Foto Guliver /Getty Images
Am auzit că patronatele din România sunt de acord cu creșterea salariului minim. Nu au nimic cu asta. Chiar încurajează guvernul în stupizenia lui de a crește această barieră în calea cumpărării de muncă.
Sigur, e explicabil. În sindicatul patronatelor sunt, de regulă, companii mari care prin salariul minim își elimină din piață ușor competitorii mici și foarte mici. Sau pe cei intensivi în muncă ce nu dispun de capital suficient pentru a înlocui munca devenită mai scumpă cu tehnologie, acolo unde se poate.
Un efect mai puțin vizibil al creșterii anapoda a salariului minim este cel al substituirii salariilor mari de salarii mici. Cu alte cuvinte, apropierea salariului minim de salariul mediu și median.
În Tabelul 1 aveți evoluția salariului minim, venitul median și mediu în perioada 2007 - 2018 în ritmuri anuale de creștere (valorile sunt calculate pe valori în Euro la paritatea puterilor de cumpărare). Menționez că în România cele mai multe venituri sunt de natură salarială (conform INS, în 2018 veniturile salariale au avut o pondere de 67,2% și 18,7% au fost venituri din prestații sociale).
(clic pe imagine pentru a mări)
În Tabelul 2 aveți două ritmuri calculate pe această perioadă relevante pentru discuția noastră: salariul minim a crescut în perioada 2007 - 2018 de 3 ori în timp ce venitul median a crescut de 1,24 ori și cel mediu de 1,15 ori. Aceste creșteri corespund unui ritm mediu anual de 7,73% pentru venitul median, 7,41% pentru venitul mediu și de 13,65% pentru salariul minim (creștere dublă, în medie).
(clic pe imagine pentru a mări)
Graficul atașat arată clar că, cu excepția 2017, începând cu 2010 salariul minim a avut un ritm de creștere mult peste venitul mediu și median (în mare parte tot salarii).
Sursa datelor: https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/
Ce spune acest lucru:
1. Că salariile mari au crescut mult mai puțin decât cel minim. Adică, antreprenorii au pus o bună parte din dinamica salariului minim în dinamica salariilor mari din companie;
2. Dinamica din pix a salariul minim a redus substanțial din dinamica veniturilor celor care oferă servicii suport vitale pentru afacere (vânzări, management, management financiar, inovare și dezvoltarea afacerii). Pentru a putea rezista în piață, antreprenorii (cei de care vă spuneam la început că sunt de acord cu salariul minim, culmea) au plătit salarii mai mari celor de care depindea direct afacerea (cel care lipește talpa la pantofi, de exemplu), nemaicrescând salariile celor care de la vârful afacerii. Dacă talpa lipită de pantof a rămas la aceeași calitate, conectarea la piață a avut de suferit. Cu atât mai mult cu cât creșterea salariului minim s-a făcut în răspărul productivității celui ce lipește talpa de pantof.
Efect adiacent: nu mai are sens să adaugi educație în plus dacă ajung încet să ai același salariu cu cei care sunt la baza afacerii.
3. Cel mai important - cei care au propus această măsură trăiesc o mare iluzie (confirmată și de gradul de colectare a veniturilor fiscale din ultimii ani: prin mutarea costurilor salariale dinspre salariile mari spre cele mici încasarea de taxe pe muncă la buget nu poate fi mai mare. Așteptarea că se vor încasa taxe pe muncă mai mari la buget prin asta e ilogică, în acest caz;
4. Explicația pentru care patronii au pus în dinamica salariilor mari dinamica salariului minim vine și din valoarea ROE foarte mică (randamentul capitalului investit): media în 2018 este de doar 14% pe lei cu foarte multe industrii în jurul acestei valori (Sursa: Iancu Guda).
În aceste condiții, #wageledgrowth nu poate fi considerat factor de dezvoltare. Și nici vector fiscal important care să justifice explozia cheltuielilor publice din ultimii ani. Iar speranța de colectare de taxe mai multe prin așa ceva este clar în van. Guvernul a crezut în venituri fiscale pe care putea ușor să vadă că nu poate conta pe ele dacă era atent și la acest efect.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La critica ne pricepem toti, dar ce trebuie sa facem ca lucrurile sa se dezvolte bine pe termen lung si sa crestem nivelul de bunastare al tuturor romanilor, nu numai a clasei mijlocii din Bucuresti? 50% din salarii sunt la nivelul minim. Cu ei ce facem mai departe?
Aveti ceva solutii in afara de faptul ca guvernul sa nu mai fure, sa colecteze mai bine si sa fie mai eficient?
De ce va intreb, pentru ca in ciuda lipsei de forta de munca - 500.000 joburi? - toate pe salariul minim nu prea se inghesuie nimeni. Iar "expatii" din Asia si ei castiga mai mult. In plus guvernele vor continua sa fure, sa nu colecteze mai bine si din ce in ce mai ineficiente indiferent de partide politice. Ele vor schimba numai ministrii si ceva secretari de stat, dar nu vor avea resurse umane suficiente sa schimbe mafia din intreg aparatul de stat - care de fapt nu are culoare politica, fiind un grup infractional organizat.
P.S. Sa nu incepeti cu productivitatea. Cred ca matematic daca calculam PIB pe cap de locuitor si cate reprezinta salariul platit pentru a atinge acest PIB, ca % din PIB. cred ca stam destul de bine. Altfel nu inteleg de ce majoritatea PIB-ului in RO este facut de corporatii si nu de firme romanesti. Sau de prosti stau aici si nu le pasa de productivitatea proasta din RO
Acelasi studiu a aratat ca masuri fiscale (tax credits) directionate catre cei cu venituri reduse sunt mai eficiente.
In Romania nu cred ca argumentul studiului respectiv se aplica.
In primal rind lipsa acuta de personal face eventuala scadere a ofertei de munca nesemnificativa. (De altfel, cred ca autorul articolului nu a mentionat-o tocmai pentru ca nu o poate sustine cu argumente. Ar fi hazliu daca pur si simplu nu ar avea cunostinta de asta, dar nu m-ar mira din partea d-lui Paun)
In al doilea rind, sistemul de impozitare in Romania e diferit si mai putin flexibil ca in US.
Salariul minim este o masura sociala benefica daca se implementeaza in coformitate cu puterea economica a societatii de a absorbi costul.
Pote suna nou pentru dl. Paun, dar costul cresterii salariului minim care afecteaza o proportie semnificativa a fortei de munca, asa cum e in Romania, se va reflecta si va fi platit de noi toti. Companiile mici nu vor fi afectate in mod preferential.
De asemenea, salariul mediu va creste, poate nu cu aceeasi viteza, dar in general in linie cu salariul minim.
Pentru cei care se pling de costul vietii, nivelul salariului minim nu poate fi corelat cu costul vietii (altfel dam un decret si il facem min Euro 1000/pe luna - lumea topaie de bucurie pina ne loveste realitatea economica peste ochi) ci cu puterea de absorbtie a costului suplimentar de catre toata populatia tarii.
Oferta de muncă, precum şi cererea de muncă, se vor urmări intotdeuana una pe alta. Este un mecanism automat de reglare a pieţii, un fel de „mână invizibilă” care acţionează în economie şi nu poate fi influenţată de nimeni şi nimic.
- Firmele vor emigra întotdeauna în zonele unde pot găsi muncă mai ieftină.
- Pe de altă parte, lucrătorii vor emigra întotdeauna în zonele unde pot găsi salarii mai mari.
Aceste lucruri se vor întâmpla mereu şi automat, similar cu principiul vaselor comunicante.
Lucrătorii care se plâng de salarii mici, sau firmele care se plâng de lipsa forţei de muncă, sunt de fapt cei care observă că oferta şi cererea de muncă deocamdată nu au ajuns în echilibru în zona respectivă. Dar, e vorba numai de timp şi lucrurile se vor echilibra automat şi în această zonă geografică. La fel cum s-au echilibrat în Germania după desfinţarea zidului dintre Est şi Vest. Mai e puţin şi vom dansa cu toţii într-o mare horă europeană social-colectivistă, predictibilă dar plictisitoare ;-)
Dupa cum am mai spus, salariul minim este o masura sociala.
Implementind un salariu minim, societate a se asigura ca oricine care se scoala de dimineata si doreste sa munceasca cinstit, se duce acasa cu un minim de subzistenta la sfirsitul luni.
Este o initiativa pentru individ sa aiba o activitate productiva si o mare greutate ridicata de pe umerii societatii.
Cind se aplica fara discriminare pe toata economia, ceea ce ati spus dvs cu mecanismul pietii incepe de la o limita minima.
Atita timp cit o fiinta umana nu poate trece nepasatoare pe linga alta fiinta umana care more in strada, teoria evolutiei, care e perfecta in a explica transformarile biologice nesentimentale, nu se aplica societatii.
In mod general, ceea ce spun eu este ca economia capitalista este singura care s-a dovedit a fi capabila sa aduca progres si bunastare, dar capitalismul nu e perfect. Economia de piata adoptata pe principii rigide, fara consideratie pentru latura sociala, asa numitul capiatalism salbatic, de cele mai multe ori esueaza spectaculos, cu consecinte dezastroase. Asa apare comunismul, asa a aparut Chavez, asa isi dau capitalistii “puri” singuri la glezne.
Excesele tipice gen Ayn Rand trebuiesc combatute si temperate, capitalismul trebuie protejat de el insusi.
Totuşi, încă nu aţi definit modelul de succes economic care ar putea fi implementat în România. Rolul statului în economie? mai multă sau mai puţină intervenţie din partea statului în economie? Taxe pe muncă? Uşurinţa de a face afaceri în România? Bani aruncaţi în piaţă de către stat? Încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor? Ziceţi concret ce propuneţi dvs. şi argumentaţi cum şi de ce o să prindă la români.
1. Statul sa faca legi valabile pentru toata economia, care incurajeaza initiativa privata apoi sa se dea la o parte.
2. Iesirea absolut totala a statului din economia pentru profit. Adica statul sa nu fie nici proprietar nici actionar al unei firme productive. Asta este treaba individului privat, nu a politicianului.
3. Taxe pe munca? Nu inteleg. Taxe numai pe venit. Probabil un coeficient de impozitare gradual ar fi mai potrivit, desi procentajul fix care se aplica acum are punctele lui bune.
4. Usurinta de a face afaceri e inca deficitara, dar s-au facut progrese.
5. Bani aruncati pe piata de catre stat? La ce va referiti? Este total anacronic, ar trebui sa fie ilegal, la fel ca deturnarea banului public catre secte sau religii private (vezi catedrala neamului)
6. Sunt pentru cit mai putina interventie in schimburile comerciale internationale. Sunt pentru eliminarea totala a barietelor comerciale, dar asta nu se poate stabili unilateral.
Nu uitati ca discutia a pornit de la salariul minim, cu care sunt de acord si care se incadreaza la pct 1 de mai sus.
Nu, nu il avem, chiar dimpotriva.
Dar asta nu ma opreste sa-mi spun parerea la comentarii care par sa incurajeze capitalismul salbatic, ca de exemplu sugestia ca salariul minim obligatoriu ar trebui eliminat in ideea ca piata va avea grija sa-l regleze
Salariul minim obligatoriu NU ar trebui eliminat, ci adaptat ca în SUA sau alte ţări capitaliste. Salariu minim PER ORĂ în loc de salariu minim garantat lunar.
Oricum firmele se concurează deja între ele pentru a atrage puţinii lucrători care au mai rămas în ţară. La ora actuală, cine nu plăteşte îndeajuns lucrătorii, nu are cu cine face treabă! Însă, asta nu s-a întâmplat din cauză că statul a mărit salariile, ci pur şi simplu din cauza concurenţei dintre firme pentru aceaşi cantitate de lucrători disponibili şi rămaşi în ţară. Aşadar, până la urmă, tot „mâna invizibilă” reglează treburile în economie.
Mai dificil este atunci când patronii sunt puşi în situaţia de a nu-şi scoate banii investiţi în creşterile salariale, din cauză că preţul crescut al produselor, sau al serviciilor nu pot fi absorbite din cauza puterii scăzute de cumpărare a pieţii de desfacere. Pentru cineva care nu a rulat niciodată o afacere e ceva greu de înţeles şi acceptat - că patronii sunt şi ei oameni cu familii şi probleme. Dar, până la urmă e o lume liberă - cererea şi oferta le va regla pe toate. Să fiţi sigur că un angajat productiv şi capabil este vânat de către toate firmele şi nu este nevoit să stea la mâna statului pentru un câştig decent.
Ar prefera angajatorii romani sa plateasca salariu minim pe ora si ora suplimentara de 1.5 sau 2 ori mai mult?
Daca firmele deja plateasc mai mult decit salariul minim din cauza concurentei, asa cum spuneti, inseamna ca marirea salariului minim nu ii afecteaza si de asemenea va anuleaza ultimul punct, in care spuneti ca patronii nu-si pot recupera banii suplimentari bagati in cresterile salariale.
Cind vanzarile sunt afectate de puterea de cumparare a consumatorilor, ar trebui sa fie afectate toate firmele care ofera acelasi produs. Cresterile salariale introduc mai multi bani in buzunarul consumatorului, asa ca la nivel global consumul nu ar trebui sa scada. Poate doar tendintele inflationiste.
Cu punctul dvs. de vedere exprimat în mijlocul ultimului comentariu nu sunt de acord. Faptul că firmele deja plătesc mai mult decât salariul minim din cauza concurenţei NU înseamnă neapărat că-şi şi recuperează investiţia în măririle salariale.
-> „Creşterile salariale introduc mai mulţi bani în buzunarul consumatorului, aşa că la nivel global consumul nu ar trebui să scadă” <-
Teoretic da. Însă, în practică, nu se întâmplă neapărat precum spuneţi. Am un amic care are o firmă de taxiuri şi care a mărit salariile la toată lumea concomitent cu mărirea preţului per kilometru la toate taxiurile deţinute de firma lui. După circa 3 luni, şoferii au început să-l roage pe patron să pună la loc preţul vechi (mai mic) per km, fiindcă nimeni nu se mai suia în taxiurile firmei respective. O mărire salarială promiţătoare s-a dovedit un eşec fiindcă consumatorii finali (călătorii) au fost neloiali şi nemiloşi, alegând alte firme de taximetrie mai ieftine. Deci, nu e chiar atât de simplu precum presupuneţi dvs.
Dacă creşterile salariale sunt finanţate ca urmare a creşterii producţiei, a vânzărilor, a productivităţii angajaţilor şi firma respectivă a devenit mai profitabilă, atunci DA. Altfel, dacă creşterile salariale sunt dictate din pix-ul guvernului şi/sau finanţate din împrumuturi, atunci NU!
Ca să fie clar:
1. Dacă statul îmi ia mie bani (taxe) şi ţi-i dă ție (creştere salarială, ajutor social, pensie, salariu bugetar), iar dacă tu vii după aia cu banii mei la mine în magazin şi-mi cumperi marfă, nu mi-ai făcut vreun favor cu vânzarea ta. Mi-ai făcut pagubă.
2. Dacă tu vii la mine în firmă şi îmi ceri salariu, fără să-mi produci mai mulți bani, nu mi-ai făcut vreun favor cu prezenţa ta. Mi-ai făcut pagubă.
3. Ideea că, economia va dispare dacă nu mai dai mărfuri gratis unor europeni puturoși, este atât comunistă cât şi falimentară.
Pomana nu e economie. E faliment. E socialism, e creștinism, e solidaritate socială – orice, în afară de economie sănătoasă.
1. Statul sa faca legi valabile pentru toata economia, care incurajeaza initiativa privata, da perfect de acord; apoi sa se dea la o parte, cu partea asta nu si am sa explic de ce :
a) daca nu joaca rol de arbitru al respectarii regulilor si nu intervine in respectarea acestora atunci vom vedea asa zisi antreprenori care vor exploata salbatic padurile, albiile raurilor, vor contamina mediul si ne vor vinde produse expirate pentru propria imbogatire rapida in detrimentul celorlalti cetateni care traiesc si ei pe aici sau al generatiilor viitoare.
2. Iesirea absolut totala a statului din economia pentru profit. Adica statul sa nu fie nici proprietar nici actionar al unei firme productive. Asta este treaba individului privat, nu a politicianului- Si aici sunt de acord partial daca statul iese total ( nu exista un asemenea model nicaieri in Europa) bogatiile solului , subsolului, apele , distributiile de energie sunt in majoritatea tarilor europene proprietate de stat ( vezi Enel, CEZ), altfel ne vom confrunta cu situatii paradoxale de crestere aberanta a unor preturi (energie, medicamente etc) si statul nu poate interveni in nici un fel in piata pentru pastrarea unei concurente acceptabile, antreprenorii vor cauta mereu sa impuna preturi de monopol sau sa exploateze situatii la nivel european ( taxele detransfer ale bancilor sau ex;portul de medicamente ieftine catre tari cu salarii mai mari).
4. Usurinta de a face afaceri e inca deficitara, dar s-au facut progrese. Sunt de acord cu conditia ca afacerea ce urmeaza a fi deschisa sa nu afecteze mediul , sau conditiile de sanatate si protectie ale salariatilor sau ale celorlalti cetateni (Alea necesita autorizari care dureaza)
5. Bani aruncati pe piata de catre stat? La ce va referiti? Este total anacronic, ar trebui sa fie ilegal, la fel ca deturnarea banului public catre secte sau religii private (vezi catedrala neamului) (Probabil autorul se refera la ajutoarele sociale ) aici nu sunt de acord , ajutoarele sociale sunt un "rau necesar" si anume de a corecta piata muncii (in asa fel incat un salariat sa nu fie constrans sa munceasca pe nimic doar pentru a nu muri de foame , suntem totusi o tara europeana si cu toate maririle blamate de autor si de alti comentatori avem totusi cel mai mic salariu minim din UE cu exceptia Bulgariei.Tin sa le reamintesc celor care sustin darwinismul in economie ca nici mosierii din epoca feudala nu au renuntat de buna voie la taranii iobagi care munceau fara salariu pe mosiile respective ci printr-o revolutie burgheza industriala care a votat legi in sensul acesta pentru ca avea nevoie de forta de munca salariata pe care nu o gaseau (taranii fiind proprietatea mosierului, credeti ca mosierul a eliberat iobagii care nu primeau nimic pentru munca depusa in agricultura asa de dragul progresului ? In nici un caz. Apoi toate tarile europene au stabilit un salariu minim garantat in plata care se calculeaza pe baza cosului minim in asa fel incat un salariat cu norma intreaga sa-si poata achita cosul minim pentru un trai cat de cat decent. Efectul mentinerii unui salariu cat mai mic in piata nu rezolva problemele antreprenorilor necalificati sau care nu pot sustine o afacere pentru ca salariatii calificati emigreaza spre tari cu salarii mai bune. Degeaba se vaieta antreprenorii romani ca nu gasesc forta de munca calificata la salariile oferite ( 300 de euro) pentru ca asta reliefeaza de fapt incapacitatea unui patron de a conduce o afacere ( nu sunt toti chemati sa desfasoare activitatea asta, multi vor sa mascheze printr-un salariu cat mai mic de fapt propia incompetenta, altfel nu imi explic cum produse/servicii sunt importate la preturi mai mici decat ale noastre sau comparabie, din UE , din tari cu salarii de 2-3 ori mai mari ca ale noastre),aia cum or vinde produse mai ieftine avand totusi un salariu triplu ?)
6. Sunt pentru cit mai putina interventie in schimburile comerciale internationale. Sunt pentru eliminarea totala a barietelor comerciale, dar asta nu se poate stabili unilateral|Evident , odata cu aderarea la UE s-au eliminat barierele comerciale si concuram cu produse/servicii la nivel continental deci fara a putea fi taxate sau introduse contingente deci practic trebuie sa facem fata concurentei europene si mondiale , un prim pas ar fi ca patronatul sa-si schimbe mentalitatea , sa angajeze personal calificat platit decent care sa-i aduca inovare in business si sa aplice metode moderne de management , dar la minimul/economie - 300 de euro nu gaseste asemenea salariati si va angaja niste dorei ca cel prezentat de curand care a prabusit o macara in centrul Bucurestiului ( oare cat l-o costa incompetenta unui Dorel platit cu minimul/economie pe patronul respectiv acum ( dosar penal, despagubiri uriase pentru victime etc).
De aici poți înțelege felul în care încearcă să prezinte doct, cu ceva date care să-i întărească spusele, „dezastrul” măririi salariului minim și cum afectează această măsură ( de fapt printre singurele pârghii aflate la dispoziția guvernanților de a determina mediul privat să plătească munca mai apropiat de decență ) scăderea „drastică” a profiturilor societăților private.
Aș înțelege dacă argumentul articolului ar fi că nu se poate mări salariul minim peste noapte, până la valori nesustenabile, dar nu e vorba de asta. Autorul este îngrijorat că se apropie salariul minim de cel mediu in România și nu mai sunt apreciate performanța și calificarea superioară. În iunie, salariul mediu era de vreo 3150 lei. Dacă Vasilica mărește salariul minim cu încă 100 de lei, primitorii ar ajunge la fabuloasa sumă de 1360 de lei, aproximativ. Mai e puțin si-i ajung din urmă pe cei cu salariul de peste 3000, nu?
În condițiile în care România are, probabil, cel mai ridicat grad de inegalitate socială din Europa, dl. Păun este îngrijorat că se îmbogățesc săracii prea repede. Și inegalitatea, în sine ar fi una, dar cea mai mare problemă este cât de mizeră este situația celor plătiți cu salariul minim din România - repet, aproape 50% din lucrătorii cu carte de muncă de la noi - și a familiilor lor. La un asemenea venit lunar, oamenii ăștia trăiesc, pur si simplu, animalic si principala lor obsesie este să supraviețuiască de pe o lună pe alta. Adică se gândesc numai la mâncare. Hainele, educația lor si a copiilor, nu mai spun de cultură și concedii etc., toate astea sunt un lux. Râdem de ei, pentru ca-si vand votul celor care le mai dau o sută de lei in plus la salariu, sau o sticlă de ulei și o pungă de zahăr, dar habar n-avem ce importante sunt lucrurile astea, atunci când nu ți le permiți. Cei reduși la o asemenea existență nu fac nazuri și nu dau doi bani pe ifosele celorlalți, pentru care punga de zahăr în plus nu reprezintă nimic. Și votează în consecință, nu din recunoștință, ci cu gândul că măcar ăia, cu suta de lei în plus, i-au ajutat să mai iasă la liman pentru o lună. Ce treabă mai au ei cu democrația, corupția și alte chestii, care-i preocupă pe cei mult mai sătui decât ei? Și cum ar putea funcționa o societate, cum poate exista o democrație, în condițiile in care membrii societății respective au interese atât de divergente? Răspunsul este cât se poate de limpede, dacă ne uităm în jur, și și mai rău de atât. Și o să fie mai rău de atât, și asta cât de curând, pentru că numai așa poate arăta o societate pe măsura sufletelului nostru meschin.