Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dragnea, dincolo de Dej

 L. Dragnea, președinte al partidului de guvernământ din România:

„Am avut informații, am fost amenințat cu moartea. Am avut o tentativă de asasinare anul trecut, în aprilie. Au venit 4 străini, au stat la Athénée Palace, au stat trei săptămâni aici, am scăpat. Au ajuns în preajma mea. Suntem într-un stat parțial paralel mafiot. I-a plătit un om foarte celebru în lume. Soroș? Nu eu mă gândesc la el, el se gândește la mine”.

L. Dragnea este primul șef al Partidului care coboară dincolo de Iliescu, Ceaușescu și Gheorghiu-Dej. Nici Dej, nici Ceaușescu, nici Iliescu nu au pretins, atunci când au ordonat represalii armate împotriva civililor, că era cât p-aci ca ei să fie omorâți de un comando de killeri. 

Dincolo este I.V. Stalin, care asta făcea o dată la câteva luni. Erau descoperite comploturi americane, englezești, evreiești, cu sprijinul cozilor de topor din țară, țintind uciderea generalissim-ului. După care urmau persecuții și deportări în masă.

În ultimii săi ani, Stalin dădea semne clinice de demență. În cazul lui L. Dragnea, mă întreb: mai au rost întrebări raționale cu privire la ce debitează? Cum ar fi: de ce a tăcut un an și ceva până să spună că s-a încercat asasinarea sa? De ce respectivii, dacă știa câți erau, unde au fost cazați și cine i-a plătit, n-au fost arestați de poliția lui Carmen Dan? De ce era nevoie de 4, unul ținea pușca, unul îi făcea lui Dragnea „Păsărica!”, altul apăsa pe trăgaci și ultimul aduna cartușele de pe jos? Oare George Soros știe cine este și cum se pronunță numele acestui man din Teleorman?

Nu rămâne, de fapt, decât o singură întrebare de pus? Ce este mai mare, tupeul lui L. Dragnea sau prostia celor care îl mai cred? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult