Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dragnea, dincolo de Dej

 L. Dragnea, președinte al partidului de guvernământ din România:

„Am avut informații, am fost amenințat cu moartea. Am avut o tentativă de asasinare anul trecut, în aprilie. Au venit 4 străini, au stat la Athénée Palace, au stat trei săptămâni aici, am scăpat. Au ajuns în preajma mea. Suntem într-un stat parțial paralel mafiot. I-a plătit un om foarte celebru în lume. Soroș? Nu eu mă gândesc la el, el se gândește la mine”.

L. Dragnea este primul șef al Partidului care coboară dincolo de Iliescu, Ceaușescu și Gheorghiu-Dej. Nici Dej, nici Ceaușescu, nici Iliescu nu au pretins, atunci când au ordonat represalii armate împotriva civililor, că era cât p-aci ca ei să fie omorâți de un comando de killeri. 

Dincolo este I.V. Stalin, care asta făcea o dată la câteva luni. Erau descoperite comploturi americane, englezești, evreiești, cu sprijinul cozilor de topor din țară, țintind uciderea generalissim-ului. După care urmau persecuții și deportări în masă.

În ultimii săi ani, Stalin dădea semne clinice de demență. În cazul lui L. Dragnea, mă întreb: mai au rost întrebări raționale cu privire la ce debitează? Cum ar fi: de ce a tăcut un an și ceva până să spună că s-a încercat asasinarea sa? De ce respectivii, dacă știa câți erau, unde au fost cazați și cine i-a plătit, n-au fost arestați de poliția lui Carmen Dan? De ce era nevoie de 4, unul ținea pușca, unul îi făcea lui Dragnea „Păsărica!”, altul apăsa pe trăgaci și ultimul aduna cartușele de pe jos? Oare George Soros știe cine este și cum se pronunță numele acestui man din Teleorman?

Nu rămâne, de fapt, decât o singură întrebare de pus? Ce este mai mare, tupeul lui L. Dragnea sau prostia celor care îl mai cred? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult