După moartea lui Charlie Kirk: confuzia periculoasă dintre „influenceri” și profesioniști

Foto: Print screen Pro TV/Vorbește lumea

Una dintre ideile la care am ajuns să reflectez ieri are legătură cu faptul că Charlie Kirk era exponentul perfect al influencerului tipic, pe care studiile nu îl recomandă ca fiind în măsură să explice oamenilor temele pe care le aborda: politică, religie, biologie, logică, tehnica argumentării etc. Este vorba despre o persoană care a început studii universitare, dar nu le-a dus la bun sfârșit. A găsit o nișă, s-a ținut de câteva idei și a crescut, putem spune, odată cu expansiunea rețelelor de socializare. A înființat asociația „Turning Point USA” în 2012 și a început să promoveze constant anumite idei, atât în mediul online, cât și în viața reală, prin intermediul campusurilor studențești.

Această rețetă s-a dovedit a fi una de succes. O regăsim și la „influencerii” noștri, care, urmând câteva idei simple, reușesc să-și construiască un public alcătuit, în fond, din oameni dornici să-și valideze propriile convingeri. În momentul în care explici prea mult, încerci să fii moderat, nu cauți polemici, ești neconflictual, politicos și nu ai neapărat „o agendă”, nu mai reprezinți un mare interes pentru public.

Un exemplu elocvent românesc este Dana Budeanu, care a pornit de la idei cu tentă amuzantă, dar polemice și șocante, și a ajuns, treptat, la analiză politică. Mai mult decât atât, a folosit o „tehnică a transferului” prin care și-a dus publicul din zona de „fătălăi și mafioți” către cea a scenei politice. O metodă similară a fost folosită, începând cu pandemia, de fosta videochatistă Oana Lovin (despre care am aflat că lucrează la televiziunea familiei Pandele-Firea).

George Simion însuși a aplicat o rețetă de acest fel, fără a avea competențe reale în domeniile despre care vorbea pe rețelele de socializare, dar folosindu-se de tehnici foarte asemănătoare cu cele utilizate de Charlie Kirk. Există încă materiale din perioada 2018–2019 și începutul anului 2020 cu Simion, care făcea emisiuni live alături de oameni precum Călin Georgescu.

Mi-am dat seama că multă lume nu înțelege faptul că Dana Hering, despre care am aflat că lucrează în domeniul medical, este un comentator care încearcă să fie informat și se vede că depune efort, dar nu este un expert capabil să explice într-un mod profesionist ce se întâmplă pe scena noastră politică. La fel stau lucrurile și cu Marian Godină, Tudor Chirilă, Marius Manole sau eterna invitată a platourilor de televiziune, Monica Tatoiu. Toți acești oameni au ceva de spus și merită să fie ascultați, însă nu trebuie confundați cu intelectualii sau experții din domeniile pe care le ating în intervențiile lor.

Jurnaliștii au competența de a identifica și prezenta știri, de a explica cum pot fi recunoscute cele false și de a formula opinii și interpretări, inclusiv în domeniul politic. Interpretările lor sunt utile și foarte necesare în societate. Totuși, faptul că știi să identifici o știre și să o prezinți cât mai obiectiv nu înseamnă automat că dispui de cunoștințele necesare pentru a face analize profesioniste pe teme ce țin de sociologie, filosofie, științe politice, relații internaționale, teologie etc.

Un exemplu, pe care îl consider pozitiv este cel al jurnalistul Marco Badea, care are studii de drept și științe politice, iar acest lucru se reflectă în interpretările pe care le oferă știrilor. Din fericire, este popular pe rețelele de socializare fără să urmeze rețeta exemplelor negative menționate anterior.

Ceea ce vreau să subliniez, de fapt, este întrebarea: cine poate să ne ofere răspunsuri și definiții la întrebări precum: „Ce este și cum funcționează o ideologie?” „Ce este naționalismul?” „Ce se întâmplă atunci când politica se combină cu religia?” sau „Ce este neo-marxismul?”

Nu vreau să se înțeleagă că analizele și interpretările oferite de jurnaliști nu sunt valoroase. Rolul lor este esențial în formarea opiniei publice. Dar ceea ce vreau să semnalez este faptul că trebuie să ne educăm suficient încât să fim capabili să facem diferența între un comentator și un expert într-un anumit domeniu, care are de partea sa cercetări empirice și/sau competențe reale bazate pe studii de calitate.

Bănuiesc că există oameni care consideră că Dana Budeanu are competențe reale pentru a interpreta idei și evenimente politice, pentru că este „de partea adevărului”, iar domnul Cristian Preda – profesor la Facultatea de Științe Politice din cadrul UB – ar fi un propagandist.

Mai țineți minte sau ați văzut la timpul potrivit „dezbaterea” dintre dr. Mihai Craiu și Olivia Steer?

Cam așa arată și o confruntare, fie și indirectă, între un „influencer” fără competențe, care se folosește de idei simple, repetate cât mai des, și un specialist.

Pe lângă omul care vine acasă obosit de la muncă și dă scroll pe TikTok de pe canapea sau de pe toaletă, există și persoane care au timpul necesar să se informeze. Doar că, de multe ori, nu sunt capabile să facă diferența între un „influencer” fără competențe și un expert.

Pentru un expert sau intelectual ar trebui să conteze studiile și cărțile publicate, activitatea desfășurată în cercetare și, în general, experiența profesională acumulată. Câteva criterii de identificare a unei astfel de persoane țin de verificarea studiilor, experiența profesională, publicațiile și recunoașterea în comunitatea academică. Trebuie menționat și faptul că un adevărat profesionist este conștient de dimensiunea etică a responsabilității pe care o are față de public, iar acest lucru ar trebui să se reflecte în modul în care alege să comunice.

Desigur, expertul/profesionistul/intelectualul are și el defectele sale, care îl fac greu accesibil publicului larg: nu doar aroganța, ci și faptul că, dacă explici o idee într-un mod prea simplu, riști să produci ideologie și/sau să nu atingi toate nuanțele necesare. În momentul în care oferi o definiție simplă unei idei complicate, riști să devii tu însuți un ideolog. Tocmai refuzul de a oferi o explicație simplistă este ceea ce îl face pe un anumit om un cunoscător autentic al domeniului respectiv.

Iar atunci când expertul sau intelectualul încearcă să se adreseze publicului larg, există mai multe riscuri: poate fi respins pentru că nu explică suficient de simplu, poate să nu știe să folosească „new media” sau poate să nu găsească jurnaliști ori moderatori care să știe, uneori, cum să-l pună în valoare. În plus, unii pot avea un caracter dificil (aroganță, pretenții, lipsă de disponibilitate), iar publicul nu înțelege că ar trebui să se străduiască să ia de la acea persoană ceea ce are mai valoros de oferit, adică expertiza din domeniul în care este cu adevărat competent.

O altă problemă este reprezentată de cei care au abuzat de statutul de „intelectual” sau „expert”, iar din cauza acestor exemple negative au ajuns să aibă de suferit și alți profesioniști din domeniul lor.

Am putea fi mai bine informați și am putea construi o societate mai sănătoasă dacă am învăța, cu modestie, să identificăm oamenii cu adevărat competenți în domeniile lor și să ne distanțăm de cei care exploatează algoritmii bazându-se pe polarizare, controverse sau „șocuri”.

Prima întrebare pe care ar trebui să ne-o adresăm este: „De unde știu ceea ce știu?” A doua: „Ce competențe are cel care apare pe ecranul meu și îmi explică ceva, indiferent de subiect?” De răspunsurile la aceste întrebări depinde calitatea informațiilor pe care le consumăm.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp