Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Drumul aglomerat spre o școală „bună”. Dacă ne-am duce copiii la școala de cartier ar crește și calitatea educației, și calitatea vieții

Trafic blocat în București

Dimineața o duc pe fata cea mică în cârcă la creșă (de stat). Fata cea mare se duce singură la școală. La noi în Titan, străzile principale sunt relativ largi și există relativ multe locuri de parcare, nu e așa de haotic ca în alte zone. Dar avem o școală în cartier unde, în fiecare dimineață, e nevoie de polițiști pentru a evita blocarea intersecției. Mulți copii vin cu părinții lor în mașină. Trecând pe acolo, văd fețele părinților la volan. Suferă. Suferă pentru copiii lor.

În drum spre serviciu, pe bd. Mărășești, aceeași scenă. Pe o străduță laterală se află o școală cu o bună reputație. În jur de ora 8 mai mult stai decât avansezi. Și toți se grăbesc. Și unii se enervează. Și alții nu sunt atenți la trecerea de pietoni. Un început neplăcut al zilei. Pentru copil și pentru părintele care ajunge la serviciu deja stresat.

Fenomenul acesta este o problemă? Am putea spune că e doar atunci la ora 8, că există lucruri mai grave. Bineînțeles. Însă, cunoașteți sentimentul acela, din primele zile ale vacanțelor școlare, că ați intrat în raiul de trafic? Liber peste tot, zâmbete, ajungeți la serviciu mai devreme și complet relaxat. Este o diferență uriașă. Acest lucru îl vreau în fiecare zi. Și dvs. îl vreți. Și plămânii riveranilor. Și pacienții blocați în trafic cu ambulanță. Cei din tramvaie și din autobuze. Cu toții dorim să nu mai fie traficul de școală.

De la grădiniță până la gimnaziu, mulți elevi vin la școală conduși de părinți cu mașina. Pentru motive absolut naturale, de altfel. Școala este departe sau drumul nu este sigur.

Nu cred că există o singură măsură care să rezolve toate situația, dar ne putem gândi la mai multe categorii de soluții, ce acoperă fiecare o parte din problemă.

În primul rând, primăria poate lua măsuri care nu afectează numărul de părinți cu mașini, dar care gestionează mai bine fluxul, ca să fie traficul mai lejer. De exemplu: Un interval mai mare de începere a claselor. Dacă clasele I și II încep la 7.45 și clasele III și IV la 8.15, am înjumătățit presiunea de trafic școlar în jurul școlii respective. Alternativ, primăria poate crea o parcare mai mare lângă școală, ca să nu mai stea atâtea mașini pe carosabil. E mai scump. Sau, și mai scump, relocarea unor școli la periferie (Pipera, Chiajna, Bragadiru), unde s-au mutat multe familii cu copii școlari.

Ne putem uita și la cauzele traficului școlar – lipsa de siguranță pe drum sau lipsa de calitate la școala din apropiere.

Bucureștiul este un oraș foarte sigur, față de alte orașe mari din Europa. Poate ajută o campanie de conștientizare, că nu e periculos pentru copii pe stradă. Dar nu știu dacă o asemenea măsură ar ajuta. Ca părinte, nu vrei să riști cu copiii tăi, chiar și dacă ești convins ca ar trebui să fie mai independenți. Dar pentru mai multă siguranță, poate putem înființa un sistem cu microbuze. El există deja pentru unele școli particulare, de ce nu și pentru cele de stat? Părinții plătesc o taxă, au scăpat de drumul zilnic către școală, copilul se duce în siguranță și traficul este diminuat. Un microbuz cu 10 copii înseamnă 10 mașini mai puțin.

În sfârșit, poate putem diminua distanța pe care se deplasează copiii? Dacă îți duci copilul la școală în partea opusă a orașului, nu o faci din plăcere. Duci copilul la cea mai bună școală accesibilă pentru tine, ca să aibă o educație cât mai reușită. Îți iei viză de flotant ca să ai mai multe șanse (o ilegalitate oarecum scuzabilă), plătești șpagă și stai în trafic în fiecare zi. Și așa un interes particular (viitorul copilului) devine o problemă colectivă (trafic blocat). De fapt, cei care străbat orașul cu copiii în mașină sunt o cauză a traficului, dar și victimele aceluiași trafic. Și nici nu te ajută dacă tu singur renunți și duci copilul la școala din cartier, pentru că tot rămâi în trafic din cauza celorlalți. Sociologii numesc asta „o problemă de acțiune colectivă”.

Ce s-ar întâmpla dacă se controlează dacă fiecare copil care se prezintă pentru înscriere la o școală „de top” chiar stă în raza acelei școli? Familiile cu copii s-ar muta mai aproape de o școală bună, ca să fie sigure de un loc? Prețurile de locuințe ar crește mult în zonele respective. 

Sau copiii s-ar duce la școala din cartier? Și dacă e o școală proastă? Dacă grupuri mari de elevi din părinți ambițioși, s-ar duce totuși acolo, neavând încotro că li se controlează buletinul, ar crește nivelul acestor școli? Ar crea o alternativă pentru școlile „de top”? Eu cred că da. Școala noastră de cartier beneficiază de niște părinți foarte implicați.

Astfel, poate, un control consecvent de buletine la înscriere ar fi un stimulent mare pentru școlile de cartier, crescând șansele la o educație mai bună pentru mulți elevi. În plus, ați avea mereu un trafic de vacanță.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Va amagiti daca credeti ca singura cauza a traficului din Bucuresti este dusul copiilor la scolile de top... o alta cauza este mersul la servici... care intamplator tot la ora respectiva se face... pentru asta ce solutie mai gasiti?In vacanta se circula bine pentru ca sunt foarte multi bucuresteni plecati din localitate ... iar cand incepe scoala toata lumea care are copii se intoarce acasa!

    Ce parere aveti de aglomeratia din zona Pipera? (atat metrou cat si trafic mega aglomerat). Tot lipsa controlul de buletine in scoli sa fie cauza?!
    • Like 0
  • 1. Microbuzele. Nu ar rezolva nimic pentru că sursele de trafic din care vin copiii sunt mult prea haotice. Parcări? Glumiți... Poate pe acoperișul școlii...
    2. Singura soluție viabilă consider că e cea aleasă de mine: m-am mutat lângă școală. După 2 ani de grădiniță în regim de mers cu mașina am tras concluzia că decât să aștept să vină muntele la mine, mai bine mă duc eu la munte. Acum suntem grupa mare, a dispărut stresul de dimineață, mergem pe jos și ne pregătim cu plăcere de plecatul la școală, care va fi tot cam pe unde e grădinița.
    3. Școala va fi cea la care am învățat și eu. Conform siturilor imbecile care publică media mediilor de admitere, nu e în top 10. E în top 50 și au fost ani în care a fost și în top 80 (mediocră de-a dreptul). Cine nu cunoaște cartierul s-ar speria instant, ar căuta imediat soluții (în esență viza de flotant) ca să caute vreun pom lăudat în altă parte. Eu însă cunosc cartierul, fiindcă am copilărit în el. Dacă faci nu media, ci mediana, ai o cu totul altă imagine. Sunt câteva străzi cu familii mai sărace care vor alimenta mereu școala cu elevi slabi. Nu sunt infractori sau ceva de genul ăsta. Nu, sunt familii ok, decente, dar care pur și simplu nu se dau în vânt după carte. Genul ăsta de familii vor trage permanent în jos media școlii, dar nu e nimic grav. I-am avut și eu colegi, suntem prieteni pe Facebook, mulți muncesc cinstit prin Italia, Spania. Nimic în neregulă sau rușinos cu ei. La modul cinstit nu sunt în București mai mult de 20-25 de școli de care să te ferești cu adevărat, iar alea, dacă te uiți cu atenție, sunt toate prin zone crepusculare, Ferentari etc. În rest nu există școală din București care să nu fie în stare să dea an de an o mulțime de copii cu medii peste 9 care intră la licee cotate drept „bune” (e și aici de discutat). Dacă ăia pot, înseamnă că, în fond, școala aia nu e chiar atât de „proastă”!
    4. Spunea cineva că la vechea școală curgea apa și de-asta mai încarcă și dânsul traficul. Păi, stimate domn, există ceva ce se cheamă „instalator”. Chemați unul! Școlile nu sunt ale statului, sunt în primul rând ale comunităților NOASTRE. Nu putem aștepta mereu să vină ALTCINEVA să le repare! De-asta există comitete de părinți, de-asta există comunitate locală. Când îți dai copilul la o școală peste mări și țări de fapt ai abdicat de la rolul pe care ar trebui să-l ai în comunitatea ta locală... și ajungem să trăim fiecare „cu aia a mă-sii”, ca să mă exprim plastic. Ceea ce noi, românii, și facem. Că de-asta și suntem cum suntem.
    • Like 2
    • @ Lucian Sarbu
      Si eu am cumparat apartament langa scoala la care am invatat (in Drumul Taberei), fix cu acelasi gand. Mare iluzie. Intre timp, mi-am dat seama ca nu asta imi doresc pentru copiii mei. Nu ma mai mut inca odata langa scoala aleasa (e in Bragadiru), as face dublul de timp pana la servici.

      Apa care curge nu era esenta problemei. Desigur ca as fi reparat-o chiar personal, daca asta ar fi fost un mic inconvenient si restul de lucruri erau numai bune.

      Initial, m-a iritat genu' de articole, adica de ce nu esti un bun cetatean si nu te implici, esti o parte a problemei. Desigur. Oameni buni, sunteti ipocriti sau ignoranti. Scoala de stat nu mai e ce a fost. Copiii mei cresc acum, nu cand voi fi vazut eu rezultatele presupusei mele implicari, daca as fi avut energia. Eu nu am timp sa repar lucruri ne-esentiale - si la fel ca si mine o multime de parinti care au vazut gaurile s-au saturat sa le astupe pentru altii, caci timpul e ACUM.
      • Like 0
    • @ Dan Dunare
      si acum cat faci ca timp de acasa cu copiii la scoala, de la scoala la job, de la job la scoala dupa copii, si apoi acasa?
      • Like 1
    • @ Dan Dunare
      Anon check icon
      Daca toti gandesc ca dvs. evident ca nu se va schimba nimic. Sunteti si de fapt suntem o parte a problemei, fie ca va place fie ca nu. La a ne plange suntem experti, cand vine vorba de initiativa...nu e timp, nu s-ar schimba suficient, nu are rost etc. etc. etc. In buna masura si eu sunt vinovat de asta, recunosc, am ceva de lupta cu mine insumi.

      Am terminat scoala cu nu foarte mult timp in urma. Majoritatea daca nu chiar toate problemele de azi existau si atunci. Am vazut grupuri de parinti care s-au mobilizat si au reusit sa rezolve din acele probleme o buna parte, si pentru copiii lor si intr-o oarecare masura si pentru generatiile viitoare. Si da, asta includea si sanctionari de profesori care nu isi faceau treaba cum trebuie. Si prin sanctionari ma refer la dat afara, pentru ca era cazul. Deci se poate.

      Interesant oricum contrastul cultural, sa-i zic asa: atitudine de olandez: "nu-ti convine ceva? Pune TU mana si incepe sa schimbi"; atitudine de roman: "nu! nu se poate! s-a dus naibii, asta e, la revedere/ sa inceapa altii intai, dupa aia vin si eu sa ajut".
      • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      Nu fac niciun drum pana in Bragadiru de nebun. S-a inventat si la noi microbuzul scolar.
      • Like 0
    • @ Anon
      Multumesc, dar nu ma cunoasteti. Cand m-am mutat, am zugravit si reparat partial scara blocului pe banii mei, cu grija sa nu schimb culoarea, fiindca am reparat numai pana la etajul meu. Stiti ce a urmat? Reprosuri de la vecini ca de ce nu am reparat si la ei. De atunci nu mai iau lectii de buna cetatenie.
      • Like 1
    • @ Dan Dunare
      asa ca face copilul tau drumul de nebun? ....
      • Like 1
  • Ar trebui poate discutat la nivel de minister al învățământului de ce există diferențe între școli și pe ce se bazează aceste diferențe. De obicei este foarte multă poveste spusă din gură în gură și mai puțin fapte reale. Eu mi-am dat cei patru copiii la cea mai apropiată școală pentru a se putea duce singuri și pentru a nu pierde timp pe drum. Nu era o școală de top comparativ cu alte două ceva mai departe care erau extrem de solicitate și aglomerate. În acele școli se învața în schimburi mai multe și ora era mai scurtă. Față de școala aleasă de mine acolo erau elevi din familii cu pretenții și mari posibilități financiare. La școala copiilor mei elevii erau din familii mai modeste sau chiar foarte modeste, erau copiii care veneau din mediul sătesc și evident erau copii romi. Era un amestec identic cu cel din societatea în care trăim cu toții. Ceea ce dădea și încă dă acestei școli o calitate aparte sunt profesorii. Serioși, implicați, prezenți la oră, severi dar corecți, profesori de o rară calitate. Toți copiii mei au mers la liceu fără meditații. Am ales și liceul pe același principiu. Să fie cât mai aproape de casă și cât mai amestecat din punct de vedere al provenienței elevilor. Puteau ajunge la liceu pe jos într-un sfert de oră sau cu autobuzul în același timp pentru că se pune și timpul de așteptare. Au mers numai pe jos ceea ce a însemnat o economie de bani și un efort fizic necesar unor elevii care deja stateau mai mult cu nasul în cărți. Nu cred că sunt școli bune și școli proaste ci doar un anume snobism care este încurajat de unele școli mai ales acum când sunt copiii mai puțini și numărul de elevi înscriși contează.
    • Like 4
    • @ Dana Burda
      În principiu aveţi dreptate. Noi ne-am dus copilul la pomul lăudat şi, într-o anumită măsură, am luat leapşa (asta s-a întâmplat cu mai mulţi ani înainte). Pretenţii mari, firmă strălucitoare, dar dacă elevul nu se descurca singur sau nu era olimpic de top ori copilul unuia "dintre-ai noştri"... Veniţi la noi la meditaţii! :))

      Pe de altă parte, cred că sunteţi de acord cu mine că o calitate ridicată a actului didactic mai depinde şi de nivelul clasei. Totuşi nu poţi face o brumă de performanţă dacă jumătate de clasă abia se târăşte prin programă. Nu sunt profesor, nu cunosc "bucătăria" învăţământului... dar cam aşa văd eu lucrurile.
      • Like 2
    • @ Dana Burda
      Va inteleg punctul de vedere, dar folosesc ocazia de a explica de ce nu ma consider snob ca nu am lasat copiii la scoala de cartier. Eu nu am avut norocul asta. Intamplator, am cumparat apartamentul langa scoala in care am copilarit si in care am fost fericit, cu gandul ca si copiii mei vor invata acolo. De-abia am asteptat. Scoala a ramas cu renumele, dar profesorii nu mai sunt aceiasi, tot intreband. Clasa zero era in schimbul doi un semestru alternativ cu schimbul unu un semestru "ca sa nu se supere nimeni". La ziua portilor deschise, directoarea a aratat o clasa neaerisita si inghesuita, s-a laudat cu olimpicii si notele, dar a evitat cu strasnicie vreun contact cu vreo invatatoare, ca nici nu era nevoie la cata cerere avea. De enuntat vreun alt obiectiv nici vorba. Toaletele curgeau la fel ca pe vremuri si in scoala era un chiosc cu "alimente". Terenul de fotbal a disparut, iar sala de sport e o clasa normala. La secretariat nu se putea obtine nicio informatie, doar doamna directoare putea sa vorbeasca. Pe mine m-a apucat atunci disperarea: daca pot alege pentru mine, de ce sa nu pot alege pentru copiii mei?

      Da, ma doare ca nu pot lasa copiii la scoala "ca pe vremuri", si am luat in consderare distanta: microbuzul face fix 20 de minute pana la scoala.
      • Like 0
    • @ Dragoş Anghelache
      orice profesor poate lucra usor cu copiii ce se descurca deja singuri, asta nu e meritul profesorului ci al copiilor. Capacitatea unui profesor se vede cand lucreaza cu copii care nu inteleg /nu sunt supra dotati, si ii face curiosi si sa inteleaga.
      • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      Nu prea. Profesorul are rolul antrenorului la gimnastică. Sportivul poate fi oricât de talentat; dacă nu este cineva să-l îndrume, să-i arate greşelile, să găsească împreună soluţii... nu va urca pe podium la Jocurile Olimpice. Dacă vă amintiţi, în 2005 Cătălina Ponor a plecat de la cuplul Bellu-Bitang şi a încercat să se antreneze pe cont propriu la Constanţa. După doi ani însă (când n-a reuşit să urce pe podium la Europenele de la Amsterdam) a revenit la vechii antrenori.

      La fel se întâmplă şi cu performanţele olimpicilor din şcoli. O îndrumare, un sfat, valorează foarte mult, mai ales atunci când nu trebuie să inventezi din nou apa caldă. Am vorbit anul trecut cu o olimpică internaţională la geografie şi mi-a spus că în principiu poţi să înveţi şi singur pentru că-ţi poţi lua bibliografia din internet. Însă este atât de stufoasă, încât dacă ar trebui să o parcurgi de unul singur, ar fi necesar foarte mult timp. Or profesorul ştie pe ce să canalizeze elevul. Îi dă direcţia, restul face elevul singur, pentru că-l duce mintea, ştie să înveţe, are capacitate intelectuală ridicată etc.
      • Like 1
  • Adicatelea, avem asa multe acoli proaste pt ca noi, parintii, nu suntem destul de ambitiosi ? Si cam cum ar fi necesar sa ni se manifeste ambitia ? ... are you for real ?
    • Like 0
    • @ Cosmin YO
      de fapt copilul copie ce vede acasa, educatia vine de acasa. Scoala ofera putina instruire si atat. Fiica mea e intr-un grup de prietene unde toti parintii au facultate si carti acasa si citesc; intre ele schimba carti, isi arata ce carti au imprumutat de la biblioteca, fac temele singure la after school sau daca una din ele nu a inteles ceva la o tema isi explica una alteia - lucru extraordinar pentru ca abia asta e dovada ca a inteles cu adevarat (eu o provoc sa imi explice si mie ce a invatat si cum se fac unele probleme, fac pe fraierica :D ).
      Dar vai de cei 40% din copii ce au parinti analfabeti functional si desconsidera cititul si nici nu le pasa daca nu a inteles copilul si asteapta totul de la scola. In clasa copilul sta 4 ore pe zi , acasa 20 de ore pe zi....
      • Like 3
  • Mă gândesc că dacă doamna Pandele ar aloca şcolilor câteva dintre autobuzele cumpărate, s-ar rezolva o parte a problemei. Mă refer la transportul elevilor în stil american: trasee care să cuprindă o serie de şcoli şi autobuzele galbene care să transporte exclusiv elevi, eventual cu un supraveghetor care să menţină ordinea iar şoferul să-şi vadă numai de drum.

    La câţi bani se sifonează, salariile a vreo 20 de supraveghetori şi şoferi ar fi ca o picătură de apă scoasă din Marea Neagră.

    Este doar o idee, nu pretind c-ar fi soluţia salvatoare.
    • Like 0
    • @ Dragoş Anghelache
      nu e o idee rea deloc, mai ales ca este si in interesul primarului sa arate ca lucreaza pentru viitorul Bucurestiului (adica copii)
      • Like 2
  • Gion check icon
    Vad ca sunt multi comentatori care iau in calcul doar scolile. Pai dragi comentatori exista si gradinite. Cum dracu nu s-au gandit parintii sa ii trimita pe aia mici singuri la gradinita.... Si tot n-am auzit solutiile alea minune cum te imparti cand ai mai multi copiii si jobul iti incepe la 8.
    De carcoteala e simplu, de dat solutii VIABILE(adica sa nu ne visam la Berlin sau Viena) e mai greu.
    • Like 0
  • Mai comentez, ca m-ati starnit cu solutiile propuse:

    - Interval decalat de incepere a claselor? Poate doar in scolile cu corpuri distincte de cladire. Si ce ar face parintii cu doi frati mici?
    - Primaria sa creeze o parcare mare? Glumiti, nu? Poate daca expropiaza vreun bloc. Si nu are bani. Si am sta la coada sa intram in parcare oricum.
    - Relocarea unor scoli la periferie? Primaria Bucuresti nu poate investi in afara teritoriului. Poate crearea unor scoli noi de catre primariile locale.
    - Lipsa de calitate - Desigur, parintii nu sunt tampiti. E principala cauza si tocmai pe aceasta parintii nu o pot influenta. Astept sa ma contraziceti cu argumente.
    - Bucurestiule un oras sigur, dar pana si bucurestenii sunt sufocati de masini, caci in Bucuresti nu trebuie sa detii un loc de parcare ca sa poti sa ai iei masina. Azi am inceput sa vad masini pana si pe iarba verde din mijlocul bulevardului - pana acum blocau scuarurile numai.
    - Microbuzul mi se pare singura idee fezabila - dar ma indoiesc ca politrucii vor putea organiza asa ceva, ca sa nu mai zic de prezenta unui cadru didactic in microbuz.
    - Daca parintii vor fi obligati realmente sa isi trimita copii la scoala circumscriptiei unde isi platesc impozitele, singura consecinta va fi scumpirea zonelor cu scoli bune. Asta se intampla in alte tari acolo unde sistemul este obligatoriu. Este pur si simplu o dorinta ca asta ar creste nivelul scolii. Veniti cu argumente va rog, despre cum pot influenta parintii alegerile scolii. E ca si ideea de a intra in politica. Parintii foarte implicati nu pot schimba lucrurile care conteaza cu adevarat, ci doar ameliora conditiile puscariei.
    • Like 1
    • @ Dan Dunare
      Poate ca ar trebui sa intelegem ce este o scoala buna. Este o scoala buna acea scoala care este capabila sa aduca un elev cu potential de 4-5 la 6-7? Sau o scoala buna este aceea care aduna numai elevi cu potential de 9-10 ? Incercati un experiment simplu: colectivul de cadre didactice de la 'o scoala buna' sa predea un ciclu complet la o scoala 'proasta', sa vedem cati olimpici si ce procent de promovabilitate va obtine la examenele nationale ( capacitate sau bacalaureat ).
      • Like 6
    • @ Dan Dunare
      - Multumesc pentru comentariile ample.
      - Sunt foarte multe lucruri pe care nu le-am mentionat si nici nu am solutiile perfecte
      - Nu am nimic impotriva celor care-si trimit copii la o scoala particulara
      - Va invit sa veniti si dvs cu idei
      - Acum despre cum pot influenta parintii managementul scolii:
      Un grup de oameni determinati pot influenta actiunile institutiilor publice. Si in Romania. Am vazut-o la noi in sector 3. Sunt convins ca exista si alte exemple. In primul rand, parintii se cunosc si comunica usor (grup de whatsapp) si au un interes comun; al copiilor. In al doilea rand, parintii dau multi bani. Daca sunt de parere, ca grup, ca banii trebuie sa se duca preferential la un aspect anume (ex. curatenia, angajare de personal auxiliar, calculatoare) pot pune presiune pe primar sau pe directorul scolii, dupa caz, sa ia masuri. In al treilea rand, parinti sunt si alegatori, si pot face scandal. Pentru aceste motive, directori de scoala si primari sunt sensibili pentru punctele lor de vedere. Nu zic ca e usor. Zic doar ca e posibil. Evident, primarul sau directorul nu pot influenta orice aspect (de exemplu, numarul de posturi de titular e fixat de minister daca nu ma insel).
      Ce ziceti? Poate gresesc, dar e important sa exista discutia asta.
      • Like 4
    • @ Johan Bouman
      Multumesc si eu pentru raspuns. Dar cred ca plecati de la o premisa gresita, respectiv ca sistemul mai poate fi reparat, in mod realist, si ca o buna parte a parintilor ar mai avea energia sa lupte si cu asta. In fond, ne alegem job-ul, de ce nu am putea alege si scoala? E ca si cum as vrea sa imi conving managementul sa nu mai faca greseli, ca ii afecteaza pe toti, in loc sa caut altceva mai bun.

      Ati spus ca parintii dau multi bani. De fapt, dau atat de multi bani (cheltuieli directe stabilite de comitet, after-school, alte activitati in afara programei) incat aprape ca ajung la costurile unei scoli particulare care sa le includa pe toate. De banii astia, ei nu pot influenta lucruri esentiale cum ar fi numarul de copii din clasa, eliminarea profesorilor incompetenti, integrarea unui after-school, mai mult spatiu (pentru dulapuri, de exemplu), ca sa nu mai zic de posibilitatea de a alege ce se potriveste copilului dintre mai multe materii. Faptul ca dau atatia bani doar ca sa am mai multa curatenie, paza si calculatoare nu ma incalzeste catusi de putin. Si ma deranjeaza ca trebuie sa am relatii ca sa ajung la o clasa "buna" (nu e vorba de clasa sociala, ci de influenta proasta a anturajului).

      Fuga cate alte scoli de stat "mai bune" nu rezolva toate aceste probleme, dar rezolva totusi doua chestii: cadre didactice competente (nu stiu cum pot evita directorii pe cele incompetente, dar cele competente nu au motive sa plece), respectiv anturajul.

      Si da, e al doilea articol pe tema aglomeratiei adaugate de scoli, si nimeni nu pare sa inteleaga ca unii parinti nu mai sunt dispusi sa inghita orice pe banii lor. Cand orasul va sucomba sub atatea masini, vom emigra. Imi pare rau de cei care nu au alternative, dar la randul meu suport consecintele votului lor.
      • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      O scoala buna e o scoala care pune copilul in centru, nu supravietuirea sistemului. O scoala buna are obiective pentru copil. O scoala buna nu are in vedere numai performanta academica si nici nu ii niveleaza pe copii. Personal, nu ma intereseaza notele, ci un copil echilibrat, interesat de ce invata, nu de cum poate supravietui torturii. Suprema performanta ar fi sa isi pastreze cheful de a descoperi si de a se juca la sfarsitul scolii.
      • Like 1
    • @ Dan Dunare
      asta deja se intampla in bucuresti....nu e bai, socrii mei au inca 2 familii cu copii trecuti in spatiu la ei, pentru scoala de langa.
      • Like 1
    • @ Dan Dunare
      In sistemul de stat nu ai cum sa gasesti o astfel de scoala, dar cu siguranta se gasesc astfel de scoli in Finlanda.
      • Like 0
    • @ Johan Bouman
      Partial de acord cu influenta. Dar, dupa cum bine stiti, principala calitate a romanilor NU e solidaritatea :) si in orice grup mai mare de 2 insi vor aparea directii divergente. Eu m-am scarbit deja, si nu suntem decat 20 de parinti...

      Cu presiunea...anul asta, scoala a mai deschis o clasa zero, deci a mai venit un invatator (in conditiile in care oricum invatatoarea cu care face fiica mea trebuia sa iasa la pensie in 2016). Dar NU se pot pune boilere pentru apa calda, la toate argumentele mele (eram dispusa sa platesc pentru instalarea unui boiler la toalete) mi s-a explicat de ce NU se poate face, incheindu-se cu supremul "argument" - "daca se putea face, credeti ca nu se facea pana acum?"

      Urmatorul pas, audienta la director, unde probabil mi se va spune acelasi lucru...dar incercarea moarte n-are . Intr-o primarie care aproba planuri de blocuri de 5 etaje in cartier de case (ma refer la sectorul 2), ma indoiesc ca exista tipul de gandire benefic cetatenilor...
      • Like 0
  • Nu ati mentionat problema fundamentala: oricat de implicati, parintii nu controleaza aproape deloc ce se intampla la scoala de stat, iar scoala de stat nu raspunde intereselor copiiilor si parintilor, ci interesolor politrucilor si sindicatelor. Cum ar raspunde, cand nu are nici macar obiective? Parintii suplinesc si repara prin eforturi proprii, acolo unde pot, iar numai uneori ajuta talentul si motivatia unor profesori exceptionali.

    Daca imi permit, nu am de ce sa imi dau copiii la scoala de stat care inghesuie 30-40 de copii intr-o clasa inca de la 6 ani, unde nici macar directorul nu isi poate alege profesorii, unde nu am niciun cuvant de spus vizavi de ce invata copilul si in ce ritm, unde trebuie sa imi pun problema ce face copilul pana intra la ore sau dupa, desigur contra unui cost, unde trebuie sa intru in competitie de cadouri pentru atentia "doamnei", care doamna o duce foarte bine din motiv ce nu vrea sa se mute la o scoala particulara.

    Dati-mi o scoala de cartier care sa raspunda interesor parintillor si pe care acestia sa o poata influenta - si apoi mai vorbim despre migratia de iarna a masinilor prin oras. Nu, parintii n-au innebunit.
    • Like 4
    • @ Dan Dunare
      Nenorocirea e ca nici la scolile private uneori nu e mare sfaraiala. Eu am una la care as putea ajunge in 15 min pe jos, am studiat-o serios pentru copil. Acum ma felicit ca nu am ajuns acolo, sunt deja la a doua invatatoare care isi da demisia (vorbesc de clasa pregatitoare) in nici doua luni de scoala...
      • Like 1
  • stau in capitala si la recomandarea pediatrului am ramas la scoala din cartier si am cumparat locuinta in zona. Pediatrul a explicat ca copiii in cutii de tabla sunt copii bolnavi, un copil are nevoie sa alerge, tzopaie, sara, alerge si dimineata, altfel in banca se agita, e ca o oala cu capac pe foc. Asa ca in fiecare dimineatza mergem 800m pe jos, ne intalnim cu colegi, ne vin colegi la noi in vizita (si raman si peste noapte), ramanem uneori in parc sau organizam duminica o iesire etc. Si are dreptate pediatrul asta.
    P.S. nu am masina, dar daca stateam la tzara si prima scoala era la 5km, situatia ar fi fost complet diferita.
    • Like 4
    • @ Claudia Olteanu
      Gion check icon
      Si daca aveati deja o locuinta in alta zona? Cam cum faceati?
      • Like 1
    • @ Gion
      Cand am cumparat locuinta actuala deja aveam copil asa ca am gandit sa fie langa o scoala. In capitale si orasele mari oriunde as cumpara locuinta, sunt scoli pe raza de 1-2 km, accesibile la pas.
      Edit: m-a costat locuinta mai mult dar am ales asta sa nu ma indepartez de scoala. De 2 ani insa am inceput sa studiem liceele ( mai e pana acolo dar nu mult) si locuintele in zona liceelor bune sunt si mai scumpe...
      • Like 3
  • De fapt si de drept multi dintre acei parinti care aglomereaza, cu masinile din dotare, traficul in zona nici macar nu au ce cauta la acea scoala. Pe principiul apartenentei zonale, aplicat cu succes in tari mult mai civilizate (da, exact asta este cuvantul) acei parinti (si implicit copii) ar trebui sa mearga la alte scoli, fie ele si "de cartier". Din pacate traim intr-o tara in care atentia are un alt sens ca si cuvant. Asa ca hai sa nu mai dam vina pe infrastructura, respectarea regulilor de circulatie si alte chestii puerile care nu au nicio legatura cu problema de fond.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult