Ne aflăm cu toții în marele ocean al internetului: dar câți stau la adâncimi mici, câți de-abia se țin la suprafață, câți înoată cu lejeritate în larg și câți le pot arăta și altora cum să înoate, câți se pot îneca și câți îi pot salva pe alții?
Orele petrecute în contact cu dispozitivele digital îi ajută, într-o oarecare măsură, pe copii să-și dezvolte anumite componente ale literației digitale, spune Dragoș Iliescu, profesor la Universitatea din București, specializat în psihologie organizațională și măsurare psihologică, și fondatorul platformei de evaluare și testare Brio.
„Activitățile pe care copiii și tinerii le au de regulă prin aceste device-uri sunt activități ludice, care nu îi duc în alte zone importante ale literației digitale”
„Prin comparație cu nivelul de competențe digitale existent la populația de, să zicem, 18 ani acum 20 de ani, actualii tineri adulți au un nivel de competențe digitale mult mai ridicat. Ne întrebăm de unde, de vreme ce nu se predă în școală mai mult? Evident, din interacțiunile cotidiene cu tehnologia, căci există o anumită formă de învățare implicită, informală și bine că există, fiindcă acesta e cam singurul fel în care în România poți deprinde aceste competențe digitale”, crede Dragoș Iliescu. Însă tot el atrage atenția că definiția competențelor digitale este mult mai cuprinzătoare decât pornitul unui Zoom, instalarea unui joc pe mobil și căutarea unor filme haioase pe YouTube. „Activitățile pe care copiii și tinerii le au de regulă prin aceste device-uri sunt activități ludice, care nu îi duc în alte zone importante ale literației digitale. În absența contactului informal cu aceste zone – și în absența unei educații formale care să le descrie – rămân goluri masive. De exemplu, documentul cadru al CE, adică DigComp (The Digital Competence Framework for Citizens) despre 5 zone de performanță digitală care adresează lucruri precum (și acum mă refer la cele unde, din studiile noastre preliminare, populația de adolescenți ai României e deficitară): Netiquette – adică eticheta interacțiunilor digitale, colaborarea prin tehnologii digitale, implicarea civică prin tehnologii digitale, dezvoltarea de conținut digital, înțelegerea aspectelor legate de drepturi, licențe și copyright în produsele digitale dezvoltate, siguranța digitală (de la protejarea device-urilor la protejarea propriei identități și siguranțe) etc. Așadar, ca să rezum: timpul petrecut în fața ecranului ajută pentru anumite aspecte, dar nu garantează dezvoltarea CD în plinătatea felului în care sunt ele înțelese astăzi, în 2021”, subliniază Dragoș Iliescu.
„Capacitatea de a interacționa coerent cu informația digitală și a-i evalua calitatea și valoarea de adevăr stă la baza oricărei decizii coerente, inclusiv a deciziilor politice și civice”
Comisia Europeană a definit, într-un document cadru, cinci arii de competențe digitale, performanțele din fiecare zonă fiind măsurate o scală cu 8 trepte, de la „de bază” la „înalt specializat”. „Așa cum sunt ele definite de CE, competențele digitale se articulează în 5 arii: (a) competențe legate de informație și date (cum să cauți și să localizezi informație, mai ales cum să evaluezi calitatea acestor date și informații în condiții de incertitudine, cum să gestionezi datele, informația și conținutul digital), (b) competențe legate de comunicare și colaborare în mediul digital, (c) competențe legate de dezvoltarea de conținut digital (inclusiv înțelegerea drepturilor pe care le au dezvoltatorii de conținut, copyright și licențe), (d) competențe legate de siguranță digitală și (e) competențe legate de rezolvarea problemelor tehnice și a alegerii răspunsurilor tehnologice adecvate.Toate acestea sunt importante și ne putem lesne imagina cum cineva poate avea eșec în activități relativ banale fără a fi minimal alfabetizat în toate aceste 5 zone. De exemplu, cel mai des ignorată este prima – și totuși, capacitatea de a interacționa coerent cu informația digitală și a-i evalua calitatea și valoarea de adevăr stă la baza oricărei decizii coerente, inclusiv a deciziilor politice și civice, în societatea noastră actuală”, explică Dragoș Iliescu.
„Faptul că un copil petrece timp în fața ecranului tabletei, jucându-se obsesiv câteva jocuri nu îl ajută să deprindă competențele necesare”
De fiecare dată când intră în lumea digitală, un adolescent obișnuit poate întâlni provocări care să îi pună la încercare abilitățile din fiecare aceste zone. „Faptul că un copil petrece timp în fața ecranului tabletei, jucându-se obsesiv câteva jocuri care îi plac lui mai mult nu îl ajută să deprindă competențele necesare în toate aceste arii”, avertizează expertul în testare.
Cum pot fi dezvoltate competențele digitale? Printr-un mix de educație formală – transfer de cunoștințe – și practică supervizată a comportamentelor dezirabile, răspunde el. „Cu alte cuvinte: le predăm lucrurile relevante, după care îi încurajăm să practice noile deprinderi (la început într-un mediu controlat și securizant, mai apoi in vivo) și le dăm constant feedback despre ce e bine și ce nu, ca să poată progresa.”
„Testele la care am început să lucrăm vor măsura competențele digitale de la 6-7 ani la 18+”
Competențele digitale se pot măsura prin teste generate special în acest sens.
„Am început, în parteneriat cu UiPath Foundation, să dezvoltăm un prim instrument, testele de competențe digitale pentru elevi. Testele la care am început să lucrăm au avantajul că vor măsura competențele digitale de la 6-7 ani la 18+; sigur aceasta e și dificultatea, căci asta înseamnă că avem nevoie de itemi care să funcționeze la copii de școală primară, la gimnaziu, la liceu și la adulți. Evident, nevoile și așteptările în ce privește competențele digitale la aceste segmente diferite de vârstă sunt și ele diverse. Dar avantajul va fi dat de faptul că testele vor putea fi utilizate practic pentru întreaga populație a României, ceea ce contrabalansează neajunsurile și dificultățile proiectului. Altfel, ca abordare în evaluare am optat pentru o evaluare mixtă, adică testele vor conține 3 tipuri de itemi: (a) itemi de autoevaluare, (b) întrebări de testare efectivă a cunoștințelor sau abilităților prin simulări și (c) întrebări care evaluează frecvența cu care au fost manifestate în trecut aceste comportamente digitale de persoana evaluată”, anunță Dragoș Iliescu.
În opinia expertului în testare, educația digitală este o obligație pe care statul trebuie să înceapă să și-o asume. „În mod tradițional, educația digitală nu a fost văzută ca fiind o obligație a statului – a sistemului de educație. Pentru că aceste competențe nu au fost văzute ca fiind competențe critice pentru supraviețuirea în piața muncii și, mai mult, pentru participarea în societate. Da, e adevărat, de 40 de ani există licee de informatică (grozav, pentru cei care le frecventează), dar cea mai mare parte a copiilor României care deprind competențe digitale avansate în mod formal fac asta în afara școlii, pe banii părinților, prin inițiative extracurriculare (de ex. cursuri, cercuri etc.) care sunt uneori not-for-profit și alteori monetizate. Competențele digitale sunt însă – și vedem asta din ce în ce mai acut – critice pentru viitorul oricărui individ și, ceea ce ar trebui să fie chiar mai important pentru stat, critice pentru societate. Cred că ar fi normal ca această responsabilitate să fie recunoscută și îmbrățișată prin educație serioasă și formalizată în sistemul educației de stat”, subliniază Dragoș Iliescu.
Articolul face parte din proiectul editorial Educație cu Brio, susținut de platforma de testare și evaluare online Brio.ro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.