Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Energie electrică din Transnistria. Trădare vs. pragmatism

Electricitate în Republica Moldova

Foto: Orașul Chișinău, iarna anului 2022/ Profimedia Images

Republica Moldova suferă. Suferă de o multitudine de crize și penurii, iar în aceste prime zile de iarnă, principala preocupare a Republicii Moldova este criza energetică și aici vorbim atât de livrarea gazelor cât și în special de asigurarea cu energie electrică. 

Dacă înainte de război Ucraina putea să producă curent și pentru cetățenii moldoveni, acum această chestiune nu se mai întâmplă din cauza bombardamentelor rusești în infrastructura energetică ucraineană. Moldova a căutat să își diversifice partenerii energetici și în ajutor a sărit prompt România care a ajutat enorm frații de peste Prut și literalmente a menținut lumina în această țară. Dacă acest suport energetic românesc este suficient, atunci de ce Moldova ar oferi așa-zisei Transnistrii gaze naturale în schimbul producerii energiei electrice pe care tot Chișinăul o plătește?

Mai multe voci compară semnarea contractului dintre compania moldovenească de stat Energocom și Centrala de la Cuciurgan cu un act de trădare prin finanțarea regimului separatist din Transnistria. Dar trebuie să vedem dacă există o soluție viabilă după falimentarea Transnistriei. Ce se întâmplă cu o treime din populația regiunii, cetățeni ai Republicii Moldova? Putem primi acum un nou val de refugiați, care evident vor migra dinspre Tiraspol către Chișinău pentru a beneficia de necesarul uman de lumină și căldură (dacă vor exista aceste condiții)? Suntem pregătiți să integrăm acum această regiune în această criză continuă și în prima lunii a iernii? Nemaivorbind de riscurile de securitate ce pot apărea similare cu cele din Războiul de pe Nistru din 1992. Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care nu au un răspuns pentru că, să o spunem pe șleau, Moldova nu este pregătită acum pentru reintegrare și nu are nici un plan în acest sens. 

Putem integra o regiune pe care o supunem oprimării? Societatea moldovenească dacă dorește să apropie cele două maluri ale Nistrului nu o poate face prin forță și constrângere, ci pe cale pașnică și la momentul potrivit în niciun caz la început de iarnă, în plin război și neavând încă o linie care să lege sudul Moldovei de capitală. Odată cu sfârșitul războiului și cu victoria Ucrainei, problema transnistreană va fi mult mai ușor de soluționat, dar acum nu este vorba de trădare, ci de neputință de integrare a populației, economiei și instituțiilor din stânga Nistrului.

Acum pentru publicul din România care nu înțelege de ce Republica Moldova a semnat iarăși un contract cu așa-zisa parte transnistreană dacă România livra curent în proporție de aproape 90% din necesarul populației. Din acest necesar 30% este prețul subvenționat de 90 de euro/MWh, restul este din contracte de 180 euro/MWh și o și mai mare parte este achiziționată la prețul de piață fiind unul volatil și ajungând în luna decembrie la peste 400 de euro/MWh, comparativ cu prețul fix conform contractului semnat pentru o perioadă de 4 luni de 73 euro/MWh cât oferă centrala transnistreană de la Cuciurgan (MGRES).

La prețul curentului se mai adaugă și faptul că, din păcate, din 11 decembrie, producătorul românesc de energie electrică, Hidroelectrica, ar fi trebuit să reducă volumul de energie românească livrată către Republica Moldova, deoarece România nu poate nici ea livra mai mult, nici măcar la un preț mai mare. Or o parte din energia electrică livrată de statul român către partea moldovenească era subvenționată cu cel mai mic preț posibil, iar o și mai mare parte era cumpărată la prețul de pe bursa românească.

Trebuie să ne gândim și la faptul că astfel de decizii nu stau în mâinile unei singure persoane, iar Andrei Spînu, Ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale nu a luat decizia singur, consultându-se înainte de semnarea acestui contract catalogat de unii drept „trădare” cu partea română, europeană și americană. Decizia de semnare a contractului a fost salutată de Comunitatea Energetică Europeană, dar și de ambasadorul Statelor Unite la Chișinău. Oare prietenii Moldovei și anume Uniunea Europeană și Statele Unite ar fi fost în acord cu această decizie dacă aceasta nu era cea mai rațională într-o astfel de situație complicată?

Și am uitat de un aspect crucial, Ucraina, din cauza bombardamentelor rusești suferă de blackout energetic în mai multe orașe ucrainene. Iar criza energetică nu afectează doar Moldova și Ucraina, ci întreaga Europă, Așa că orice sursă de de electricitate care dezpovărează sistemul energetic ucrainean este bine-venită, practic acesta ar fi unul dintre cele mai solide argumente. România a anunțat deja că este disponibilă să ajute Ucraina în acest sens și, practic, vedem de ce s-a decis acest contract cu Transnistria, pentru a folosi fiecare sursă energetică disponibilă și pentru a susține infrastructura ucraineană, care este prioritatea zero în acest război.

Aici nu este vorba doar despre energie electrică mai ieftină cu 25% din așa-zisa Transnistrie, ci un preț mai ieftin și o predictibilitate energetică (da, dacă malul stâng al Nistrului oprește curentul destinat malului drept, atunci putem reveni desigur la situația de dinainte de semnarea contractului cu MGRES). De asemenea riscul deconectării energiei din cauza războiului din Ucraina și implicit bombardamentelor rusești scade datorită faptului că, surprinzător, liniile electrice interne care leagă cele două maluri ale Nistrului nu sunt atât de vulnerabile precum cele din Sudul Moldovei, care sunt conectate cu Ucraina și România.

De bine, de rău prin semnarea acestui contract controversat de furnizare a energiei electrice se asigură securitatea energetică a Republicii Moldova, evitându-se riscurile unui blackout așa cum s-a mai întâmplat în noiembrie. Această acțiune face parte dintr-un pachet de decizii necesare care au fost sabotate timp de mai bine de 30 de ani și decise în ultimele luni, printre care se mai numără și demararea construcțiilor liniei de tensiune înaltă Chișinău-Vulcănești care ar permite transportul facil al curentului electric (evitând malul stâng al Nistrului), construcția acesteia fiind gata în 2 ani, dar și stocarea unor cantități de gaze care ar permite aprovizionarea energetică a Moldovei pentru 2 luni.

Principala responsabilitate a guvernării de la Chișinău este să asigure casele moldovenilor cu lumină și căldură, iar economia să funcționeze în regim normal. Republica Moldova trebuie să reziste acestei ierni, așa că haideți să nu ne pripim si să rediscutăm soluționarea conflictului transnistrean atunci când suntem mai puțini vulnerabili, în primăvară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • dar gazul ala pe care il livreaza moldova de unde vine? nu cumva e gaz romanesc subventionat? daca in termocentrala se produce si caldura atunci aia se incalzesc gratis cu gaz de la aia pe care ii injura cel mai tare
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult