NEWSEUM. Elogiul nebuniei. Când se ard cărțile și se aruncă în aer muzeele

Sincer sa fiu nici nu stiam ce s-a intamplat. Am aflat pe urma ca cineva a dat foc unei carti de Cartarescu !!! Si brusc avem poze cu tot felul de aberatii gen Fahrenheit 451. Probabil ca mine cineva o sa verse o sticla cu lapte si brusc o sa avem poze luate din istorie cu cetateni care varsau galeti de lapte in timpul Crizei. Oau! Se duce de rapa planeta, fratilor!

Taxi-song spune că tipu' se crede Martin-Luther-King - are un vis, îl talmaceste după priceperea sa si îsi fredonează la nesfârsit tălmăcirea -i iscusită. Mai departe, ne spune că s-a întâlnit cu niste amici pe care îi convertește la propria-i înțelepciune. Este un schepsis aici: ceva, stie el că va produce această laudă a sa, cum că a fost vizitat în vis de vreun înger (bun, presupune el, pt că altfel ar fi avut îndoieli si reținere smerită ), pt că ne avertizează din capul locului că puțin îi pasă de reacțiile preconizate. Ei, partea asta, mi se pare mie cea ne-cuminte. Parșivă. Un om cu discernământ nu începea asa, ca un indiferent retard: sic-sic, mă doare-n cot de ce spuneți voi, după mine, potopu'.

"Arsul" trebuie inteles la figurat. Acolo e vorba de carti interzise. In cazul nostru netul pastreaza orice, nu se mai poate vorbi de ars.

A cui nebunie? Omul a dat foc unei cărți care era a lui. Nu a incendiat biblioteci sau librării. A transmis un mesaj, absurd, după părerea mea, dar l-a transmis așa cum se transmite un mesaj dacă vrei să fie citit, într-un mod care să atragă atenție. E cel mai normal gest posibil, clipul care a generat discuția poate fi considerat provocator, reacțiile contra clipului pot fi considerate isterice dar arderea unei cărți care îți aparține e chiar un drept democratic. Isteria contra acestui gest vine din același tip de gândire ca isteria contra clipului sau isteria contra dreptului de a susține construcția unei catedrale.

Apar semnele unui veac de nerecunoscut. Noi, care am trait intr-o randuiala, nu suntem pregatiti pentru ce va sa vina...

Acolo e vorba de un sistem politic si nu religios, cam acelasi si in comunism, daca isi mai aminteste cineva de totrurile la care erau suspusi cei care credeau, inclusiv copii. Extremismul a acelasi peste tot, fie ca vorbim de religie, politica, ateism etc. Orice arie are O EXTREMA.

Avem și noi primii ani de comunism. Nu a trebuit să facem un rug, pur și simplu am promovat prostia, tupeul, golăneala și . Toatea astea insumate au dat naștere "Omului Nou" nu "Supraomul" cum îi ziceau naziștii. Omul nou era dedicat partidului care l-a scos din sate și din cârciumile pe unde își vărsa obida. Partidul l-a băgat în seamă și l-a trimis la serviciu. NU conta că munca se făcea pe sărite, conta ca omul să aibă o ocupație, iar timpul lui liber să fie ocupat cu ședințe cu bârfa cu invidia cu turnătoria etc. Apoi a venit Național comunismul. Omul nou nu își umplea biblioteca cu cărți ci cu bibelouri. Doar o carte stingheră de Eminescu trebuia să stea cuminte și nedeschisă pe cel mai înalt raft. Omul nou din comunism era cel mai tare în clanță la nivel politic, dar la nivel personal era un șmecheraș care nu credea decât în haleala de mâine. Știa să se descurce, învățase silit de împrejurări, depășise rolul unui simplu cetățean, și totuși nu mai nutrea nicio compasiune față de cei din mijlocul cărora se ridicase. El se uita tot mai sus către niveluri politice tot mai înalte. Cum să se dea pe lângă un șef, cum să-l ducă cu mașina până la cârciumă și să-l ducă pe brațe acasă, cum să-i facă rost de vin și pulpă de porc de sărbători, alea religioase (chipurile interzise) . A reușit și a ajuns un secretar de partid respectat, o nevastă și doi copii cam râzgâiați acasă, o amantă drăguțică pe care o preluase de un fost șef de cadre. Treaba mergea ca unsă și vai izbucni Revoluția sau lovitura de stat sau răscoala + lovitura de stat+ revolutia de după. Omul nou a fost puțin dezornentat dar s-a lămurit imediat că e loc de întors și a învățat că își poate continua cariera politică și chiar începe câteva afaceri...
Deja am deviat de la subiect dar cam așa era omul nou care arunca cărțile de Tolstoi și Thomas Mann, luate din biblioteca casei boierelti în care fusese cazat de regim în anii 50, ca să facă focul pe timpul iernii. Tomuri de cărți despre istoria literaturii, a artei, filosofie al luat drumul sobei pentru a încălzi omul nou al comunismului.

fugiti cat se mai poate !