Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Dragi poete dezinhibate, Eminescu n-a fost mare pentru că a scris poezii mai dezbrăcate

Mihai Eminescu, poet

Tata - un țăran cu puțină școală, un cioban pe munții Măliniului - avea un fel de a se sfii minunat în fața oamenilor învățați. Treceau pe drum învățătorii copilăriei lui, domnii Todicescu sau Boaru - și tata exclama:

„- Ce om e acesta! Ce cap are!” și noi, copiii, îi simțeam în voce sfiala, respectul, venerația.

Tot la fel era părintele Adrian Zaharescu, care avea casa pe ulița noastră și despre care tata vorbea ca despre un sfânt. Spunea cum l-au închis comuniștii în pușcărie, cum a făcut șaptesprezece ani de temniță ca deținut politic, cum a venit acasă chiar în ziua când i-a fost înmormântată singura fiică, dar a ajuns după înmormântare, și a devenit un preot sfânt pentru întregul sat.

Tata, când vorbea de Eminescu sau Labiș, te făcea să plângi. La fel era când vorbea despre „Baltagul” lui Sadoveanu și despre locurile de la Mălini unde se petrece acțiunea cărții. Cred că de la el am auzit întâi despre Crucea Talienilor, Sabasa și despre râpa în care a fost aruncat Nechifor Lipan și apoi am citit cartea.

De ce scriu asta acum!?

Pentru că după decernarea premiilor la concursul de poezie „Mihai Eminescu” am sentimentul că trăim într-o lume în care a murit sfiala, venerația, modelele. Un vers al laureatei sună exact așa: „P…a mea e o mașinărie războinică/ care cere să i se facă dreptate” , o altă domnișoară propusă la premiu spune: „Premiul poartă numele unui naționalist trist care are o grămadă de poezii sexuale explicite” (observație: Eminescu a scris poezie mai dezbrăcată în crâșmă sau la petrecere, dar nu pentru asta este el astăzi un poet mare, ci pentru „Luceafărul”, „La steaua”, „Scrisorile”. Dacă scria doar poezia pornografică nici nu i-am fi știut numele astăzi.)

Iar mie mi se face dor de mor de lumea tatălui meu, lumea copilăriei mele, în care tata ridica ochii cu sfială adâncă spre oamenii, pe care îi considera modele și eu am învățat de la el ca pe o rugăciune cum să îi privesc pe cei ce au realizat ceva măreț în plan spiritual.

Într-o lume ca o corabie a nebunilor și total lipsită de sfială, ce exercițiu de admirație ați recomanda?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • George Călinescu a scris cea mai frumoasă sinteză despre Eminescu: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
    Toate pretinsele poetese de azi nu sunt decât niște jalnice creaturi care nu vor fi băgate în seamă decât de tik-tok-ări și amatori de pornografie.
    • Like 0
  • Nu inteleg de ce e o problema cu autoarele, nu cu juriul. Autorii scriu ce vor si ce pot, juriul premiaza ce crede ca e potrivit. Nu asta e sistemul?
    • Like 1
  • Problema este dacă premiatele au sau nu talent. Discursul într-un limbaj verde -în poezie ca și în proză - ține și de o anumită modă precum și utilizarea acestui limbaj verde ă vorbirea curentă, Pe stradă -de exemplu- aud cu voce tare, adulți și tineri care cu nonșalanță teribilă își pigmentează discursul cu p...ă, pi...ă de câteva ori într-o frază. Curios este că fetele folosesc același limbaj ca băieții. Este adevărat că în literatură până la un punct este permis. Folosit obsesiv devine trivial.
    • Like 0
  • Domnilor comentatori, am citit, "cu atenție și " curiozitate comentariile dumneavoastră care nu au nicio legătură cu unicul mare Eminescu. Lasati-l să se odihnească în pace. Eminescu nu este pentru oricine.
    • Like 2
  • Ana check icon
    Poezia, ca orice forma de arta nu are ca scop satisfacerea tuturor cititorilor. Datoria poetului este sa o scrie si sa o publice, nu sa caute lauri. Daca are noroc sa isi gaseasca public, cu atat mai bine. Noi avem dreptul sa ne exprimam parerea, si poate ca e impartasita, iar datoria poetului e sa scrie si sa publice. Daca e dezbracata sau nu, conteaza mai putin. Temele nu se schimba - iubirea, angoasa. Avem dreptul sa gustam decenta si dreptul sa ne placa vulgaritatea. Si sa nu vrem sa fim urmatorul Eminescu, ci urmatoarea XY. Cine stie, poate lui Eminescu i-ar fi placut. De unde stim noi ce-a vrut sa zica autorul?
    • Like 1
  • Ce articol... E clar că doamna care l-a scris are o concepție învechită ajuta poeziei și compară poezia contemporană cu așa ceva. Cuvintele “obscene”, așa cum le numește ea, sunt de fapt realitatea pură. Ne ascundem după deget ca să ce? Poezia idealizatoare nu își mai are locul în anul 2022. Să privim puțin out of the box zic. Sunt de acord cu multe dintre articolele dumneavoastră în general, dar acesta m-a făcut să râd și să compătimesc.
    • Like 0
    • @ Andra Brînză
      Ionela check icon
      Diferența de opinii și argumentarea, fie pe cale rațională, fie pe pe cale emoțională, tin de exercițiul intelectual adult.
      Dar compătimirea pentru un set de valori diferite este semn de aroganta. Este normal ca o istorie diferită de viață și experiențe culturale diferite sa dea naștere unor valori diferite.
      "Out of the box" ar trebui să implice și ieșirea din propria cutie și acceptarea unui alt punct de vedere; nu doar sa încercam să ne reafirmăm superioritatea felului nostru de a vedea lumea, și indirect a noastră.
      • Like 3
  • MA ALĂTUR cuplăcere,dar voi reuși sa imi înving teama de a nu eșua lamentabil?
    • Like 1
  • Aveti mare dreptate ! Pentru acest gen ar fi trebuit sa poarte alt nume acest concurs ,nu pe cel al lui Eminescu...
    • Like 3
  • Aveți dreptate! De fapt fetele propuse pt acel premiu nejustificat cu numele marelui poet național, sunt neomarxiste. Editoarea sefa a editurii lor, e neomarxista. Iar juriul se pare ca a alunecat în a aprecia, tot în stilul neomarxist, în ciuda faptului ca erau toți profi universitari. Poeziile individelor, n-au nicio valoare. Sunt decupate de pe buza șanțului.
    • Like 4
  • Ca exercitiu de admiratie, eu practic straduinta de a ma asemana cu cei pe care ii admir. Incerc sa vad ceea ce vad ei, sa construiesc in lumea in care ei construiesc:


    LUMINI NOCTURNE

    E noapte. Peste lume Luna-i atotstăpână.
    Cu argintia-i mână ne mângâie uşor,
    Iar visele, ce-s pline de viaţă şi de dor
    Sunt tot lumină – sânge din inimă de Lună.

    Esenţă feminină, ce–apari la ceasul sfânt,
    Cu plete-ntunecate, cu trupul de nălucă,
    Idee prin văzduhuri, lumina ne-o aruncă,
    Flux şi reflux feeric, dans cosmic pe Pământ.

    Neliniştit în somnu-i, printre scânceli şi şoapte,
    Un prunc deschide ochii, lumini de jucărie.
    Tu-l înveleşti cu grijă în haina argintie,

    Şi-i torci povestea vieţii din fiecare noapte.
    Tu mugur eşti de taină, eşti suflet nenăscut,
    Privindu-te pe tine, o taină-am început…


    SOMNUL

    Poetul doarme. Visele-i curg limpezi,
    Pe drumuri neştiute, ideale,
    Un alt Luceafăr îşi răsfrânge chipul
    Dezvăluindu-i clar ascunsa cale.

    Lumina Lunii îi mângâie tainic
    Până-n adâncul plin întreaga fiinţă.
    Pe gura lui e-o zbatere de zâmbet,
    Pe-obrazu-i alb stă scris de suferinţă.

    O floare de cais uşor suspină
    Cu lacrimi mari de rouă ne-ncepută,
    Polen divin, tristeţi nepreţuite,
    Culese-ncet de-o mână nevăzută.

    E-o linişte adâncă, de-nceputuri,
    Lumină naşte, stelele dispar,
    Un înger stă plecat asupra lumii,
    Poetul doarme, visele-i tresar…


    MONADĂ

    Atunci când spun Tu,
    Tu nu mai exişti .
    Abia apoi exişti iar, eu
    Fără de cuvinte,
    Însumi căzând
    În ghiocul unei aşteptări,
    Unde,
    Când tac,
    Îl ghicesc pe Tu cel viu .


    Învăţ cuvântul, ca pe-un răsărit.
    • Like 2


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult