sursa foto: Inquam Photos/ Alexandru Busca
S-a iscat în urmă cu ceva timp o adevărată furtună în opinia publică, cauzată de afirmația lui Ilie Bolojan, și anume că medicii trebuie să presteze după absolvire timp de 2 – 5 ani în țară, acesta fiind un decont individual al medicului pentru studiile gratuite de care a beneficiat în formația universitară.
Motivația unei astfel de afirmații provine din constatarea unei crize de medici, atât în spitale, cât și în mediul rural, și anume că din 7000 de absolvenți de Medicină dintr-un an, doar 1000 de medici rămân în țară, iar restul pleacă în străinătate. Este un dezechilibru insurmontabil în sistemul sanitar din România. Motivele emigrației medicilor sunt complexe. În primul rând, salarizarea este mai bună în Occident; în al doilea rând, lipsa condițiilor optime de lucru din țară; iar în al treilea rând, lipsa condițiilor de perfecționare și de achiziție de competențe precum cele din străinătate.
O primă obiecție care se poate aduce acestei migrații masive de medici rezidă în însăși esența vocației și profesiunii de medic. Conform jurământului lui Hippocrate, medicul este pus în slujba omului, în slujba comunității și presupune iubire de oameni, sacrificiu și dedicare, deci el trebuie să profeseze oriunde și oricând este nevoie. Orice altă poziționare a medicului în afara acestor precepte și datorii înseamnă o abdicare de la propriul jurământ, în schimbul unui confort și al unei situații materiale înalte. Pe scurt, este vorba despre o dezertare de la propria misiune în slujba umanității.
Opinii legate de datoria medicilor față de concetățeni s-au derulat în modul cel mai virulent față de afirmația lui Ilie Bolojan privind parcurgerea de către medici a unui stagiu de lucru în propria țară. S-au pus la bătaie opinii total deșănțate, ca cele dintr-o emisiune TV, în care s-a exprimat în mod radical că afirmația lui Bolojan ne duce pe vremea lui Ceaușescu, când absolvenții - medici, profesori etc. - erau repartizați în diverse localități din țară, cu obligația de a-și „ispăși” stagiatura.
S-a mai adus în emisiunea respectivă opinia unui medic român care a plecat în Germania acum 10 ani, care a plesnit-o afirmând că „medicul nu este proprietatea statului”, la care au achiesat și ceilalți analiști. Este adevărat că medicul nu este proprietatea statului, dar este profesionistul total dedicat oamenilor și aparținător comunităților.
Medicul este deasupra tuturor contingențelor vieții, în special deasupra câștigurilor bănești, deși de mai puține ori întâlnim astfel de situații.
Tocmai de aceea, „medicii fără arginți”, Cosma și Damian, au fost declarați sfinți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Insa textul isi pierde din forta cand aduce in discutie juramantul lui Hippocrate si Sfintii Cosma si Damian ca argumente de politica publica. Un medic roman care trateaza pacienti in Germania nu si-a incalcat juramantul cu nimic. Serveste oameni. Ca sunt germani si nu romani e irelevant din perspectiva eticii medicale.
Problema nu e morala, e contractuala. Daca statul plateste formarea unui medic, are tot dreptul sa negocieze termenii acelei investitii, un angajament semnat la intrarea in facultate, cu optiune clara de rascumparare daca vrei sa pleci. Simplu, legal, cinstit pentru ambele parti.
Dar sa fim seriosi pana la capat. E adevarat ca posturi exista si in afara marilor centre universitare, in orase mai mici, in zone unde nevoia e uriasa si acoperirea medicala e dramatica. Si e legitim sa spui ca un absolvent nu poate pretinde ca alege intre Cluj si Berlin ignorand Zalau sau Deva. Insa e la fel de adevarat ca acele posturi vin la pachet cu infrastructura precara, cu spitale subdotate, cu izolare profesionala si cu sentimentul ca traiectoria ta depinde mai putin de competenta ta si mai mult de cu cine te cunosti si cat de bine stii sa navighezi anumite dinamici nerostite ale sistemului. Nu e doar o chestiune de preferinta geografica, e o chestiune de mediu in care poti sau nu poti sa cresti ca profesionist.
Un medic tanar care vede toate astea din interior nu pleaca din lipsa de patriotism. Pleaca pentru ca a facut un calcul rational si a pierdut orice iluzie.
Obligativitatea de a ramane, fara sa rezolvi nimic din ce ii face pe oameni sa plece, e o masura care pedepseste simptomul si ignora boala. Vrei sa tii medicii in Romania? Fa Romania un loc in care merita sa ramai si un sistem in care merita sa crezi.