Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

După două săptămâni, dintr-o carte citită îți mai amintești doar 10%. „Learning agility” sau cum să reții cât mai multe după o lectură

carte - citit

Foto: songsak paname / Panthermedia / Profimedia

Pentru că învățarea începe uneori în cărți, consider că să știi cum să citești o carte este la fel de important ca trecutul străzii. Chiar dacă faci eforturi să citești un anumit număr de cărți pe săptămână / lună / an, ”piramida învățării” a lui Edgar Dale este ”in your face” în ceea ce privește cititul: după 2 săptămâni îți mai amintești doar 10% din ceea ce ai citit. Evident, dacă nu folosești tehnici speciale ca să preîntâmpini acest dezastru.

Acum aproape 14 ani când am început să fac freelancing am testat cu succes niște instrumente de-ale lui Tim Ferris și de atunci îl urmăresc. Am decis să includ în acest articol câteva metode recomandate de el și testate de mine pentru citirea unei cărți cu scopul de a învăța din ea, nu doar de a te bucura de citit.

1. Construiește-ți propriul cuprins - Notează numărul paginilor unde găsești citate sau expresii care te pun pe gânduri sau care ți se par relevante pentru tine.

Să ai tot timpul ceva de scris lângă tine atunci când te apuci de o carte. Apoi, pe măsură ce citești, notează la începutul cărții numărul paginii unde găsești fie fragmente sau expresii interesante, fie lucruri pe care vrei să le aplici în viața ta, plus un mic rezumat a ceea ce ai găsit. În felul acesta, tu practic îți construiești un cuprins paralel care conține lucruri relevante pentru tine. 

Eu am „virtualizat” metoda asta. Pentru că citesc 90% în format ebook în Google Play Book, folosesc funcția de bookmark pentru marcarea paginilor și cea de highlight cu culori diferite pentru ”subliniere” pe fiecare tip de informație care mă interesează. Cel mai grozav este că se creează automat un fișier în Google Drive cu toate fragmentele pe care le-am colorat și bookmark-urile făcute. Apoi îl pot descărca, prelucra, transforma în PPT etc. Cu cât îl citesc și prelucrez mai mult, cu atât se așază mai bine informațiile în memoria pe termen lung.

2. Ține lângă tine un caiet și un creion / pix - Așa îți vei putea nota ușor ideile care îți vin atunci când citești cartea.

Această metodă nu e utilă doar dacă vrei să îți faci cuprinsul personalizat de care vorbeam anterior și nu poți fiindcă ai în mână o carte împrumutată.

Nu, ideea din spatele acestei metode este de a nota ce îți trece prin cap atunci când citești cartea. Ai vreo idee despre cum ar putea fi aplicat un anumit concept despre care citești? Notează acea idee imediat, într-un mod cât mai clar.

Dacă notezi ideile care îți vin exact atunci când ele apar, asta te va ajuta să nu uiți de ele și apoi să nu ți le mai poți aminti. În plus, toate lucrurile pe care ți le notezi acum despre carte (citate, fragmente, idei de aprofundare a materialului, rezumate ale capitolelor citite) vor fi stocate în același loc și îți va fi mai ușor să revii asupra lor la o dată ulterioară.

Și, totuși, de ce ajută să scrii de mână aceste lucruri? De ce nu ai folosi un laptop sau ceva similar?

Ei bine, multe studii neurologice (cum ar fi cele citate în acest articol) spun că, atunci când scriem ceva pe hârtie, informația se întipărește mai bine în creier. O explicație super simplificată ar fi că, pe de-o parte, folosim mâna pentru a pune cuvintele pe hârtie, asta în timp ce le și recitim în capul nostru. Practic, repetăm aceleași cuvinte de două ori.

Deși mi-ar plăcea să scriu mai mult de mână și ador agendele, jurnalele și iubesc hârtia, am decis să ”mă mut” în Google Keep. Unde scriu rapid folosind Swipe, fac liste, adaug link-uri. E mai rece și rămân nostalgică după scrisul de mână, dar nu se potrivește momentan stilului meu de viață actual. Accesez aceste fișiere Keep în browser pe laptop și le pot prelucra mai ușor. Așa prind viață mai curând și se transformă. Nu rămân pentru eternitate într-un carnețel (și poate chiar uitate). Pentru un compromis, recomand un dispozitiv Remarkable.

3. Aprofundează subiectul tratat de carte folosindu-te și de alte materiale - La fel cum dacă arunci un bol de spaghete într-un pom, câteva spaghete vor rămâne pe crengi, așa și dacă citești cât mai multe despre un subiect. Cu ceva tot vei rămâne.

Abordarea aceasta funcționează cel mai bine atunci când citești despre subiecte care te pasionează. De ce? Fiindcă este mai ușor să fii absorbită de informațiile din acea carte și să vrei să afli mai multe.

De exemplu, dacă citești o carte despre rezolvarea unui mister legat de o crimă, ai putea căuta pe net să vezi dacă acea crimă are vreo similaritate cu un eveniment din viața reală. Sau ai putea căuta o biografie a autorului/autoarei ca să vezi din ce surse s-a inspirat când a scris cartea. Dacă ajungi să cauți îndeajuns, s-ar putea să găsești și niște forumuri cu oameni care discută teorii la care tu nu te-ai gândit sau detalii despre poveste pe care tu nu le-ai observat.

Odată ce ai aplicat această abordare pentru câteva cărți care tratează subiecte care te pasionează, poți aplica abordarea și pentru cărțile al căror subiect consideri că nu ar putea avea relevanță pentru tine. Ai deja ”mușchii antrenați” și nu ți se va părea prea mare efortul.

Dacă citești și cărți care nu tratează subiecte din „zona ta de confort”, vei ajunge să poți contextualiza mai ușor ceea ce citești și să poți face mai ușor paralele și comparații între două subiecte. De exemplu, să încerci să explici dorința românilor de a fi proprietari de apartamente prin prisma romanului ”Ion”. Sau cum am făcut eu cu ”50 Shades of Grey” – am citit primul volum și deși mi s-a părut scrisă prost, mi-am dat seama de ce prinde la public. Am început să scotocesc pe net și am descoperit că experiența autoarei ca om de TV, soție etc. o așeza în postura perfectă pentru a scrie o astfel de carte. Mai mult, am descoperit pe un forum de șoareci de bibliotecă, unde a început totul: cu Twilight.

4. Povestește prietenilor despre ceea ce citești - Atunci când explici altora despre ce e cartea pe care o citești, tu practic îți sintetizezi informația din carte și pentru tine, ceea ce te ajută să cimentezi mai ușor informația în memoria ta.

Conform piramidei învățării, oamenii rețin informațiile în proporție de 90% atunci când le explică altor oameni. Ca să reții mai bine ceea ce citești, o idee ar fi să le povestești și prietenilor tăi despre asta. Ține-i la curent cu subiectul cărților pe care le citești, fă-le un mic rezumat, explică-le teoriile tale etc. În final, nu doar că vei înțelege mai bine ceea ce ai citit, dar vei și reține mai multe informații.

Nu ai prieteni care ar fi interesați să audă despre ce ai citit? Sau nu mai ai prieteni după ce le-ai povestit încontinuu despre ce citești? În acest caz, ai putea să îți povestești ție pentru a facilita retenția de informații. Tot ce trebuie să faci e să creezi un mini rezumat al cărții și al ideilor care ți s-au părut interesante în scris, audio sau video. Dacă faci și efortul de a publica undeva ”esența” învățării tale, bifezi cu succes etapa 4 din învățarea autonomă (self-directed learning) – baza cursului meu ”Învățarea moarte n-are!”.

Din experiența proprie, îți pot spune că prietenii adevărați te suportă și când vorbești despre subiecte care nu sunt de interes pentru ei. Dacă faci asta în mod regulat îți vei lustrui și abilitățile de povestitor. Poți presăra glume chiar și când povestești despre cum să scapi de datorii, poți pregăti un punct culminant chiar și într-o discuție despre cum să faci omleta perfectă.

5. Fă un plan prin care să aplici ceea ce ai citit - Folosește ceea ce ai citit ca să creezi un impact în viața ta care să te ajute să progresezi.

Dacă, în cuprinsul personalizat, ai decis să pui notițe și idei care pot avea relevanță pentru tine dacă le aplici în viața ta, acum e momentul să treci la treabă.

Citești o carte de dezvoltare personală și vrei să îți formezi un nou obicei din a te trezi la 5 dimineața? Gândește-te la o serie de pași prin care ai putea aplica asta în viața ta. Apoi aplică, reflectează, internalizează, ajustează etc. Toți sunt pași din învățarea autonomă.

Citești o carte de ficțiune și ai vrea să scrii un text / pictezi / compui o piesă despre un personaj, o acțiune sau un loc din carte? Acum e momentul să te gândești care sunt pașii pe care trebuie să îi faci ca aceste lucruri să se întâmple. Apoi pune în aplicare!

În ultimii 10 ani eu, de exemplu, mă joc. Creez jocuri, experimente, explorez pe termen scurt diverse comportamente pentru a putea decide ce să internalizez și păstrez în viața mea din ce am citit. E cale lungă de la a citi o carte la a trăi din ea. La fel și cu filmele. Am testat o dată, timp de un weekend, la o conferință pe care o organizasem, stilul de comunicare și rezolvare a problemelor al lui Harvey din Suits. A fost o experiență interesantă din care am aflat că „o femeie aparent agresivă” poate avea multe de pierdut, dar și de câștigat, în funcție de diverse variabile utile de știut (pentru mine).

In final, e important să iei atitudine: croiește-ți propriile experiențe pe măsura ta sau poate mai strâmte un pic, ca să ieși din zona de confort și să îți dezvolți ceea ce se numește ”learning agility” – competența numărul 1 pentru a avea succes în prezent și viitor.

Dacă te preocupă ”learning agility” sau cel puțin ești pasionată de învățarea pe tot parcursul vieții, te invit și pe byarmina.com pentru mai multe informații. Spor la zbor!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E o tehnică pe care am învățat-o încă de prin clasa a V-a, prin anii 60 ai secolului trecut, pentru a completa caietele de lecturi obligatorii de vacanță. Era folositoare când profesoara verifica dacă am citit cartea sau am copiat din vre-o prefață. Dar sunt cărți de la care nu e neapărat nevoie să reținem acțiunea în sine ci ritmul fazelor, frumusețea imaginilor, măiestria scriiturii....Cum putem reda cu cuvintele noastre un haiku? Cum am putea povesti o carte de Proust? Sau ce ar înțelege cineva dintr-o carte de Faulkner dacă ar citi caracterizarea personajelor? Și cine oare ar avea chef să ne asculte povestind ION; poate doar părinții sau bunicii când ne verifică dacă știm lecția pentru a doua zi!
    • Like 1
  • Mi se pare cam complicat textul, putea fi mult simplificat, dar e foarte buna intentia. Sper ca citesc articolul multi oameni! Avem mare nevoie de metode de a nu risipi zilele fara sa retinem ce ne-a atins in goana noastra zilnica. Eu nu mai sunt tanara si am pierdut enorm neaplicand o metoda sistematica de a-mi pune ordine in lucrurile citite. As putea spune ca e un dezastru. Dar nu e niciodata tarziu sa aplici sfaturi dezvoltate in acest articol. E oricand bine sa pui ordine si sa clarifici ideile care iti zumzaie prin minte, mai ales daca scopul tau cel mai drag este sa transmiti si altora din comorile mintii tale...
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult