Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Dragi pro-life, pe când Marșul pentru altă viață?

Marșul pentru viață

Foto:  Inquam Photos/ Liviu Florin Albei

Într-un comunicat remis la începutul săptămânii, Biserica Ortodoxă i-a îndemnat pe români să participe "în număr cât mai mare la Marşul pentru viaţă... pentru a oferi astfel o mărturie vie despre importanţa şi sensul creştin al vieţii umane, despre efectele dezastruoase ale avortului asupra familiei şi societăţii şi despre necesitatea sprijinirii femeilor care urmează să nască pe copilul binecuvântat de Dumnezeu."

Există întotdeauna o doză de dreptate în afirmaţiile abstracte: să dăm viaţă, nu să o ucidem; să fim buni, nu răi, să ne iubim aproapele, nu să îl urâm, să fim generoşi, nu zgârciţi etc.

Sunt afirmaţii ce se potrivesc de minune într-o societate ideală, în care fiecare membru e împăcat cu locul său în lume şi unde poruncile divine – alea zece – sunt respectate ad litteram de toţi, inclusiv de feţele bisericeşti. Şi de politicieni. Şi, la modul general, de către toţi cei ce sunt responsabili pentru binele societăţii în care trăim.

În realitate, lucrurile nu stau aşa. Deloc. Organizatorii marşului pentru viaţă, în frunte cu binecuvântătorii lor spirituali, BOR-ul, pierd din vedere un aspect esenţial: avortul nu e niciodată o alegere uşoară, pentru că nicio mamă nu ia decizia cu inima împăcată, ca şi cum ar renunţa la o pereche de pantofi sau la o ieşire în oraş cu prietenele. O femeie care avortează este o femeie care, cu mult înainte să introducă doctorul bisturiul, îşi tranşează singură inima şi sufletul cu un stilet, trecând prin dureri mult mai atroce decât cele pe care le va avea în timpul operaţiei propriu-zise, dar o face ştiind că, în lumea imperfectă de astăzi, unde apelurile creştine la respectarea vieţii şi la demnitatea ei sunt apă de ploaie, iar grija faţă de aproape există doar în sloganuri, e răul cel mai mic pentru care poate opta.

În 2010, am stat un an în Sudan. Înaltelor feţe bisericeşti de la noi şi organizatorilor marşului le-ar fi plăcut să aibă, din perspectiva cauzei pentru care militează acum, oiţe cum erau cele sudaneze. Plozii se îngrămădeau cu zecile într-o familie.

Îmi amintesc şi acum că, în timpul unei patrule, am ajuns la o unitate militară aflată în middle of nowhere – asta poate fi şi definiţia Sudanului – al cărei comandant ne-a spus, mândru nevoie mare, că are 34 de copii. Un belgian l-a întrebat dacă ştie cum îi cheamă şi s-a prăpădit de râs. Pe unii nici nu îi cunoştea prea bine la faţă.

Situaţia e mult mai complexă decât o schiţez, ce vreau să spun este că nevestele lor nu avortaseră măcar o dată. Nici nu cred că ştiau cum se face. Urmarea: copiii aceia urmau să trăiască într-o sărăcie lucie. I-aş invita pe cei care susţin marşul ăsta să facă o vizită acolo, să vadă cu ochii lor cum arăta un copil. Imaginea e desprinsă din manualele cu clişee despre Africa: slab-mort, picioare şi braţe subţiri ca nişte paie, dar cu burtica umflată, nespălat, muşte pe toată faţa, îmbrăcat cu tricou rupt şi foarte murdar, desculţ etc.

O imagine întrucâtva asemănătoare o oferă copiii familiilor de rromi din cartierele defavorizate sau copiii din familiile foarte sărace din România.

Lăsând la o parte frumoasele cuvinte despre sacralitatea vieţii, care credeţi că va fi viitorul acestor copii? Sincer.

Înainte de a răspunde, ar merita să ne ocupăm puţin de protectorii spirituali ai celor care mărşaluiesc împotriva avortului.

Am citit un eseu despre Papa Ioan al XXIII-lea, cel care, în 1958, la 77 de ani, a fost ales să păstorească „turma universală a lui Iisus Christos”. Îl dau aici exemplu pentru a-i a pune în oglindă comportamentul şi filosofia de viaţă cu a multora din feţele bisericeşti care acum ne vorbesc despre „sensul creştin al vieţii umane”.

Un ins lipsit de prefăcătorie, îi plăcea să le vorbească oamenilor simpli, faţă de care simţea un ataşament sincer („Ar trebui să vină la fel de aproape de mine ca regele Iordaniei”, i-a spus unei ţărănci bătrâne), refuza să-i dojenească pe cei despre care considera că sunt în eroare (vezi, în contrapartidă, afirmaţiile Patriarhului cu ocazia tragediei din Colectiv!), vizita penitenciare („Din moment ce voi nu puteaţi veni la mine, le zicea deţinuţilor, am venit eu la voi”), căuta să fie aproape de credincioşi (cardinalilor care se opuneau ca el să fie văzut în timpul plimbărilor zilnice prin grădinile papale, le zicea: „De ce să nu mă vadă lumea? Doar nu mă port necuviincios, nu?”), se străduia să înlăture barierele pe care poziţia sa oficială le ridica între el şi cei cu care intra în contact („Încerc întotdeauna, scria în jurnal, să le arăt oamenilor că sunt o persoană obişnuită. Am doi ochi, un nas – chiar unul foarte mare –, o gură, două urechi şi aşa mai departe.”) şi, poate cel mai important dintre toate, nu se lăsa furat de importanţa demnităţii clericale ce-i fusese acordată (spre exemplu, când şi-a dat seama că se simte peste măsură de împovărat de responsabilităţile papalităţii, a notat în jurnal: „Giovanni, hai, nu te mai lua atât de în serios!”).

Ioan al XXIII-lea a arătat lumii ce înseamnă să trăieşti ca un adevărat creştin, demonstrând că liderul unei biserici nu trebuie neapărat să fie distant şi hieratic şi că poate simţi veritabile afinităţi cu oamenii obişnuiţi.

Pe de altă parte, vă mai amintiţi de Patriarhul Daniel cum spunea : „590.000 de euro, 3 hectare, 4-5 case, la lac... Cu podeţe, cu... Adică, ce să vă spun? Foarte frumos. Dai un ban, dar cumperi ceva frumos.”

Bănuiesc că acele case cu podeţe erau pentru adăpostirea copiilor din orfelinate ai căror părinţi nu au avortat, fiindcă ştiau că era păcat.

Sau ce ziceţi de ÎPS Teodosie, cel care a trimis o directivă şcolilor ca profesorii de religie din Constanţa să participe la marş, el fiind, între altele, cercetat penal pentruo parte din coţcăriile pe care le-ar fi făcut de-a lungul vieţii sale de umil slujbaş al Celui de Sus.

Papa Ioan al XXIII-lea nu a strâns niciun fel de posesiuni lumeşti – dăruia tot ce primea şi, când a murit, bunurile-i materiale valorau 20 de dolari. Oare cât credeţi că valorează bunurile acelor înalte feţe bisericeşti care vor să interzică avortul ?

„Marşul pentru viaţă” ar avea sens într-o societate în care integrarea socială a categoriilor defavorizate ar fi o realitate. Ar avea sens într-o Românie în care mamele care îşi cresc singure copiii nu s-ar lupta mai mult decât restul cetăţenilor pentru a beneficia de o viaţă demnă. Ar avea sens într-o lume în care vecinul român nu ar fi atât de insuportabil de imbecil încât să judece o femeie pentru faptul că are copil şi e singură (de parcă, fiind mamă singură, nu ar fi în sine o dovadă că merită tot respectul de care are nevoie). Ar avea sens într-o lume în care mijloacele de trai pe care le pune la dispoziţie societatea să poată fi procurate, pentru părinţi şi copii, fără a te chinui de pe o zi pe alta, adică atunci când, aşa cum se spune şi în comunicatul BOR, „omul (chiar) se bucură de viaţă şi de puterea vieţii”. Ar avea, nu in ultimul rând, sens în situaţia în care păstorii de suflete s-ar preocupa mai mult de situaţia orfelinatelor decât a miilor de biserici apărute ca ciupercile după Revoluţie, ar avea noimă dacă feţele bisericeşti nu ar mai fi asociate cu atâtea acte de corupţie şi abuzuri, ar fi un demers de luat în seamă dacă preoţii, mai ales la vârful ierarhiei, în locul luxului ostentativ afişat (şi nu mă refer la veşmintele preoţeşti, ci, efectiv, la viaţa luxoasă pe care o duc mulţi dintre ei), ar opta pentru o smerenie reală şi şi-ar „pregăti participarea la Împărăţia lui Dumnezeu” printr-o viaţă dusă în acord cu principiile creştine.

Da, „potrivit învăţăturii creştine, viaţa este darul lui Dumnezeu faţă de oameni care trebuie preţuit şi protejat, în timp ce avortul este o crimă comisă împotriva unei fiinţe (persoane) nevinovate care nu se poate apăra” (comunicatul BOR).

Dar tot potrivit învăţăturii creştine, e interzis să minţi, să furi, să preacurveşti... să câte şi mai câte.

Să rezolvăm mai întâi problemele aceastea în societate – care sunt mult mai spinoase şi afectează bazele sănătăţii morale ale întregii naţiuni – şi după aceea putem să discutăm şi despre avort. 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • bluenavy check icon
    "Aplicarea perfectiunii" de care vorbesc acesti "purtatori ai sfinteniei" bisericesti este, ca orice enunt cu valoare absoluta, o utopie periculoasa. Ar fi ca o casatorie rezultata in urma unui viol. Nici o persoana nu poate iubi cu forta, nu e capabila sa creasca un copil echilibrat cu forta, nu se va sacrifica pentru celalalt cu forta, nu va intelege pe celalalt cu forta. Nu exista om pe lumea asta care sa devina bun/competent brusc, peste noapte si fara motivatie intrinseca. Ceea ce demonstreaza ca singurul lucru -realist vorbind- pe care il obtine cu siguranta obligarea asta este inca o generatie de copii abuzati, neglijati si traumatizati. Care la randul lor vor mai marca cel putin inca o generatie prin mecanismele compensatorii pe care le-au dezvoltat ca sa supravietuiasca mediului toxic in care au crescut.
    • Like 4
  • Se pare ca biserica e impotriva oricarei actiuni care-i ataca veniturile.pai sunt impotriva avortului ca asa scad botezurile ,sunt impotriva incinerari ca nu mai fac profit din procesiunea de inmormantare si sunt impotriva casatoriilor intre persoanele de acelasi sex , ca de obicei astia sunt si mari atei si se multumec numai cu certificatul de la primarie deci iara e afectat profitul aferent unei nuntii religioase!
    • Like 3
  • Nu mai faceti copii noaptea ca hotii!Faceti-i la lumina constientei voastre!Ca va ia mama karmei!
    • Like 1
  • Nu mai faceti copii noaptea ca hotii!Faceti-i la lumina constientei voastre!Ca va ia mama karmei!
    • Like 0
  • Personal sunt ateu si consider avortul ca fiind o interventie chirurgicala. Cu toate ca avem mijloacele financiare sa crestem un copil ( eu si prietenul meu ) nu ne dorim unul pentru ca nu ne plac copii. Ii consideram o povara nedorita . Daca cumva as ajunge in situatia nefericita de a ramane insarcinata, as face tot posibilul sa elimin "problema".Presupunand ca avortul ar fi interzis in Romania, as incerca sa il fac in afara tarii , sau sa il provoc cumva . Daca nu as rausi, as arunca copilul in strada fara remuscari- oricum s-ar naste malformat datorita incercarilor mele de a-mi provoca un avort.Am facut cateva avorturi pana acum si singurul sentiment care l-am avut dupa interventie a fost unul placut,de eliberare.Sunt convinsa ca multi ma considera un "monstru ", de aceea si scriu aceste randuri . Chiar ar fi un lucru bun ca "monstrii " sa se reproduca ?Sau este mai bine sa li se stinga specia ?
    • Like 3
    • @ Moroianu Oana
      check icon
      Ati raspuns singura la intrebare, unor ,,oameni” ca dvs. ,,este mai bine sa li se stinga specia ”.
      • Like 1
    • @ Moroianu Oana
      check icon
      Nu sunteti un monstru! Sunteti o persoanã sincerã si curajoasã,spunând asta "in public". Rara avis! Sunt destui cei care gândesc fel,dar din lasitate,ipocrizie,nu vor recunoaste niciodatã.
      • Like 1
    • @
      check icon
      Erata-gåndesc LA fel
      • Like 1
    • @
      check icon
      Aveti grijã CE vã doriti! Odatã cu doamnã Moroianu veti dispãrea si DVS.pt. cã faceti parte din aceeasi specie: Homo Sapiens.
      • Like 3
    • @ Moroianu Oana
      Mr.Oh check icon
      O postare asa tampita din partea unei femei rar am citit. Ma consolez cu faptul ca se vrea o postare care socheaza, o postare parabola.
      O dezbatere are rolul de a aduce la lumina perspective asupra unei problematici la care nu ne-am gandit, care nu sunt evidente. Acuzatiile, bascalia, si alte forme de exprimare extremiste nu-si au rostul in dezbatere fiindca altereaza perceptia realitatii si impiedica gasirea unei solutii.
      Vad ca romanii nu pricep ca legiuitorul face legi (ce sunt impuse cu forta de catre o parte a societatii tuturor) care afecteaza fiecare individ din societate. Din aceasta cauza dezbaterea este esentiala. Odata ce legea intra in vigoare nu raman cai de intoarcere imediata ci frustrari, disperari si proteste. Uneori inutile.
      Chestiunile acestea trebuie luate in serios fiindca majoritatea are puterea de a-ti transforma, schimba viata in bine sau in rau, de a o usura sau ingreuna.
      In numele interesului social si national se adopta legi ce extinde sau ingradeste libertatea de actiune a individului.
      • Like 2
    • @ Moroianu Oana
      Strict din punct de vedere al sănătății fizice, poate ar fi mai bine pentru dumneavoastră să nu mai faceți atîtea avorturi. Preveniți. Dumneavoastră și partenerul dumneavoastră, că nu e corect să faceți sex împreună și numai corpul dumneavoastră să tragă ponoasele.
      • Like 1
  • Dar Prea Fericitul se gandeste si la cuplurile care vor, dar nu pot sa aiba copii? Sau astia sunt pedepsiti de Doamne-Doamne ca n-au vrut sa se reproduca la 20 de ani? Nu ar trebui, din prea-plinul cutiei milei, sa arunce niste arginti si catre programe de fertilizare asistata? Sau astea sunt de la dracu? Se implica BOR in accelerarea proceselor de adoptie?
    • Like 4
  • Privind fetele participantilor (din fotografie) am impresia ca vad oameni stransi pe baza de convocator la o manifestatie al carei sens nu le este foarte clar dar poarta niste pancarte care le-au fost inmanate de organizatori "pentru ca asa trebuie". Ma intreb daca ei si-au pus problema daca cei care i-au scos la mars respecta viata asa cum le cer lor sa o faca. Am senzatia ca acesti participanti sunt folositi cu o ipocrizie condamnabila de catre cei care chiar ar trebui sa faca din protejarea vietii un scop pe care sa il urmareasca prin actiuni concrete nu doar prin declaratii publice. De banii aruncati pe afise puteau probabil sa cumpere un incubator pentru o maternitate. Sau mai multe.
    Poate gresesc, dar participantii din fotografie nu sunt cei carora li se adreseaza mesajul. Nu stiu unde se desfasoara marsul dar cred ca ar fi trebuit organizat in fata parlamentului, guvernului, sediilor de partide si bisericilor, adica acolo de unde ar trebui sa inceapa actiunile al caror rezultat ar trebui sa fie protejarea vietii. In primul rand prin cresterea nivelului de trai care are ca si consecinte toate celelalte lucruri care duc la respectul de sine, fata de viata persoanei si fata de viata altora.
    • Like 2
  • Nu pot fi de acord cu dvs. Vorbiti de situatii complet diferite, faceti comparatie cu tari situate la un moment al evolutiei complet diferit. In Sudan saracia e lucie fie ca ai 1 copil fie ca ai 10. Vorbiti de Papa Ioan al XXIIIlea si de inalti prelati ai bisericii romane in loc sa vorbiti de motivele, tipologia femeilor care avorteaza. Cate femei raman gravide si avorteaza din lipsa de educatie? Veti fi uimit sa realizati ca orasele sunt fruntase, orasele unde informatia abunda si metodele contraceptive sunt peste tot. Veti fi uimit de faptul ca exista femei atat de nepasatoare incat fac avort si apoi iau de la capat un stil de viata bazat pe cautarea placerii. Cate dintre femeile care avorteaza simt ca li se taie o parte din suflet cand avorteaza? Vom fi uimiti sa vedem ca multe dintre femei practica avortul ca sport. De ce nu incercam sa fim responsabili si sa ne asumam responsabilitatea pentru actele noastre? E atat de greu, scump sa folosim metode contraceptive? Orice act are si un efect, trebuie sa constientizam si sa ne asumam. Vrem placere fara responsabilizare de niciun fel. Dar e asa de simplu sa dai vina pe sistem, legi invechite, biserica retrograda etc. in loc sa ne uitam la noi si sa vedem ca suntem iresponsabili si nepasatori si asta e putin spus.
    • Like 4
    • @ Veronica Minea
      Draga doamna,
      Ce nu vreti sa intelegeti in ruptul capului este ca problemele despre care discutam apar din clipa in care metodele contraceptive au fost ignorate si femeia a ramas insarcinata. A ramas cu o sarcina nedorita din indolenta, din lipsa constientizarii pericolului sau din o mie de alte motive. E regretabil, dar s-a ajuns in acest punct.
      Eeeee, ce faci, pastrezi copilul sau avortezi?
      Despre asta e vorba.
      Eu consider ca, daca se ajunge in acest punct, este dreptul femeii sa aleaga, nu al societatii sa o pedepseasca daca nu il pastreaza.
      Punct.
      • Like 5
    • @ Mihnea Rudoiu
      Iar eu consider ca nu are nimeni dreptul sa ia o viata pe care din inconstienta, indolenta a creat-o. Nu ar trebui sa fie o alegere ci o asumare. In momentul in care exista asumarea va exista si presiunea asupra statului sa schimbe legile, strategiile pentru sustinerea mamelor singure, familiilor numeroase etc.
      • Like 1
    • @ Veronica Minea
      Eu cred ca daca s-ar intampla ca maine sa se voteze o lege prin care femeile ar avea un termen de doi ani dupa nastere in care ar avea dreptul sa se razgandeasca si sa scape de copil, peste cativa ani am avea aceleasi discutii, cu aceleasi argumente, legate de legalizarea pruncuciderii. Si probabil ca am constata cu stupoare o reducere a numarului de avorturi, in conditiile in care doritoarele ar avea o metoda mult mai ieftina, mai sigura si lipsita de complicatii pentru a scapa de copii nedoriti. Atatia oameni detesta sa se duca la medic.
      • Like 0
    • @ Ventidius
      check icon
      De CE nu vã faceti dvs.(si alti bãrbati) vasectomie? E o metodã contraceptivã excelentã! Dar e mai simplu sã cadã toate in cårca femeii,nu-i asa?!
      • Like 3
    • @
      check icon
      Doamnă, vasectomia nu e excelentă. În primul rând, ea este definitivă, pentru că în decurs de 3 luni induce automat sterilitate permanentă, prin reacție autoimună (spermatozoizii care nu mai pot ieși din testicul sunt detectați ca și corpuri străine și se formează anticorpi, care îi distrug din fașă). În plus, vasectomia are mari riscuri de dureri cronice intense ulterioare. Vă rog, informați-vă.
      Steriletul în schimb e reversibil, foarte eficient și cu mult mai puține riscuri de sănătate.
      • Like 0
    • @ Mihnea Rudoiu
      cu ce o pedepseste societatea pe mama care avorteaza ?
      • Like 0
    • @
      check icon
      Aveti dreptate,dispozitivele intrauterine se pot scoate.Dar dupã o sarcinã tubarã ruptã e posibil sã-l scoatã medicul anatomo-patolog sau legist,depinde cine efectueazã necropsia. In rest,dureri+sângerãri permanente associate endometritei+/-piometrie,menstre abundente,dureroase si prelungite sunt floare la ureche! Dar,deh, de "ornamentele" domnilor sã nu ne atingem nici mãcar cu ....o floare!
      • Like 1
  • Cine suntem noi ca să hotărâm dreptul la viață? Noi nu am venit pe lumea asta din propria voie, nici măcar din voia părinților (şi familiile fără copii pot confirma asta).
    Da, trăim într-o lume imperfectă, alcătuită din milioane de indivizi imperfecți. Fiecare dintre noi poate schimba în bine lumea aceasta, ieşind din confortul sau necazul propriu şi ajutându-l pe cel de lângă noi să-i fie un pic mai bine.
    • Like 2
  • Violeta check icon
    Toate bune si frumoase,numai ca,cei care nu fac mai multi copii sunt cei cu posibilitati materiale,nu saracii.Dintre colegii mei de facultate,cu mici exceptii,majoritatea are doar un copil.Eu am doi pentru ca am fost singura la parinti si mi-am propus sa nu se intample asta si in propria familie.In privinta remuscarilor femeilor care fac avort va contrazic.Am cunoscut foarte bine femei care au facut avorturi pe banda rulanta (doua pe an) si care se lauda cu asta si nu au nici urma de mustrare de constiinta.
    • Like 4
    • @ Violeta
      Oare pentru ca sărăcia e strâns legată de educare?
      • Like 1
    • @ Violeta
      Mr.Oh check icon
      Ca sa ai mustrari de constiinta in primul rand trebuie sa constientizezi ce faci. Un ignorant nu va avea mustrai de constiinta fiindca nu are intrebari si nici dileme.

      Viata e dificila. Viata ne cere tuturor sa facem eforturi zilnic. Sa renuntam la oparte a confortului nostru. ne provoaca si ne dezvolta. Ne creste si ne transforma. Ne face sa traim cu adevarat.
      Viata taxeaza doua mari defecte. Lasitatea si prostia. Cei care sufera cel mai mult in viata sunt lasii si prostii.
      Sa faci un avort daca ai un copil (sau nu ai niciunul) dar mai e loc/resurse de inca unul, e lasitate. Daca ai 5 si nu poti sa-i cresti nici pe astia, sa ai inca un copil e prostie. E prostie si faptul ca ajungi sa fii insarcinata atunci cand nu iti doresti un copil. Sau sa fie destin?
      Deci trebuie definita limita dintre prostie si lasitate.
      Avortul ridica probleme complexe fiindca, asa cum spuneam si intr-un alt comentariu, ne pune intrebari despre viata si morate, un spatiu plin de intrebari la care nu avem raspunsuri si care creaza indoieli in sufletul nostru.
      Mediatizarea subiectului are si scopul de a scoate lumea din dulcea ignoranta care considera ca avortul e doar un act pur fiziologic.
      • Like 3
    • @ Violeta
      Ai mare dreptate: lipsa educatiei nu este principala cauza a avorturilor, ci nepasarea si iresponsabilitatea.
      • Like 1


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult