După 10 ani într-o celebră firmă de arhitecți din Londra, Bogdan Zaha „desenează” viitorul Capitalei României: „Veți vedea că Bucureștiul va prinde viață când va avea un transport în comun diversificat care să radieze din centru spre periferie”

Cum ar fi să poți participa activ la modul în care arată orașul tău? Te-ai implica? De la întrebările astea trebuie să pornim atunci când vorbim despre orașele viitorului, pentru că în mod cert comunitatea nu înseamnă doar o aglomerare de persoane în spațiul strâmt al unui cartier, persoane care se întâlnesc din când în când la magazin și se salută unele pe altele. Comunitatea presupune și implicare, și contribuție personală la binele general. Sigur, cu toții știam deja asta, dar e interesant cum această teorie a comunităților se leagă foarte bine de felul în care un arhitect proiectează un oraș al viitorului.

Și, în acest sens, am purtat o discuție cu arhitectul Bogdan Zaha, român de origine, care lucrează de zece ani în biroul londonez al unei celebre firme de arhitectură. Bogdan Zaha are multe realizări impresionante în palmares. 

Este asociat și arhitect la unul dintre cele mai faimoase birouri de arhitectură la nivel internațional, Zaha Hadid Architects.

A plecat din România în 2010, la Viena, și apoi, în 2014, s-a mutat definitiv la Londra. Membru al echipei Z Cluster al Zaha Hadid Architects, Bogdan Zaha este lider de proiect pe echipe specifice de proiectare și are peste 100 de proiecte la care a lucrat în lumea întreagă. Ar fi de menționat, în acest sens, Tower C din Shenzhen, City Life Tower din Milano, Beijing Daxing Airport din China și Teatrul de Artă din Deva.

Daxia Tower, China

Și, în ciuda acestor realizări ale lui, Bogdan Zaha n-a rupt niciodată legătura cu România, ba chiar pare destul de conectat la modificările urbanistice din București și nu numai. Așa că am vrut să aflăm, în primul rând, cum vede ochiul unui arhitect o aglomerare urbană cu 8 milioane de locuitori, ca Londra, pentru a putea deduce dacă există soluții găsite acolo care ar putea funcționa și în București, de exemplu, pentru a-l face mai respirabil.

Dar, mai mult decât atât, am vrut să ne spună un arhitect de talie internațională ce soluții vede pentru transformarea unui oraș mare, ca Bucureștiul, într-un loc în care oamenii să poată nu doar să respire, ci chiar să se simtă bine, utili și în siguranță. 

Carmen Dumitrescu: Ce primează: utilitatea sau esteticul?

Bogdan Zaha: Cred că stilul va fi mereu o reflexie a timpului în care oamenii trăiesc și nu cred că stilul e ceea ce trebuie să guverneze o decizie asupra felului în care trebuie să ne construim orașele. Adică, frumusețea stilurilor e aceea că reflectă perioada în care au fost construite clădirile și fiecare oraș are caracterul timpului în care și-a atins apogeul. Și estetica, și utilitatea sunt la fel de importante, că nu poți avea nici estetică fără utilitate și nici utilitate fără estetică. Estetica e o reflexie a utilității clădirii, în sensul în care, dacă clădirea nu e utilă, nu va fi nici estetică și viceversa. Estetica întotdeauna va reflecta puterea economică pe care orașul a avut-o la un moment dat, dar dacă va avea o valoare semnificativă estetică, va avea și o valoare funcțională, pentru că, de obicei nu poți să ai una fără cealaltă. Nu există că esteticul primează în fața utilității. Știu că există foarte multe discuții, când cineva se apucă să construiască ceva că ar trebui să primeze una în fața celeilalte și cred că nu e corect și ar trebui să fie un echilibru până la urmă

Chengdu Science Fiction Museum, un proiect al Zaha Hadid Architects

Când auziți ideea de „oraș al viitorului”, la ce vă gândiți în primul rând?

Un oraș al viitorului este un oraș mai bun decât ceea ce avem deja. Cred că în viitor va trebui să țintim să îmbunătățim ceea ce avem, dar, în primul rând, orașul viitorului ar trebui să reprezinte ceea ce societatea care trăiește într-un anumit loc are nevoie. La momentul acesta, nu prea mai contează dacă ești în România, în Marea Britanie, în Austria, în Franța. Oriunde ai fi, cred că valorile sunt foarte asemănătoare și modul în care ne desfășurăm viața este destul de asemănător la nivel de ambiții și valori și cred că orașele, la momentul acesta, au necesități foarte similare, așa că atunci când proiectăm structuri urbane noi, de obicei, ne uităm la valori comune internaționale, nu la valori locale, specifice din punctul de vedere al utilității orașului. Specificitatea locală e dată mai mult de cultura locului care se reflectă prin obiceiuri și tradiții, care probabil se pot reflecta în spațiul construit la nivel de estetică, la nivel de subtilități funcționale, dar, în mare, cred că vorbim despre valori comune care definesc spațiile urbane în general, la nivel mondial. Tendința în momentul de față e să construiești un oraș cât mai eficient, care să crească bunăstarea și care să crească accesibilitatea individului la oferta pe care țesutul urban o poate da. Și asta vine din tehnologie, din politici urbane, accesibilitate, confortul pe care ți-l dă spațiul construit, de proximitatea de lucrurile de care ai nevoie și de echilibrul cu viața privată. Cred că discuția e foarte complexă.

Având experiența Londrei, dar și experiența profesională a multor locuri de pe glob, cum vedeți astăzi România din punct de vedere urbanistic?

Dacă vrem să discutăm despre tendințe, acum lucrez la un masterplan de câteva milioane de metri pătrați în Malaezia, iar acolo putem să ne uităm la aceleași lucruri la care ne uităm dacă am construi aici, în UK, sau dacă am face ceva în România. Ceea ce diferă ar fi probabil condițiile de mediu și acelea o să dea o anumită specificitate.

The Grove by ZHA, Quatar

Cred că ceea ce România are foarte bun este dorința de a evolua, de a crește și cred că există foarte multe comunități, atât locale, cât și la nivel de țară, care s-au format în ultimul timp și asta ar ajuta la ceea ce numim urbanism participativ, în sensul în care e bine ca mai mulți factori de decizie să fie implicați în luarea unei decizii, pentru a contribui cât mai mult prin diversitatea fiecăruia cu idei și nevoi, astfel încât să poată fi construită o comunitate diversificată și vibrantă. Pentru că o mono-cultură o să se dezvolte întotdeauna mai puțin decât una care e mai variată și, de obicei, în momentul în care trebuie să ne adaptăm și suntem obligați să gândim și să participăm împreună la a colabora, rezultatele sunt mai bune decât dacă ne complacem într-o situație dată și cunoscută. Și de asta e bine să comunicăm și să avem o comunitate care să participe activ. 

Pe de altă parte, un lucru care este mai puțin bun, dar care se schimbă, poate prea încet, este o politică mult mai bună la nivel de transport în comun, în special. Pentru că orice oraș care are un transport în comun bine pus la punct este mult mai bine conectat. Și printr-un transport bine pus la punct nu mă refer neapărat doar la mijloacele clasice de transport în comun, ci există diferite modalități de a crea shared mobility, în care mai multă lume să folosească nu neapărat taxi-uri, dar mașini care se pot închiria până la mașini, autobuze, trenuri, bunuri care sunt împărțite între mai mulți utilizatori, de care nu avem nevoie ca și bunuri fixe, ci pot fi optimizate din punctul acesta de vedere. De exemplu, în București sau în orașele mari din România, unde există acea aglomerație care sufocă orașele, pentru că nu există un transport în comun bine pus la punct, deși Londra are o populație de 8 milioane și ceva, transportul în comun este ceea ce face ca orașul ăsta să funcționeze. Fără un transport în comun diversificat e foarte greu ca un oraș să se dezvolte.

De exemplu, în București sau în orașele mari din România, unde există acea aglomerație care sufocă orașele, pentru că nu există un transport în comun bine pus la punct, deși Londra are o populație de 8 milioane și ceva, transportul în comun este ceea ce face ca orașul ăsta să funcționeze. Fără un transport în comun diversificat e foarte greu ca un oraș să se dezvolte.

Bogdan Zaha

Foto: lcv / Alamy / Profimedia

E cumva clar dacă ne uităm la evoluția orașelor, în cei zece ani de când locuiesc în Londra, de când s-au introdus diferite extinderi ale liniei de metrou sau trenului urban, s-au dezvoltat zone care înainte erau zone periculoase, uitate. În momentul în care intră transportul urban cu o politică de dezvoltare predictibilă, atunci și investițiile vor veni în locul respectiv. În felul ăsta se schimbă lucrurile. 

Foto: CJ.PICCS / BACKGRID / Backgrid UK / Profimedia

E numită ”gentrificare”, într-adevăr schimbă caracterul locului, dar trebuie să ne uităm la impact. Și nu cred că am inventat până în momentul ăsta o metodă mai bună de a schimba în bine un loc. Iar în București cred că efortul acesta trebuie să fie susținut de o politică urbană a factorului de decizie să aducă genul acesta de schimbare. Acum se construiește în București o linie de metrou spre aeroport. Dacă asta s-ar face, la fel ca și centura A0, cu care se completează, și o rețea extinsă de transport în comun care să radieze din centrul Bucureștiului spre periferie, orașul ar fi aproape resuscitat. Ai vedea cum prinde viață și acum cred că asta lipsește. Sunt multe lucruri care dezvoltă orașele din România în momentul acesta, dar sunt multe lucruri care ar mai trebui făcute. Cred că nu există încă o strategie sistemică, dar cred că lucrurile se vor îndrepta.

Acum se construiește în București o linie de metrou spre aeroport. Dacă asta s-ar face, la fel ca și centura A0, cu care se completează, și o rețea extinsă de transport în comun care să radieze din centrul Bucureștiului spre periferie, orașul ar fi aproape resuscitat. Ai vedea cum prinde viață și acum cred că asta lipsește.

Grija pentru mediu la atât se rezumă în toată povestea asta?

Da, mai e și partea de mediu, pentru că trebuie să fim mereu conștienți de impactul pe care îl au lucrurile pe care le construim și, tocmai de aceea, dacă încercăm să fim mai chibzuiți și să încercăm să accesăm chestia asta de shared mobility, asta va ajuta și la reducerea impactului negativ pe care îl avem asupra mediului, completat cu politici active de îmbunătățire a mediului, de energie alternativă. Cred că trebuie să fim și mai activi și să vedem nu doar cum putem să implementăm sisteme, ci cred că lipsește partea aia în care tu, ca utilizator al spațiului, poți beneficia de un mediu mai natural, care să fie mai grijuliu cu mediul, cu poate spațiul urban public să devină al tău. Cred că asta e ceva ce simt că lipsește în România: ca individul să simtă că spațiul urban îi aparține. Și să nu ne concentrăm doar asupra zonelor centrale, să activăm cartierele, să învățăm să ne simțim bine în toate spațiile publice, să construim comunități locale împreună, pentru că aceste lucruri îmbunătățesc viața, de fapt. 

Împreună devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial VERDE, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul Evryo România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp