Foto: Guliver/ Getty Images
Imaginează-ți că ești limitat/ă la o cameră mică și întunecată, fără interacțiuni sociale timp de 30 de zile. Nu multe persoane ar alege această oportunitate. Dar, în noiembrie 2018, un jucător profesionist de poker american, Rich Alati, a pariat 100.000$, pentru a putea supraviețui 30 de zile singur și în întuneric total.
El era ținut într-o cameră mică, complet întunecată, cu nimic altceva decât un pat, frigider și baie. Chiar și cu toate resursele de care avea nevoie pentru a supraviețui, Alati nu a putut îndura întreaga lună. După 20 de zile a negociat eliberarea, pentru o sumă de 62.400$. Există nenumărate efecte negative pe care izolarea socială și izolarea extremă le poate avea asupra minții și corpurilor noastre. Alati nu a făcut excepție, raportând că a cunoscut o serie de efecte secundare, inclusiv modificări ale ciclului său de somn și halucinații.
Dar de ce este atât de greu să trăim izolați? În primul rând, oamenii sunt ființe sociale. Multe persoane care au trăit în medii izolate - precum cercetătorii aflați în Antarctica - raportează că singurătatea poate fi cea mai dificilă parte a muncii. Felul în care ne raportăm la noi prin intermediul celorlalți ne ajută să ne reperăm emoțional, dar în același timp și să reprimăm conflicte active în noi.
Yossi Ghinsberg, un aventurier și autor israelian care a supraviețuit săptămâni întregi singur în Amazon, a spus că singurătatea era ceea ce suferea de cel mai mult și că și-a creat prieteni imaginari pentru a-și păstra compania. Singurătatea poate dăuna atât sănătății noastre mentale, cât și fizice. Oamenii izolați social sunt mai puțin capabili să facă față situațiilor stresante. De asemenea, sunt mai susceptibili să se simtă deprimați și pot avea probleme în procesarea informațiilor. La rândul său, acest lucru poate duce la dificultăți în procesul de luare a deciziilor și de memorare. Oamenii care sunt singuri sunt, de asemenea, mai predispuși la boli. Cercetătorii au descoperit că sistemul imunitar al unei persoane singure răspunde diferit la lupta împotriva virușilor, ceea ce îi face mai sensibili să dezvolte o boală. Impacturile izolării sociale se agravează atunci când oamenii sunt plasați în medii izolatoare fizice. De exemplu, închiderea solitară poate avea efecte psihologice negative asupra prizonierilor - inclusiv creșteri semnificative ale anxietății și atacurilor de panică, creșterea nivelului de paranoie și a fi mai puțin capabili să gândească clar. Mulți prizonieri raportează, de asemenea, probleme de sănătate mintală pe termen lung, după ce au fost ținuți izolat. Natascha Kampusch - o femeie austriacă care a fost răpită la zece ani și ținută captivă într-o pivniță timp de opt ani - a remarcat în biografia ei că lipsa contactului uman au slăbit-o mental. De asemenea, a raportat că orele și zilele nesfârșite petrecute complet izolate au făcut-o susceptibilă la ordinele și manipulările răpitorului ei.
Persoanele izolate pot avea, de asemenea, halucinații. Lipsa stimulilor îi determină pe oameni să atribuie greșit gândurile și sentimentele interne care apar în mediul exterior. În esență, halucinațiile se întâmplă din cauza lipsei de stimulare a creierului. De fapt, Alati a dezvăluit că a început să experimenteze halucinații din a treia zi de izolare. Oamenii singuri aflați în izolare totală pot simți, de asemenea, că există o prezență fantomatică sau cineva care îi urmărește. În timp ce impactul izolării totale poate fi sever, veștile bune sunt că aceste efecte sunt reversibile. Intrarea în contact cu alți oameni, prin intermediul tehnologiei video poate corecta, în mod normal, tiparele de veghe - deși acest lucru poate dura săptămâni, sau chiar luni, în unele cazuri de izolare fermă.
Reconectarea cu alți oameni poate reduce singurătatea și ne poate ajuta să ne readucem la o sănătate mentală și fizică bună. Cu toate acestea, unele persoane care au fost izolate social împotriva voinței lor pot dezvolta condiții de sănătate mintală pe termen lung, cum ar fi tulburarea de stres post-traumatică (PTSD). Unii oameni care s-au confruntat cu provocarea de a fi singuri o perioadă îndelungată de timp pot manifesta creștere afectivității - inclusiv exagerări emoționale, simțindu-se mai aproape de familie și prieteni și având o perspectivă mai bună asupra vieții - ca urmare a experienței lor. După circa trei săptămâni petrecute de bună voie în izolare, dar având acces la comunicarea liberă cu ceilalți, prin intermediul tehnologiei, o persoană poate să simtă o conexiune mai personal cu ceilalți, o apreciere mai mare pentru viață și o concentrare mai bună, fiind, în general, poate chiar mai fericit decât înainte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cat priveste observatiile unor grupuri de medici sau savanti, acestea urmeaza trendul american de a baga pe toata lumea, la gramada, in niste categorii derivate din statistici. Cunosc zeci, poate chiar sute de persoane care au rezistat sau rezista la izolare, unii fortati de imprejurari, altii prin alegerea lor. Cel mai important este sa iti gasesti ceva de facut, nu sa teoretizezi si sa cauti cai de a scapa mental din izolare. Dupa cum stie toata lumea, cel mai greu sa ramai treaz este daca vrei sa ramai treaz si cel mai greu sa adormi este daca te chinui sa adormi. Gandindu.te nonstop si plangandu.ti de mila ca esti izolat (vai), va spori izolarea. O va face mai pregnanta. O vei constientiza la fiecare gand. Tot se va invarti in jurul izolarii. Unii asteapta izolarea asta de foarte mult timp, pentru ca pot lucra fara sa mai fie intrerupti de genul acela de gregari, care par ca isi pierd echilibrul daca ju piseaza pe cineva cu prezenta fizica sau cu telefonul.
Scrieti carti ! Imaginati scenarii, voi astia care acum ju aveti ce face cu timpul dar daca va intreba omul daca ati mai citit ceva in ultimul timp, raspundeati ca nu ati avut timp. Nu aveati timp pentru ca citeati statistici idioate pe net.
Dacă nu te simţi bine cu tine, nu te vei simţi bine cu nimeni. Vei juca o comedie a socializării, un fel de a evita întrebarea cea mai importantă: cât de bine eşti mobilat interior?
La un moment dat vei rămâne singur cu tine. Cât de pregătit eşti? Dacă nu eşti pregătit, atunci pregăteşte-te!
Prin urmare, e de așteptat că mulți au rămas fără nicio preocupare!
P.S. Unii atribuie zicala lui Einstein, dar eu nu sunt sigur că-i aparține.
Dar mai toti care au insemnat ceva pt PNTCD dupa 1990.
Adica vreau doar sa zic ca acu vedem si noi cum e....in fine nu chiar in aceleasi conditii, dar, raportind la conditiile de viatza actuale....
Si ca tot veni vb de puscarie, n-am mai auzit nici o cerere de eliberare conditionata din partea lui Dragnea