Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ei sunt Pătru și Maria, printre ultimii păstrători ai unei lumi care dispare: cea a ciobanilor care pleacă în transhumanță

Pătru și Maria

Ei sunt Pătru și Maria, din satul Loman, județul Alba.

Pătru este baci, Maria e băciță.

Ei sunt printre ultimii păstrători ai unei lumi care dispare, cea a ciobanilor care pleacă în transhumanță. 7 luni pe an, Pătru și Petrică, băiatul lui cel mare, pleacă cu turmele prin țară, de la șes la munte și înapoi, așa cum au făcut-o moșii și strămoșii lor de mii de ani.

Pătru și Maria au 7 copii și 13 nepoți. 

Cumva, au reușit să-i țină pe toți în țară, cu excepția unei fete despre care Maria mi-a spus că a plecat la muncă în Germania. Dar zice că se va întoarce. Oricum, lumea se schimbă cu repeziciune și nimeni nu mai are tragere să facă munca grea a oieritului. Cel mai mic copil al bacilor este... IT-ist, ce-o mai fi și aia, dar a rămas în sat și lucrează... „remote”. Îl vedeți în imagini: este copilul din biserică, azi un tânăr de 20 de ani, mereu cu zâmbetul pe buze.

I-am cunoscut pe toți la Sibiu, la Astra Film Festival, cu ocazia proiecției-eveniment a filmului documentar „Calea laptelui”. Timp de 13 ani, regizorul Dumitru Budrala a urmărit cu multă delicatețe viața acestei familii de păstori. I-a ieșit un film minunat și răscolitor.

Pe mine m-a proiectat direct în copilăria mea de vis, unde uriașii acelor timpuri - bunicii mei - țineau întreaga lume pe umeri. Același reflex biografic l-a făcut pe Budrala să facă această bijuterie de film. Imaginile din copilăria lui, cu larma oamenilor și animalelor pe uliță, l-au urmărit toată viața. Bunicii lui, oieri din Jina, sunt generația aia de țărani plecați la 1900 „la America”, ca să facă bani pentru a-și lua oi și pământuri acasă.

Pătru și Maria au muncit din greu și au o viață frumoasă. N-au timp să se plângă de nimic, pentru că e mult de lucru. La proiecția filmului a venit multă lume, inclusiv mulți vecini din sat. Pătru și Maria s-au arătat un pic mirați de atenția bruscă pe care le-o acordă atâția oameni de la oraș. Printre camere de filmat și fotografi, Pătru mi-a mărturisit că de-abia așteaptă să se întoarcă acasă, ca să plece din nou cu oile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Români trumpiți sunt destui, și în țară și peste hotare. Nu-mi imaginez că românii adevărați, trumânii, ar putea avea o tresărire morală și umană în legătură cu ce spune și ce face ticălosul lor: aruncă un ultimatum de 48 de ore Iranului, pe rețeaua sa Truth Social, la 1 trecute fix noaptea, să deschidă Ormuz sau dă cu bombardeaua în ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Camera care crește odată cu tine: cum arată designul pentru adolescenți în 2025

Camera de tineret este, probabil, cel mai personal spațiu dintr-o locuință. Este locul în care un copil de 10 ani începe să devină altcineva - mai complex, mai revendicativ, mai conștient de sine. Pe pereți apar afișe cu artiști, pe rafturi se adună cărți, căști, obiecte care spun ceva despre cine ești sau despre cine vrei să fii. Este spațiul în care se fac teme și se ascultă muzică tare, în care se doarme cu telefonul lângă cap și se plânge după o zi grea.

Citește mai mult

Turisti Columbia

Columbia e departe azi de ce vedem în Narcos. Cocaină se mai produce în junglă, dar clanurile s-au mutat în Mexic. Cu toate astea, mulți turiști occidentali își doresc o Columbie în care să trăiască un sejur de experiențe extreme și aduc vagoane de bani să-și satisfacă nevoile. Evident că cererea fiind mare, oferta e pe măsură.

Citește mai mult

CT Popescu

„Niels Bohr a fost un fizician danez, laureat Nobel pentru Fizică în 1922. Pe când era student, Niels Bohr a fost întrebat de profesorul său de fizică: Cum se poate măsura înălțimea unei clădiri cu ajutorul unui barometru? Bohr a propus aruncarea barometrului de pe acoperișul clădirii și măsurarea timpului în care acesta ajunge la sol. Bohr cerea nota maximă, iar profesorul voia să i-o dea pe cea mai mică.

Citește mai mult