toate gropile tale, cu toate bolile tale, cu toată sărăcia, cu toată umilirea ta, cu tot estul tău, încă mai ai o șansă la viață. Iar o viață cu „mulți ani”mai poți avea doar dacă mâna de români pe care ți i-am descris în prima categorie nu încetează să lupte ca impostura și corupția să nu devină însăși matricea noastră identitară.
Vocea lor va fi mereu discretă, reticentă la manifestările bombastice și puternică în strigătul pentru dreptate. Fără catedrale impunătoare, fără fasole cu ciolan, fără promisiuni false, fără discursuri pline de patos și fără lacrimi de crocodil.
Pentru că iubirea se simte, se declară frust și se demonstrează prin fapte. Prin sinceritate, prin muncă, prin asumarea riscului de a spera. Și de ziua ta, România, oamenii ăștia naivi și curajoși încă sunt aici. Nu poate exista o dovadă mai mare de iubire. Întoarce-te acasă și vezi ce faci cu ea. Lasă estul și vino printre ei, să auzi cum ți se intonează în Piață imnul. Și fă cinste cu niște justiție, cu niște educație și cu niște sănătate. De ziua ta, fă-ți odată curaj, România, trezește-ți blazații, alungă-ți corupții și lasă-te pe mâna demnității! Pentru că...la 100 de ani, o țară renaște, nu moare.
(Încă) te aștept,
C.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
PS. Daca la cutremurul din 1977 numai biserica Sft. Vineri s-a fisurat si alte biserici si moschei si temple si sinagogi din zona respectiva nu s-au fisurat, probabil ca Dumnezeu a dorit ca biserica numai Sft. Vineri sa fie demolata, nu ca a vrut Ceausescu. Ar trebui sa avem mai multa incredere in Dumnezeu si sa nu ne luam dupa carcotelile slujitorilor Diavolului.
La multi ani, oriunde ar fii copiii tai !
Bullshit, pariu cu oricine că Dăncila habar n-are ce e aia ”habitudine”!
Realizez că e o diferență față de ”iei” versus ”ei”, însă o scăpare poate fi trecută cu vederea editorului...
Însă, dacă alegi să faci o reclamație, e de așteptat ca TU să respecți 100%, regulile la care tocmai faci apel.