Înainte de a fi prim-ministru şi ministru de Interne, Dăncilă şi Dan sunt femei. Şi mame.
În rasa umană, femeile simt mai mult decât bărbaţii ce înseamnă iubirea aproapelui. Ele sunt apărătoarele vieţii, capabile de compasiune, grijă pentru cei fragili şi vulnerabili, devotament şi sacrificiu.
Acum însă, în România secolului XXI, se petrec modificări genetice imprevizibile. Aşa a apărut o specie mutantă, lacrimogeanele de Partid, care plâng doar de propria lor milă.
Dăncilă şi Dan sunt primele două exemple. Sute de oameni paşnici, între care copii, femei însărcinate şi bătrâni, au fost gazaţi, loviţi cu bastoanele, călcaţi în picioare de acei jandarmi care îşi ascund sub căşti şi uniforme natura bestială.
După atâtea gaze, nicio umbră de remuşcare, nicio boare de lacrimă n-au traversat-o pe lacrimogeana Carmen Dan. Profund satisfăcută de sine, a anunțat că jandarmii și-au făcut datoria, apărând țara de atacul gravidelor din Piața Victoriei.
Dăncilă, neavând izvor de lacrimi decât pentru mila de ea însăși, a scris la Comisia Europeană că era cât p-aci să fie dărâmat Guvernul de cei 50-100 de derbedei, înarmați până-n dinți cu pietre și peturi, puternic sprijiniți de copii, pensionari, agresori cu mâinile sus, turiști israelieni și jurnaliști austrieci.
Nicio neliniște, nicio tresărire de milă creștină, niciun proces de conștiință, niciun „Doamne, ce-am făcut?!”, la Vida Dăncilă.
Maria Grapini, europarlamentar, s-a dus la Bruxelles să agrameze în românește că Iohannis și-a trimis oamenii în piață să destabilizeze țara. Niciun cuvânt despre rănirea și traumatizarea a mii de români, din ordinul șefilor ei.
Norica Nicolai, femeie, a zis că imaginile cu jandarmi lovind oameni lipsiți de apărare sunt trucate. Așa e, și plăgile, arsurile, găurile de prin mâini și picioare, ochii inflamați și plămânii zgâriați sunt tot trucaje, mai ceva ca la Hollywood. Femeia Nicolai se poate duce liniștită la culcare, în Parlamentul European, căci și-a făcut datoria față de Partid pe un an.
Ecaterina Andronescu, altfel iute vărsătoare de lacrimi soft, cere demisia lui Dragnea și Dăncilă, dar nu pentru că au comis o crimă împotriva propriului popor, ci pentru că Partidul a scăzut la 25% în sondaje. Ce contează 500 de răniți pe lângă niște milioane la vot?
Iar semnatara ordinului de atac, a Capitalei prefectă, Speranța Cliseriu pe nume, e perfectă: a tăcut mâlc de la bun început și tace, privindu-ne din fotografii în care arată ca o spălătoare de scrumiere după chef.
În toată coaliția Puterii, n-am auzit o singură voce feminină care să vorbească despre suferințele atâtor nevinovați.
Mascate într-o uniformă de jandarm, lacrimogeanele mutante ale Partidului ar călca în picioare și un paralitic, dacă au impresia că le clatină scaunul.
Genetica ne mai rezervă, probabil, multe surprize în acest veac.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
